Cât va mai reuși Viktor Orbán să cultive relații bune cu Rusia și China, dar să se bucure și de privilegiile liderilor europeni

Liderul de la Budapesta, Viktor Orbán, cultivă relații bune și cu Moscova, și cu Beijing, dar se bucură și de privilegiile oricărui lider european. Un joc care s-ar putea să îl coste tot mai mult, într-o Europă a cărei răbdare pare să fie pe terminate.

Premierul Ungariei, Viktor Orbán, și-a în­ceput anul cu o declarație pompoasă, că Ungaria s-a bucurat de cel mai de succes deceniu al ei din ultimul secol și că ur­mă­­torii zece ani vor fi și mai buni decât atât. Numai că, după două luni din 2021, perspectivele lui Orban și brandul său abra­ziv de naționalism conservator arată mai incert decât a profețit acesta, încearcă o profeție și publicația britanică Financial Times, într-o analiză dedicată lide­rului de la Budapesta.

Aceeași idee este surprinsă inspirat într-un titlu de jurnaliștii de la Euronews: „Ungaria a supraviețuit războaielor, izo­lării, ocupației străine, dar oare va supra­viețui ea și lui Viktor Orbán?!“.

La începutul lunii martie, formațiunea politică a lui Orbán, Fidesz, a decis să iasă din Parti­dul Popular European (PPE), cel mai mare grup politic din Parlamentul European. Ruptura presupune mai mult decât o simplă revizuire a unor facțiuni într-o legislatură căreia puțini cetățeni eu­ropeni îi dau atenție. Este un clivaj sim­p­tomatic care se mărește între valorile și po­liticile îmbrățișate de guverne vest-europene și cele din centrul și estul Europei, Ungaria fiind exponentul cel mai grăitor.

Presă îngrădită

Tot la începutul anului, pre­sa europeană făcea titluri cu noile mă­suri adoptate la Budapesta și care îi vi­zează pe jurnaliștii de investigație. Mai exact, la începutul lunii ianuarie, a intrat în vigoare o nouă legislație pentru „proteja­rea vieții private și definirea normelor de se­curitate“, în conformitate cu o directivă europeană, conform argumentației oficiale. De acum înainte, difuzarea imaginilor unei reședințe cu o dronă, fără permisiunea proprietarului, poate fi pedepsită în Un­garia cu un an de în­chisoare.

De la revenirea în 2010 la putere a lui Viktor Orbán, libertatea presei a fost me­to­dic și sistematic îngrădită în Ungaria, nota într-o analiză AFP. Organizația Reporteri fără Frontiere (RSF) a calificat controlul exercitat asupra mass-mediei din Unga­ria „fără precedent în Uniunea Europeană“.

Pentru liderii occidentali, riscul este ca aceste rupturi să creeze oportunități pentru puterile din afara blocului comunitar, precum China, Rusia, Turcia și, mai nou, chiar Marea Britanie, în în­cercarea lor de a diminua influența Uniunii Europene în Europa Centrală și de Est.

Și este o problemă care se poate întinde bine și în Balcani. Serbia, de pildă, îi calcă binișor pe urme Ungariei și păstrează oarece distanță de Bruxelles, cultivând relații bune cu Moscova și cu Beijing.

Oricum, dacă există riscuri pentru UE, implicit există și pentru Ungaria. Până săp­tă­mâna trecută, Orbán s-a bucurat de pro­tecția politică și respectul asigurate de apar­tenența partidului său la PPE. Orbán a contat în special pe cancelarul german, Angela Merkel, și pe alianța CDU-CSU.

Numai că, mai nou, răbdarea forțelor po­litice de centru-dreapta germane cu ili­be­ralismul lui Orbán s-a cam epuizat. Mai mult, nici curentele europene și interna­țio­nale nu prea îi sunt favorabile lui Orbán. La Washington, se bucură la fel de mai pu­țină empatie în ochii noii administrații conduse de democratul Joe Biden, comparativ cu epoca Trump.

În Europa, alegerile parlamentare din Germania programate pentru septembrie ar putea aduce la putere o coaliție guver­na­mentală a CDU și CSU cu Partidul Verzilor, care s-a arătat, de asemenea, extrem de critic cu Orbán. Interesant este și contextul din Italia, unde Matteo Salvini, liderul Ligii de extrema dreaptă și fost vicepremier al Italiei, s-a aliniat adesea cu Orbán în atacurile contra Uniunii Europene. Așa se face că Orbán a reușit să-și proiecteze o imagine de lider care are propriii epigoni și aliați în spațiul european, chiar și în ca­pi­talele occidentale. Numai că, mai recent, Salvini și-a arătat sprijinul pentru guvernul condus de Mario Draghi, un lider profund proeuropean, ceea ce îl lasă pe Orbán tot mai izolat de Europa Occidentală.

