Cât de viabilă mai este industria criptomonedelor

Financiar, riscurile pe care le implică blockchainul depășesc deocamdată cu mult beneficiile. Dacă va continua fără să fie reglementată riguros, dezvoltarea industriei criptomonedelor și integrarea ei în sistemul financiar tradițional ar pu­tea genera o criză majoră, scrie revista americană Foreign Affairs.

În noiembrie 2022 se prăbușea FTX, la nouă zile după ce a apărut public o copie a extrasului după bilanțul contabil al fondului de hedging afiliat, Alameda Research. Când s-a aflat că între cele două există o legătură strânsă și că FTX are mari pro­bleme de lichiditate, clienții s-au grăbit să-și retragă banii. Evident că mulți au descoperit că nu mai pot. Alameda drenase deja în jur de 10 miliarde de dolari din FTX pentru a investi în tranzacții pă­gu­boase și a acoperi pierderile. Sam Ban­k­man-Fried (SBF), fondator și chief executive officer, și-a dat demisia, iar FTX a cerut falimentul. După o lună, SBF a fost arestat, cu 13 capete de acuzare, de la fraudă la mită. Implozia firmei FTX a fost cea mai spectaculoasă din seria colapsurilor din industria criptomonedelor, în­ce­pută în primăvara anului trecut.

Criptomonedele moderne au apărut în 2009, odată cu bitcoin, prima monedă vir­tuală care s-a bazat pe tehnologia blockchain. Simplificat, blockchainurile sunt în mod esențial baze de date. Ceea ce le dis­tinge este că, în loc să se bazeze pe o autoritate centralizată care să le aducă la zi, apelează la o formă de mecanism consensual pentru a decide cine poate adăuga tranzacții la baza de date (fără a fi nevoie să se apeleze la o terță parte).

Meca­nismul con­sensual variază, dar două cele mai comune sunt proof-of-work (PoW, folo­sit de bit­coin) și proof-of-stake (PoS, folosit de plat­forma Ethereum pentru criptomoneda ether).

Dacă PoW se bazează pe cei care mi­nează și care astfel validează tranzacțiile, PoS îi selectează pe cei care validează din­tr-un bazin de utilizatori care dețin criptomonede relevante. În ambele cazuri, cei aleși să valideze sunt răsplătiți pentru munca lor și, deși teoretic cel care validează poate fi ori­cine, stimulentele economice au dus în realitate la cristalizarea unui nucleu extrem de concentrat al celor care pot valida.

Odată cu dezin­tegrarea companiei FTX, mocnesc multe în­trebări legate de viabilitatea industriei criptomonedelor. Jucătorii din domeniu au căutat evident să disipe te­merile investitorilor și să descurajeze asal­tul autorităților împotriva întregului sector, insistând că FTX a fost doar un măr stricat. Dar nu a fost un incident izolat. Dimpotrivă, a scos la iveală deficiențe fundamentale ale industriei.

Ră­dă­cina problemei este că activele digitale din spatele criptomonedelor pot fi create fără costuri și fără limită, iar o sursă ne­limi­tată de active vulnerabilizează un sis­tem în perioade de creșteri și descreș­teri economice bruște. Când activele nu au ni­mic în spate, nu există practici financiar-contabile sau tehnici de evaluare care să expună manipularea frauduloasă a respectivelor active. Drept urmare, cei care caută să fraudeze se refugiază în criptomonede.

Factorii de decizie americani trebuie să limiteze problemele asociate cu teh­nol­o­giile din spatele criptomonedelor și cu mo­de­lele de business din sector. Și ar trebui să se gândească la o măsură chiar mai drastică – să interzică de la bun început ac­tivele di­gi­tale din spatele criptomonedelor.

Temeri

Criptomonedele permit mai multe tipuri de fraude. Statele paria – Iran, Coreea de Nord – folosesc criptomonedele și ano­ni­­mizarea pe care acestea o conferă, pentru a evita sancțiunile internaționale și pentru a spăla bani. Anul trecut, Coreea de Nord ar fi furat 1,7 miliarde de dolari sub formă de criptomonede, bani folosiți pentru a-și fi­nan­ța dezvoltarea de rachete balistice și arme nucleare.

Criptomonedele – în special bitcoinul – au devenit cea mai populară formă de pla­tă în cazul atacurilor ciberne­tice de tip ran­somware, care vizează institu­țiile pu­blice și companiile, pentru că le permit atacatorilor să primească sume mari de bani rapid și anonim. Criptomonedele mai sunt folosite și în traficul cu droguri și în traficul de persoane tot pentru anonimatul celor im­pli­cați. Fără să fie reglemen­tată riguros, industria criptomonedelor ar putea genera o criză majoră.

Sistemul financiar bazat pe blockchain este complex, automat, extrem de bine interconectat și oferă oportunități mari, dat fiind că reprezintă practic o sursă nelimitată de active pe baza cărora te poți împrumuta. Creează genul de breșe care au condus la criza financiară din 2008, moment care a afec­tat puternic încrederea în sistemul financiar tradițional. Dar care a fost speculat de industria criptomonedelor pentru a se pro­mova drept alternativă de încredere la sistemul bancar. Însă, în pofida asigurărilor date de industrie, mulți dintre cei care au in­vestit în criptomonede au pierdut bani.

După cum susține David Golumbia, autorul cărții „The Politics of Bitcoin“, o mare parte din conversația despre criptomonede pivotează în jurul retoricii de extrema dreaptă, care nu vede decât răul pe care-l face guvernul. Există riscul ca membrii co­mu­­nităților criptomonedelor, supărați din cauza pierderilor suferite, să fie direcționați către comunități online radicale.

