Cât de periculoasă este, de fapt, robotizarea, baubaul țărilor care duc lipsă de forță de muncă

Mimi Noel 19/07/2017 | 12:14 Global
Cât de periculoasă este, de fapt, robotizarea, baubaul țărilor care duc lipsă de forță de muncă

[vc_row][vc_column][vc_column_text]

Acest articol apare în numărul 19 (10-23 iulie) al revistei NewMoney

Pe de o parte, SUA raportau primăvara aceasta 6 milioane de locuri de muncă neocupate, pe de alta, la nivel mondial, fiecare nou model de robot industrial lansat ia munca a șase oameni. În rea­li­tate, apocalipsa roboților este departe, iar problema pieței muncii este deocam­dată lipsa forței de muncă uma­ne, nu excedentul ei.

Angajații lumii nu ar trebui să aibă motive mari de bucurie. Potrivit unui studiu recent, la fiecare nou model de robot industrial sunt eliminate șase locuri de muncă ocupate de oameni. Automatizarea a intrat în cele mai diverse domenii, de la ra­diologie până la antrenamentul la volei. Cei mai vulnerabili vor fi desigur angajații din statele mai sărace, a căror economie este intens productivă.

Yuval Noah Harari, autorul cărții „Homo Deus“ speculează într-un articol recent, apărut la secțiunea „Opinii“ a Bloomberg pe marginea ascensiunii unei categorii uriașe de oameni inutili care vor trăi ca șo­meri. Totuși, cum se poate explica faptul că automatizarea va avea un asemenea impact, când, în Japonia, una dintre cele mai robo­tizate țări, rata șomajului este de doar 2,8%. Și cum se explică faptul că țări ca Bra­zilia, India, Mexic sau Turcia duc lipsă de forță de muncă înalt calificată și califi­cată? Și de ce SUA raportau 6 milioa­ne de locuri de muncă neocupate la finalul lui aprilie, un record pentru ultimii 16 ani?

Cea mai mare problemă a zilelor noastre este tocmai lipsa forței de muncă, nu excedentul ei. Ratele scăzute ale șoma­jului pun o presiune foarte mare pe guverne și companii pentru a-i pregăti pe oameni să se califice pentru slujbele viito­­rului. Este posibil, da, ca roboții să preia o parte din locurile de muncă ale prezentului, dar știm cum să ne pregătim pentru asta. Măsurile menite să contracareze lip­sa forței de muncă cu care eco­nomiile se confruntă azi vor putea fi folosite și pentru a gestiona surplusurile de angajați.

PRODUCTIVITATE SLABĂ, DE FAPT. Este ușor de decriptat cum povestea lumii-fără-muncă-umană a prins. Avem deja drone, automobile fără șofer, telefoane care pot traduce în cele mai exotice limbi. Dar David Autor, economist specializat pe piața muncii în cadrul MIT, crede că oamenii supraestimează rapiditatea cu care mașinile vor prelua munca făcută de om.

„Ce se sugerează acum este mult peste ce poate omenirea la acest moment și este doar un soi de marketing și PR pentru fondurile de investiții cu grad ridicat de risc“, este de acord și Matt Busigin, director de co­municare în cadrul Hover Networks Inc., companie de telefonie din New York.

Dacă fenomenul înlocuirii oamenilor de către mașini s-ar manifesta deja, s-ar vedea și în statistici. Doar că nu se vede. Pro­ductivitatea muncii este definită de economiști drept ce produce economic un om într-o oră de muncă. În teorie, cifra (productivității) tinde spre infinit în momentul în care ultimul angajat din lume ar înceta să mai muncească. Ceea ce este imposibil. De exemplu, productivitatea afa­cerilor non-agricole a crescut în medie cu 1,2% anual din 2007 până în 2016, o scădere de la rata de creștere de 2,6% cât era între 2000 și 2007.

Deficitul de forță de muncă generat de productivitatea slabă a fost agravat și de forțele demografice. Japonia are o forță de muncă îmbătrânită. Cea a Chinei a început să se împuțineze, efect direct al po­li­ticii „un singur copil“. „În SUA, gene­rația baby boomers este în pragul pensionării“, atrage atenția Gad Levanon, economist- șef pentru America de Nord în cadrul grupului de cercetare Conference Board. „De­fi­citul de forță de muncă va continua până prin 2030“, anticipează acesta. Ce ur­mează? „Nu aș putea vorbi despre un viitor prea îndepărtat. Cine știe, poate in­te­ligența artificială va prevala așa cum spun unii azi“, crede el. „Dar cred că, la ni­­velul la care suntem acum, chiar și o creș­tere modestă a ratei de angajare este suficientă pentru ca presiunea asupra pieței muncii să continue.“

DEFICIT DE TALENTE. Deficitul de pe piața muncii se manifestă ca deficit de competențe, de fapt, deoarece angajatorii nu au nevoie doar de oameni ca prezență, ci mai ales de talente. Într-un top din 2016, SUA s-au aflat pe locul al nouălea ca deficit de talente în rândul țărilor din Or­ga­nizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE), după Japonia, India, Brazilia, Turcia, Mexic, Grecia, Australia și Germania, potrivit Jonas Prising, CEO și președinte al ManpowerGroup.

Articol vizibil în întregime doar pe bază de abonament.

Are o experiență de peste zece ani în jurnalism. A început la agenția națională de presă Rompres, iar în 2006 s-a alăturat echipei care se ocupa de ediția în limba română a publicației americane BusinessWeek. În 2007, a completat echipa de jurnaliști care pornea revista de afaceri Money Express. Domeniile acoperite au variat, de la retail la FMCG, farma, fonduri de investiții, fuziuni și achiziții, IT&C. A realizat interviuri cu cei mai proeminenți oameni de afaceri români, antreprenori locali, dar și cunoscuți oameni de afaceri străini, precum directorul executiv al Microchip, Steve Sanghi, sau fostul director executiv al Sony America, Michael Schulhof. Mimi Noel lucrează ca Account Manager la AMICOM din 2012. La NewMoney, se ocupă de subiectele internaționale.