„Samizdatul“ lui Orbán

Din decla­ra­ția oficială dată publicității la ieșirea Fidesz din PPE găsim o explicație intrinsecă a si­tuației dificile în care se regăsește. A eti­chetat ruptura de PPE cu sintagma „Samizdat No. 6“, asociindu-se astfel cu disidenții sovietici care dădeau publicității documente-samizdat (documente sau lucrări reproduse artizanal și difuzate clandestin în URSS, apoi și în alte țări cu regim totalitar, n.r.).

Numai că Orbán nu este Andrei Saharov sau Ludmila Alekseeva, după cum s-a vă­zut din atacul la adresa Partidului Popular European. „Trebuie să con­struim o dreaptă democrată care să fie un adăpost pentru acei cetățeni europeni care nu vor imi­granți, multiculturalism, co­mu­nități de tip LGBTQ, care apără tra­di­țiile creștine euro­pene și care respectă su­veranitatea n­ați­u­nilor“, a subliniat Orbán în declarația cu pricina.

În demersurile lui de a bloca sancțiunile UE pentru încălcările repetate ale statului de drept în Ungaria, Orbán s-ar putea baza pe sprijinul liderilor din Polonia, Slovenia și Bulgaria. Pe de altă parte, nu este exclus riscul ca deteriorarea relațiilor cu Europa Occidentală să-l arunce și mai tare în bra­țele Chinei și ale Rusiei.

În epoca Orbán, Ungaria nu numai că a con­struit o relație privilegiată cu Rusia în domeniul gazelor naturale și în cel atomic, ci a exploatat și chestiunea minorității ma­ghiare din Ucraina pentru a încerca să vi­cieze cooperarea Kievului cu UE și cu NATO.

În paralel, Ungaria și-a lărgit relațiile culturale și economice cu China. A permis companiei Huawei să-și deschidă în Unga­ria cel mai mare centru logistic și de asamblare din afara Chinei, într-un context în care sta­tele europene se gândesc mai bine dacă se pot baza pe compania chineză de tele­co­municații.

Sub unele aspecte însă, relațiile înfloritoare cu China sunt contrare unei tendințe recente care se face simțită în Europa Cen­trală și de Est (unor țări precum Lituania și România nu prea le surâde o relație strânsă cu China, așa cum se întâmpla, de exemplu, în perioada lor comunistă).

Din toate aceste motive, Orbán va face, foarte probabil, tot ce poate pentru a continua și dulcea relație cu Rusia și cu China, pe de o parte, iar pe de alta – să primească în continuare binefacerile pe care le im­plică apartenența la UE. Dacă va opri acest dublu joc, următorii zece ani ar putea arăta bine, într-adevăr, pentru Ungaria, doar că mai puțin bine pentru Orbán în­suși, conchide Financial Times.

Iliberalism

Ungaria lui Viktor Orbán se îndepărtează din ce în ce mai mult de valorile Uniunii Europene.

• CORUPȚIE. Ungaria se află împreună cu România și cu Bulgaria pe ultimele trei locuri din Uniunea Europeană în privința Indicelui de Percepție a Corupției, calculat anual de organizația Transparency International. Indicele celor trei state în anul 2020 este 44, în condițiile în care indicele statului european cel mai puțin corupt, Danemarca, este 88.
• ABUZURI LEGALE. ­Ungaria a adoptat în ianuarie o nouă lege care reglementează folosirea dronelor, după publicarea unor fotografii din dronă arătând proprietăți somptu­oase deținute de apropiați ai premierului Viktor Orbán. Legea este considerată, preponderent, un mijloc pentru a obstrucționa investigațiile jurnaliștilor.
• BOTNIȚĂ. Jurnalista Gabi Horn a fost inte­rogată de poliție pentru un articol despre politicianul miliardar Lörinc Mészáros, prie­ten din copilărie și apropiat al lui Viktor Orbán, astăzi cel mai bogat om din Ungaria, cu o avere estimată la 1,4 miliarde de euro, potrivit Forbes. Presa a relatat că firmele acestuia câștigă în mod regulat contracte de achiziții publice finan­țate din fonduri de stat și europene.
• PARCURS. Traiectoria lui Orbán de la anticomunism și liberalism la ideologia naționa­listă, populism, la statutul de aliat sau chiar cal troian al Rusiei în UE, a fost un demers studiat, după cum documentează jurnalistul maghiar Paul Lendvai în cartea sa despre pre­mierul ungar, „Europe’s New Strongman“.

FOTO: Getty