Una din cele mai incitante teme lansate recent a fost „revolta“ analiștilor juniori de la Goldman Sachs. Într-o scrisoare publică, aceștia au acuzat regimul de lucru „inuman“ al companiei. Cifrele sunt aproape incredibile, se vorbește despre 80 sau chiar 100 de ore de lucru pe săptămână. Oricum am face calculul, ne dă „cu virgulă“, adică între 10 și 15 ore pe zi de lucru, inclusiv duminica. Explicația o găsim chiar la angajații vizați. Aceștia susțin că o bună perioadă de timp au lucrat aproape non-stop, dormind doar patru ore pe noapte, mâncând rapid și fără să se spele.
Bineînțeles, toate acestea se întâmplă în contextul în care angajații băncii de investiții lucrează de acasă. Altfel nu ar fi posibil să se ajungă până la 100 de ore lucrate săptămânal. Trebuie însă spus că Goldman Sachs este o companie cu tradiție în ceea ce privește „stoarcerea ca pe niște lămâi“ a tinerilor angajați. Aceștia sunt folosiți la maximum într-un proces de tip „win-win“, compania are forță de muncă „proaspătă“ la dispoziție, iar tinerii își caută „o trambulină“ pentru o viitoare carieră în lumea finanțelor.
Am discutat recent cu un student român care abia aștepta să înceapă să lucreze la Goldman Sachs, la Londra. Știa regulile, știa protestul, totuși, era nerăbdător să înceapă să muncească în cadrul băncii de investiții.
Tinerii finanțiști câștigă în America aproximativ 120.000 de dolari pe an. Pare mult, dar nu este. Mulți absolvenți care se angajează în marile bănci de investiții știu că primii ani pot fi extenuanți, dar, după ce trece perioada de juniorat, programul se mai „rarefiază“, iar veniturile cresc substanțial.
MULT ȘI PENTRU AMERICA. Între 80 și 100 de ore de muncă pe săptămână înseamnă mult chiar și pentru America. Răspunsul pe care l-a dat președintele-director general (chief executive officer) al Goldman Sachs la scrisoarea de protest a tinerilor analiști a fost ambiguu. A vorbit despre o perioadă foarte plină pentru companie și angajați, despre un volum mare de tranzacții realizate pentru clienți tot mai mulți și despre recorduri atinse de piețele financiare, dar nu a spus nimic despre o relaxare a ritmului de lucru. Iar Goldman Sachs nu este singurul loc în care se muncește atât de mult. În principiu, toate marile companii impun un ritm de lucru susținut.
În acest context, telemunca ridică deja o serie de controverse. Unii angajați o adoră, alții o urăsc. Unii manageri îi văd avantajele, alții sunt reticenți. Unele studii arată beneficiile muncii la domiciliu, altele vorbesc despre o scădere a productivității pentru cei care lucrează în acest regim. David Solomon, chief executive officer la Goldman Sachs, nu crede în telemuncă, pentru că, printre altele, munca la distanță nu oferă posibilitatea mentoratului. Cu toate acestea, marile companii și-au anunțat decizia de a continua munca de la domiciliu sau în regim hibrid.
Înainte de criza sanitară a circulat ideea unei supraîncărcări a salariaților, în special în cadrul companiilor multinaționale. Apăreau tot mai des cazuri de angajați ajunși la epuizare din cauza jobului sau, chiar mai rău, sinucideri. Pandemia a adus alte teme pe agenda publică, iar subiectul supraîncărcării la care este supusă o parte din forța de muncă a ieșit, treptat, din atenția publică.
DIFERENȚE. Spre comparație, în Uniunea Europeană, timpul de lucru mediu este de 40 de ore, adică opt ore în cinci zile. Desigur, comparațiile cu cifrele medii sunt doar parțial relevante, pentru că numărul de ore lucrate de un angajat depinde de industrii.
De asemenea, costul cu forța de muncă este destul de diferit între statele Uniunii Europene: Bulgaria (6,5 euro pe oră), România (8,1 euro pe oră) și Ungaria (9,9 euro pe oră) sunt la coada clasamentului, cu cele mai mici costuri orare ale forței de muncă, în timp ce Danemarca (45,8 euro pe oră), Luxemburg (42,1 euro pe oră) și Belgia (41,1 euro pe oră) sunt pe primele locuri. În Statele Unite ale Americii, salariul minim este în acest moment de 7,2 dolari pe oră, programul Biden propunându-și să îl dubleze progresiv, până la 15 dolari pe oră.
A schimbat telemunca intensitatea în care se desfășoară lucrul la un job? În cele mai multe cazuri, da. Angajatorii își doresc munca de la distanță, pentru că le reduce costurile cu închirierea de spații de lucru sau cu transportul salariaților, dar tot mai mulți constată că echipa funcționează mai greu și că, în unele cazuri, productivitatea este scăzută.
Angajații au descoperit că prin munca de acasă câștigă un timp prețios, cel în care nu se mai duc la birou. Dar, după o experiență de un an, constată că sunt zile în care lucrează mai mult de acasă decât ar fi muncit de la sediul firmei, că apar o serie de cheltuieli suplimentare și că, în general, amestecul treburilor gospodărești cu cele profesionale poate fi obositor.
Regimul de lucru hibrid va continua. Acolo unde se poate. Pentru că lucrătorii din unele industrii vor continua să meargă la fabrică să asambleze automobile, să tranșeze carnea, să supravegheze roboții care fac semiconductori sau să ridice deșeurile menajere de pe străzi sau ale gospodăriilor. Ceva se schimbă, ceva se transformă în felul în care muncim.
