Recent, ambasadorul României în Germania, Emil Hurezeanu, a deschis o temă aproape tabu în România: rezervele de materii prime de care au nevoie noile „industrii verzi“ pentru a-și dezvolta produsele. O temă sensibilă, pentru că în timp ce la nivel global este cunoscută harta rezervelor, de exemplu, de litiu, România este cel puțin discretă în ceea ce privește rezervele minerale, cu excepția țițeiului și a gazelor naturale. În acest context, afirmația lui Emil Hurezeanu conform căreia „România are resurse mari de litiu în rezervele strategice ale statului“ a stârnit controverse legate de competența ambasadorului în acest domeniu. De fapt, Emil Hurezeanu a deschis discuția în contextul în care a evocat și posibilitatea ca România să atragă o investiție Volkswagen, pentru o fabrică de baterii. Și bine a făcut.
Subiectul este important, în contextul în care politicile europene se concentrează pe tranziția către o „societate verde“, iar litiul este esențial pentru trecerea la mobilitatea electrică. La începutul lunii septembrie 2020, Comisia Europeană a adăugat litiul în lista materiilor prime critice în spațiul european.
Estimările experților europeni arată că nivelul consumului de litiu va crește de până la 18 ori până în 2030 și de până la 60 de ori până în 2050. Dependența Uniunii Europene de importuri este totală în acest moment, iar principalii furnizori provin din Chile (78%), SUA (8%) și Rusia (4%).
Lărgind spectrul, UE se aprovizionează cu pământuri rare, din China, în proporție de 98%. Așa-numitele „pământuri rare“ se utilizează la fabricarea de magneți pentru motoare electrice și generatoare de energie electrică, corpuri de iluminat fosforescente, catalizatori, baterii sau în industria sticlei.
GOANĂ ȘI DUPĂ NICHEL. Mașinile electrice sunt considerate o alternativă curată la cele care ard combustibili fosili, dar nu trebuie uitat că vor îngloba o serie de metale, precum litiu, cobalt sau nichel. Bateriile mașinilor electrice au în componență mai mult nichel decât cobalt sau litiu, un material care oferă bateriei o autonomie de funcționare mai mare. Comisia Europeană recunoaște importanța nichelului, dar încă nu l-a inclus în lista materiilor prime critice pentru care trebuie asigurată aprovizionarea.
Nu doar europenii sunt interesați de nichel. Recent, Elon Musk, fondatorul Tesla, a promis un contract uriaș companiei care îi poate furniza acest metal în cantități suficiente.
Specialiștii observă că în fața cererii crescute, producătorii de litiu și cobalt au putut să își adapteze oferta. Până în 2030, va crește, însă, cererea de nichel la un milion de tone, față de 100.000 de tone, cât este în prezent. Pentru a crește producția, este nevoie de fonduri, iar specialiștii au calculat că pentru a se satisface cererea de nichel va fi nevoie de investiții de 1,5 miliarde de euro, în timp ce, pentru cererea de litiu, investițiile necesare sunt estimate la numai 500 de milioane de euro.
Investitorii chinezi sunt foarte activi în Indonezia, țară cu bogate resurse de nichel, în timp ce europenii evită domeniul industriei extractive, preferând să cumpere metalul de pe piață.
Toată lumea economică bună își propune să dezvolte investiții pe întregul lanț de valoare, respectiv, mină, stații de rafinare, producători de baterii, până la producătorul auto. Este vorba atât de investitorii chinezi, cât și de cei europeni, Uniunea Europeană creând o așa-numită „Alianță a bateriilor“.
Desigur, în dezbateri apar și problemele de mediu pe care le generează exploatarea acestor metale. De exemplu, pentru o tonă de nichel rezultă zece tone de reziduuri miniere. În acest moment, în Indonezia, reziduurile sunt depozitate în ocean, ceea ce pune în pericol biodiversitatea. O serie de companii europene au refuzat să lucreze în aceste condiții de mediu, având în vedere faptul că producătorii de automobile s-ar putea afla, în cele din urmă, în fața a noi critici venite din partea organizațiilor neguvernamentale sau a asociațiilor de consumatori.
RESURSE-CHEIE. Banca Mondială a alcătuit o listă cu resurse-cheie pentru tranziția energetică, precum cupru, argint, aluminiu (bauxită), nichel, zinc și platină. Există state care ar putea juca un rol important, precum Chile, Peru sau Bolivia pentru resursele de litiu și cupru, Brazilia pentru bauxită, India pentru minereu de fier și titan, Guineea pentru platină, bauxită și crom și China pentru toate aceste produse.
La nivel mondial, experții cred că trebuie să existe un dialog între grupurile de interes privind mediul, energia verde și industria extractivă, pentru ca dorința de protecție a mediului să nu vină la pachet cu alte tipuri de poluare.
Ambițiile Uniunii Europene pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră și pentru aplicarea „Green Deal“ au fost îmbrățișate de mulți europeni, inclusiv de companii. Dar, amețiți de țintele verzi, nu trebuie ca decidenții și cetățenii europeni să uite de obstacolele și riscurile care apar pe parcursul acestei adevărate „revoluții verzi“.