Mitul descentralizării

Pare nesăbuit, așadar, ca industriei să i se mai permită să continue la fel ca până acum, mai ales dacă nimeni nu reușește să expună niște beneficii reale. Și greu pot fi văzute, din punctul ac­tual, consideră Foreign Affairs. Liderii și lobbiștii industriei tind să argumenteze că principalul beneficiu este descentralizarea. Cu reputația instituțiilor financiare tradițio­nale, un sistem descentralizat cu adevărat, care nu mai are nevoie de intermediari, nu poate fi decât extrem de seducător. Din pă­cate, este o perspectivă nerealistă. Descen­tralizarea tehnologiei nu garantează că și controlul real asupra respectivei tehnologii va rămâne descentralizat.

În schimb, stimulentele economice au con­dus la grupuri concentrate ale celor care validează tranzacțiile, astfel că utilizatorii au rămas dependenți de aceste mici gru­­puri. Mai mult, blockchainurile sunt niște programe, iar utilizatorii depind de pro­­gramatorii acestora – oameni care s-ar putea să fie în conflict de interese sau care greșesc când programează. Nu există un soft­ware fără buguri, orice program se de­gradează în timp, nemaivorbind de hackerii care dau târcoale și vâ­nează vulne­ra­bilități. Deci este nevoie me­reu de mente­nanță, fă­cută, la fel, de un grup restrâns.

Potrivit unor dezvăluiri ale cotidianului american The Wall Street Journal, există doar cinci oameni care pot aproba schimbările propuse pentru a modi­fica blockchainul din spatele bitcoinului. Unele aplicații construite pe blockchain sunt administrate descentralizat, dar deciziile con­tinuă să fie în mâna unui mic grup de utilizatori.

Tot ce poate oferi industria criptomonedelor este o versiune a sistemului financiar tradițional, care rămâne centralizată economic, dar chiar mai vul­nerabilă, din cauza tentati­velor de des­cen­tralizare tehnologică. Pentru că finanțele bazate pe blockchain sunt atât de complexe, sunt și foarte fra­gile. Colapsul în serie care a început în 2022 nu a fost un derapaj, ci a scos la iveală pro­bleme siste­mice din industrie.

Prăbușirea

Factorii de decizie care recunosc că problemele pe care le creează tehnologia blockchain depășesc beneficiile ar putea crede că intervenția statului este justificată, numai că se întreabă dacă mai este posibilă. Retorica manipulativă insistă pe faptul că nu vorbim de entități de business pe care să le reglementezi.

De exemplu, entitățile comerciale tradi­țio­nale operează schimburile centralizate, care servesc drept punți către piețele de criptomonede. Dacă, ipotetic, Congresul ar adopta o legislație care să le interzică lista­rea activelor criptomonedelor, piața acestora ar suferi un recul rapid.

Criptomonedele pot fi totuși reglementate. Dacă legiuitorii ezită cu privire la interzicerea directă, o alternativă la îndemână este să impună reglementările care sunt deja adoptate. Autoritățile de reglementare bancare ar trebui să folosească regulile prudențiale existente pentru a împiedica băncile să fie expuse la riscurile activelor criptomonedei, de exemplu. Din fericire, după colapsul FTX, autoritățile de reglementare bancare și Comisia pentru Bursă și Valori Mobiliare din SUA (SEC) și-au dublat eforturile pentru a ține sub control industria.

Proiectele de legi speciale depuse în Congres sunt inadecvate în forma actuală. Cu prevederi menite să limiteze jurisdicția SEC asupra industriei și să aducă anumite tipuri de active din industria criptomonedelor în chiar inima sistemului bancar, aceste pro­iecte de legi nu ar face decât să legitimeze criptomonedele pentru a le permite să atragă investitori instituționali și practic să le integreze în sistemul financiar tradițional. Nu vor proteja economia și publicul larg de criptomonede, ci mai curând ar modela le­gislația în favoarea industriei.

Dacă SUA le vor interzice, este posibil să migreze în alte părți. Doar că, dat fiind că sectorul global al criptomonedelor se ba­zează mult pe fondurile cu capital de risc din SUA, rămâne de văzut dacă industria poate supraviețui fără acești bani.

Ipoteza interzicerii în SUA

Ce s-ar întâmpla dacă, teoretic, Statele Unite ar interzice criptomonedele.

• PAZA BUNĂ. Există temerea că s-ar putea dezvolta o industrie offshore a criptomonedelor, care ar putea avea efect de contagiune și asupra Statelor Unite. Preocupări similare cu privire la sistemul financiar tradițional au dus la eforturi internaționale de a adopta standarde globale de reglementare finan­ciară. SUA trebuie să facă parte în continuare din aceste eforturi pentru a limita pagubele pe care criptomonedele le-ar putea provoca la nivel global. Asta nu ar trebui să împiedice autoritățile americane să le interzică acasă.
• ÎMPĂRAT ÎN ȚARA ORBILOR. Unii se gândesc că SUA și-ar putea pierde avantajul strategic de lider global în materie de inovație în domeniul criptomonedelor. Doar că nici nu e foarte dezirabil să fii lider într-o inovație care generează atâtea probleme.
• ARGUMENT ECO. Există și un cost ecologic al criptomonedelor. Bitcoin și alte active care se bazează pe PoW necesită pentru minare resurse imense de electricitate.

Acest articol a apărut în numărul 162 al revistei NewMoney

FOTO: Getty