Cât de puternic a ajuns capitalul romanesc la zece ani după criză

Ionuț Ancuțescu 27/05/2019 | 10:59 Special
Cât de puternic a ajuns capitalul romanesc la zece ani după criză

Specie inexistentă până anul trecut, fondurile de investiții cu capital local proliferează.

Acest articol a apărut în numărul 66 (27 mai – 9 iunie 2019) al revistei NewMoney

„Ieșit-a semănătorul să semene sămânța sa. Și, pe când semăna, unele semințe au căzut lângă drum și au venit păsările și le-au mâncat. Altele au căzut pe loc pietros, unde n-aveau pământ mult, și îndată au răsărit, pentru că nu era pământul adânc. Iar când s-a ivit soarele, s-au pălit de arșiță și, neavând rădăcină, s-au uscat. Altele au căzut între spini, dar spinii au crescut și le-au înăbușit. Altele au căzut pe pământ bun și au dat rod: una o sută, alta șaizeci, alta treizeci. Cine are urechi să audă.“

Această parabolă a Mântuitorului (Matei 13, 3-9), care vorbește despre importanța împrăștierii în cât mai multe locuri a cuvântului Domnului, este − forțând un pic sensul − și una dintre cele mai vechi lecții despre diversificarea riscului investițional. Și, totodată, principiul pe care industria de private equi­­ty din România îl aplică din zorii capitalismului postdecembrist până azi.

DEFINIȚIE ȘI CÂTEVA PRECIZĂRI. Fondurile de private equity sunt vehicule de investiții în companii ne­­listate pe bursă, fiind capitalizate de persoane bogate sau instituții financiare și conduse de manageri profesioniști. Ca mod de operare, aceste fonduri cum­­pără, de obicei, pachete minoritare în companii cu potențial, pe care le vând într-un orizont de cinci-zece ani către alte fonduri, investitori stra­­tegici sau le listează pe piața de capital. În acest in­­terval, investitorii nu-și pot retrage banii. Randamentele vizate în private equity trebuie să fie net su­­pe­­rioare celor livrate de bursă și de sistemul bancar.

Astăzi, trăim o a treia epocă a fondurilor de private equity, dacă e să ne luăm după o cronologie a lui Dra­­goș Roș­­ca, investitor privat și pre­­șe­­dinte al asociației de antreprenori Ro­­manian Business Leaders. Această a treia epo­­că, ale cărei începuturi pot fi plasate în 2014, coincide cu apariția unui număr tot mai mare de fonduri integral româ­­nești sau cu compo­­nen­­tă locală, a că­­ror capitalizare cumu­­la­­tă depășește 100 de milioane de euro. O capitalizare care va continua să creas­­că, având în vedere că vor urma și alte runde de finanțare.

Problema creării unor fonduri ro­­mâ­­nești, care să sprijine companiile locale și la bine, dar mai ales la rău s-a pus în primii ani de după criză. Au existat mai multe demersuri, unul dintre acestea apar­­ținându-i Ancăi Ioan, fost CEO al Roland Berger Stra­­tegy Consultants și fost CEO al Ți­­ri­­ac Holdings. Însă niciunul nu a fost concretizat.

În acea perioadă, industria de private equity era dominată de fonduri străine, multe dintre ele, cu acoperire regională. Cât despre perioada de dinainte de criză, tema unui fond local nu era o prioritate, în contextul unor randamente ridicate ale investițiilor imobiliare și ale plasamentelor bursiere.

ALTE OBLIGAȚII. În primăvara lui 2018, Casa de In­­solvență Transilvania (CITR) a spart gheața anun­­țând ROCA, primul fond cu capital românesc destinat companiilor mici și mijlocii aflate în dificultate.

„Am înțeles în timp că avem și alte obligații față de țara noastră, pe lângă plata taxelor și respectarea legilor. Avem responsabilitatea, dar și interesul de a face tot ce depinde de noi încât economia în ansamblul ei să crească“, spunea Dragoș Pavăl, cofondator al companiei Dedeman și unul dintre investitorii în fond, alături de alți antreprenori, precum Dan Șucu (Mobexpert).

Astfel, ROCA a fost promovat ca mecanism investi­­țio­­nal, dar și ca o platformă cu componentă econo­­mic-naționalistă. În aprilie 2019, la un an de la înfiin­­țare, fondul are trei companii în portofoliu, anunțând un randament de 340% al investițiilor, față de 16%, cât era promisiunea inițială.

Nivelul ultraridicat al randamentului − pentru com­­pa­­rație, Nuclearelectrica, performerul bursier absolut al ultimelor 12 luni, a avut un randament de 33% − nu este singurul motiv pentru a face ochii mari. Tot 30% pe an erau și randamentele pe care le genera in­­dustria de private equity în perioada de aur an­­te­­ri­­oa­­ră crizei din 2008.

Fondurile de acest tip nu au obli­­ga­­ția legală de a face publice câștigurile, întrucât nu se adresează publicului larg. Iar ROCA a realizat o premieră și din acest punct de vedere. Evident, creșterea nu este expresia unor tran­­zac­­ții, ci a unor calcule interne ale fondului.

