Cât de rentabil este să vinzi apă cu aur? Cum au pornit doi antreprenori o astfel de afacere în Banat

Cristina Dobreanu 29/12/2017 | 12:23 Oameni
Cât de rentabil este să vinzi apă cu aur? Cum au pornit doi antreprenori o astfel de afacere în Banat

Acest articol apare în numărul 30 (18 decembrie – 7 ianuarie) al revistei NewMoney

Și aurul se îmbuteliază, nu-i așa? Întrebarea nu e retorică, iar răspunsul vine din Munții Dognecei, de la o afacere în creștere și cu mare priză în special la export.

„A fost o întreagă poveste înainte să ne apucăm serios de treaba asta cu apa“, își începe povestea timișoreanul Horațiu Rada (foto), unul dintre fondatorii unui business încă inedit pe plan local – îmbutelierea unei ape plate cu coloizi de aur și argint, Apa Aur’a.

Antreprenor cu experiență, mai are o afacere în domeniul serviciilor energe­tice – Cons Electrificare Instal –, pusă pe picioare alături de același partener cu care a pornit și Aur’a, Eleodor Coptil. „Construim împreună de 20 de ani linii și rețele electrice, asigurăm mentenanța pe raza județului Timiș, avem 120 de sa­la­riați“, spune Rada despre businessul său de bază, care a avut anul trecut ve­ni­turi de aproape cinci milioane de eu­­ro. Noua aventură au început-o, ini­­țial, ală­turi de Mihai Petrăchioiu, un exe­­cu­­tiv cu experiență în domeniul apelor mi­­ne­­­­­rale, care s-a retras ulterior din Aur’a și a in­­trat într-un alt business, de turism.

Un prieten care deținea o firmă de îm­bu­teliere de apă, își continuă po­vestea bănățeanul, i-a propus la un moment dat să-i vândă pachetul majoritar al com­paniei. „A insistat vreo două luni să merg să îi vizitez fabrica. Eu n-am fost niciodată acolo și mi s-a părut interesant să merg să văd. Dar parcă nu era ce îmi doream“. Nu a cumpărat afacerea, dar inginerul de construcții civile din el a rămas cu gândul că, la un moment dat, ar putea face pe cont propriu ceva de la zero.

Cracul cu aur. Pasionat de offroad și de mașini de teren, a încercat să caute în timpul ieșirilor sale potențiale surse de apă. „Așa am bătut toți Munții Banatului“, spune antreprenorul, adăugând că lua probe la fiecare izvor și le trimitea la teste pentru a le verifica puritatea. „Să duci o apă pe un traseu foarte lung înseamnă să îi pierzi din parametri“, explică inginerul transformat între timp într-un bun cunos­cător al proprietăților apelor.

Așa a ajuns pe versantul Cracul cu Aur, unde se află primele puțuri dacice de exploatare a aurului și unde a găsit mai mul­te izvoare. L-a găsit pe cel mult aș­tep­tat la poalele muntelui, chiar la intrare în localitatea Ocna de Fier – apa era la para­metri foarte buni și avea un debit suficient de mare pentru a justifica o inves­tiție într-o fabrică. „Prima dată ne-am dat seama de proprietățile ei atunci când ne-am spălat cu apa pe față. Te simți plin de energie, apa iese la o temperatură cons­tantă de 12 grade, dar asta am determinat ulterior“. Cu alte cuvinte, la început a fost intuiția, și apoi validarea științifică.

Apa din Izvorul Ursoanea e alcalină și are în mod natural coloizi de aur și argint, un pH de 8 și un conținut de sare foarte mic. Pentru exploatare, compania nu a făcut foraje. Apa vine prin munte și trece printr-o cameră mică de captare, din imediata apropiere a liniilor de îmbuteliere. Practic, apa este pusă în sticle exact aşa cum iese din munte, fiind filtrată 100% de natură. Izvorul a fost concesionat de la Apele Române, astfel că, după cum ex­pli­că antreprenorul, Aur’a nu este în­ca­drată (încă) în categoria apelor minerale.

Investiția inițială a fost de cinci mili­oa­ne de euro, iar îmbutelierea propriu-zisă a început la jumătatea anului trecut, înre­gistrând vânzări de 200.000 de lei (circa 50.000 de euro). Într-o primă fază, capaci­tatea liniei de îmbuteliere a fost de 2.000 de sticle pe oră.

Pe fondul cererii tot mai mari de la export, aveau să o schimbe mai repede decât ar fi crezut inițial, cu o alta de capacitate mai mare. Apoi a venit rapid ce­re­re și pentru apă carbogazificată, îm­bu­teliată atât la sticle de 750 ml, cât și la 330 ml. În prezent, au o linie complexă, mo­dulară, care se modifică în funcție de nevoi – sticlă mare sau mică, apă plată sau carbogazificată –, cu o capacitate de 4.500 de sticle pe oră.