Scepticii se întreabă însă dacă RO­­CA poate asigura pe termen lung re­­sur­­sele necesare pentru recrutarea unui mana­gement de top în companiile din portofoliul său, după achitarea obligațiilor către furnizori și creditori. Investiția într-o singură compa­­ni­­e este plafonată la două milioane de euro. „Ar fi lipsit de realism să ne imaginăm că suma de două milioane de euro poate fi su­ficientă pentru rezolvarea problemelor oricărei companii. Unele au nevoie de mai mult, altele – de mai puțin“, răs­punde Rudolf Vizental, CEO ROCA. „O companie capitalizată cu suma de două milioane de euro poate deveni foarte repede finanțabilă de către o bancă, deci aportul nostru nu trebuie privit limitat la suma investită, ci la impactul pe care investiția ROCA îl produce în companie“, adaugă Vizental.

RECIDIVA. Frații Dragoș și Adrian Pavăl au recidivat recent în private equity-ul local, prin anunțul legat de înființarea unui fond doar al lor, destinat IMM-urilor, care va fi condus de Laurențiu Ciocîrlan, fostul șef al diviziei de investment banking al Raiffeisen Bank.

Ciocîrlan are un pedigree investițional semnificativ, întrucât a coordonat ofertele publice inițiale ale marilor companii energetice de stat, precum Romgaz, Transgaz sau Transelectrica, valoarea totală a tranzacțiilor intermediate de el ridicându-se la două miliarde de euro. Totodată, specialistul în investiții are „o înțelegere profundă a mediului de business românesc, cu o aplecare aparte pe sectorul IMM“, pentru a cita din descrierea pe care și-o face pe contul de LinkedIn.

Nici că se putea o potrivire mai bună între mana­­ger și acționari, având în vedere că frații Pavăl sunt unii dintre cei mai mari investitori de pe bursă în companii energetice, din 2018 preocupându-se și de segmentul IMM. Deocamdată, dimensiunea fondului celor doi – care în limbaj de specialitate intră în cate­goria family office – nu a fost făcută publică.

De dată recentă este și lansarea unui fond dedicat tehnologiei, capitalizat de avocatul Ion Nestor, omul de afaceri vâlcean Dumitru Becșenescu, Dan Lă­­ză­­res­­cu, fost acționar TotalSoft, alături de alți nouă investitori. Condus de specialistul în fuziuni și achi­­zi­­ții Dragoș Stănescu, fondul îi sprijină pe tinerii pa­­sio­­nați de tehnologie să transforme în afaceri ideile proprii. Pe lângă finanțare, 0-Day Capital le oferă aces­­tora suport pe zona de taxe, legislație sau marketing.

Fondul are o capitalizare inițială de 1,2 milioane de euro, fiecare investitor contribuind cu 100.000 de euro. „Acești primi bani vor finanța zece proiecte. Și, aproape fără publicitate, am avut deja 17 oferte de finanțare, dintre care 3 sunt interesante“, precizează Dragoș Stănescu. Cu acționarii actuali, fondul ar pu­tea ajunge la 10 milioane de euro, moment în care va apela la investitori instituționali.

Ca o coincidență, tot zece proiecte îndrăznețe din tehnologie vrea să finanțeze și ROCA, printr-un braț nou – ROCA X –, anunțat chiar săptămâna trecută.

FILOSOFIA „ÎNGERILOR. Într-un fel, 0-Day Capital e un grup de business angels – specie care s-a dezvoltat cu mult înainte de apariția actualului val de fonduri locale. Marius Ghenea, la rându-i business angel și șef al fondului de investiții Catalyst, spunea în toamna trecută pentru NewMoney că, în opinia sa, în România, există mii de investitori individuali care își folosesc resursele personale pentru a pune pe pi­cioa­re sau a crește afaceri mici și foarte mici.

Iar tehnologia este un magnet pentru acest tip de investitor. Filosofia „îngerilor“ este copie la indigo după parabola semănătorului din Noul Testament. Aruncă semințe în mai multe companii, o bună parte dintre ele eșuează, însă succesul uneia singure îi ajută să-și recupereze toate investițiile și le oferă un randament mai mult decât confortabil.

Dragoș Dinu, fost CEO al Țiriac Holdings, A&D Pharma sau Domo, spune că investește în companii tehnologice maximum 100.000 de euro, într-un pachet de 5-6%. Are deja două astfel de investiții și o pregătește pe a treia. Pe fondatorii companiilor în care a intrat – Atelierultau.ro și Simple IoT – i-a cunoscut în cadrul unor programe de coaching și mentoring gestionate de Romanian Business Leaders. Spre deosebire de investițiile convenționale (o bună parte din rezervele sale sunt plasate pe bursă), cele în tehnologie au două avantaje majore: „Pragul de intrare este mai jos, iar valoarea adăugată, mult mai mare“, comentează Dinu.

Articol vizibil în întregime doar pe bază de abonament.

Ionuț Ancuțescu are o experiență de peste 17 ani în presa economică și de business. A lucrat la publicațiile Ziarul Financiar, Capital, Biz, Business Magazin, Money Express, Forbes și Adevărul Financiar, iar acum este redactorul-șef al revistei NewMoney.