Primele investiții au fost făcute din surse proprii, dar atunci când s-a pus pro­blema modernizarii liniei au apelat și la credite bancare. „Așa am ajuns ca inves­tițiile planificate pentru următorii trei ani să le facem într-un an și jumătate“, recu­noaște antreprenorul bănățean.

Pentru anul următor mai are planificată o inves­tiție de circa 1,5 milioane de euro, într-o hală de producție și spații de depozitare, dublându-se astfel suprafața construită până în prezent (de circa 1.000 de metri pătrați – dintr-un total de 5.400 de metri pătrați reprezentând fabrica, platforma și spațiul de depozitare).

Apa și piperul. „Apa nu este precum piperul, scump, mic și ușor de transportat. Este voluminoasă și nu se transportă ușor pe distanțe lungi“, spunea, într-o dis­cuție anterioară cu NewMoney, Jean Valvis, antreprenorul care a creat două branduri cunoscute în lumea apelor minerale: Dorna (vândută ulterior către Coca-Cola) și Aqua Carpatica. Însă Ho­­rațiu Rada a mers contra curentului și a ales recipiente din sticlă, rotunde, cu etichetă cir­culară.

„A pune apa în sticlă de sticlă trans­parentă înseamnă să îl faci pe consumator să conștientizeze că există și o altfel de apă față de cea în PET“, spune antreprenorul. „Nu este o apă extravagantă, ci este o apă care își păstrează parametrii fiind îmbuteliată în sticlă de sticlă“.

Mai mult, spune el, lansarea unui astfel de pro­dus pe piața locală este destul de costisitoare, în condițiile în care există o taxă de mediu aplicată la kilogramul de de­șeuri care sunt puse pe piață, iar sticla fiind grea, și costurile sunt direct propor­ționale. Iar ele se transferă direct în preț.

„În afară, cei care importă, ne cer un timbru înscris pe etichetă, iar în momentul în care sticla se reciclează, cel care a importat produsul primește banii pe reci­clare înapoi“. Estimată la un volum de aproximativ 1,1 miliarde de litri și o va­loa­re de 370 de milioane de euro, piața ro­mânească a apelor minerale este do­mi­nată de branduri de apă îmbuteliată pe teritoriul României. Cei mai importanți trei jucători sunt Romaqua (Borsec), Coca-Cola (Dorna, Izvorul Alb) și Maspex Wadowice Grupa (Bucovina), potrivit datelor Euromonitor International.

Aura peste graniță. În acest tablou general, Aur’a este poziționată ca un produs premium, cu un preț de pornire de 12 lei pe sticlă în România și de cinci euro în străinătate. De altfel, 80% din producția realizată anul trecut s-a vândut la export. Aur’a se vinde acum în Germania, Cehia, Slovacia, Austria, Franța, China și Emira­tele Arabe Unite, dar antreprenorii tes­tează și piața din SUA. Apa cu aur extrasă din munții Banatului ajunge în și mai exoticele Madagascar și Coasta de Fildeș – unde produsul se vinde în farmacii, fiind ex­portat prin Franța.

Fără să intre în detalii despre valoarea cifrei de afaceri pe 2017, Rada spune că exporturile au fost contrabalansate anul acesta de vânzările de pe piața internă, care au crescut până la 30% din total. Dar chiar și așa, antreprenorul mai spune că vânzările de pe plan local nu vor ajunge la nivelul exporturilor. În România, Aur’a a intrat mai întâi în magazinele naturiste, în HoReCa și farmacii, ajungând în cele din urmă și pe rafturile retailerilor – Mega Image, Auchan, Metro și Selgros –, dar și la Inmedio sau în benzinăriile Rompetrol.

Pentru anul următor, „premisele sunt foarte bune“, spune, calculat, ingi­ne­rul Horațiu Rada care prognozează că va înregistra vânzări care să depășească mili­onul de lei (220.000 de euro). Până la urmă, tot „Banatu-i fruncea“.

 


FOTO: Laszlo Raduly / NewMoney

Cristina Dobreanu a debutat în presa scrisă acum 12 ani, la România liberă. Apoi a scris la revistele de business și after business Income Magazine și Forbes România, și la portalul de business Profit.ro. A participat, în 2010, la proiectul “Study and information Programme for Young Journalists from South East Europe”, (Berlin, Germania), realizat de Konrad Adenauer Stiftung. Este specializată pe politică externă și macroeconomie, dar acoperă din punct de vedere editorial subiecte legate de lumea antreprenorială.