Cât de originale sunt geniile

Unul dintre evenimentele editoriale ale lunii octom­brie este lansarea biografiei lui Thomas Edison, semnată de Edmund Morris, autor laureat al Premiu­lui Pulitzer, care s-a stins în primăvara acestui an.

Potrivit unei cronici avant la lettre, publicată în The Atlantic, cartea încearcă să demonteze câteva mituri create în jurul personalității lui Edison, considerat cel mai prolific inventator din istoria Statelor Unite și, deopotrivă, un capitalist lacom sau omul de știință care și-a însușit descoperirile altora. Unul dintre

miturile demontate în „Edison“ este chiar pretinsa lip­să de originalitate a invențiilor sale. Este adevărat că orice invenție pornește de la o descoperire prea­la­bilă, avansul tehnologic fiind rezultatul pașilor mici. Se pare însă că regula nu s-a aplicat și în cazul lui Edison, care, fără studii de specialitate, a inventat de unul singur fonograful în timp ce se amuza cu o diafragmă de forma unei cești, care vibra atunci când omul de știință striga în interiorul ei.

De precizat că Edison nu auzea deloc cu o ureche, iar cu cealaltă – în proporție de 50%. Iar ca să per­ceapă sunetele emise de fonograf, își înfigea dinții în carcasa de lemn a acestuia, în așa fel încât vibrațiile să se transmită direct în craniu. Pe trei sferturi surd, Thomas Edison a inventat 250 de dispozitive de sunet. În total, a înregistrat 1.093 de patente pentru mașinării, sisteme sau echipamente electrice, becul – cea mai cunoscută invenție a sa – fiind doar unul dintre ele.

FABRICA DE INVENȚII. Dar există ceva mai important decât toate aceste invenții puse la un loc. Edison a pus bazele unui laborator interdisciplinar de invenții în Menlo Park (New Jersey), unde lucrau ingineri și cercetători din domenii diverse. Cele mai cunoscute replici ale laboratorului din Menlo Park – apropo, o localitate cu același nume din California este în miezul Silicon Valley – au fost Xerox Palo Alto Research Center (PARC), unde a fost cercetat computerul personal de azi, și Advanced Research Projects Agency (ARPA), care în 1969 a pus bazele internetului modern.

De Xerox PARC este legată în mare măsură po­ves­tea de succes a lui Steve Jobs și a companiei Apple. Un grup de ingineri condus de Jobs însuși a descoperit în centrul de cercetare al Xerox ferestrele și ico­nițele, elemente vitale pentru interfața sistemului de operare pe care antreprenorul l-a instalat pe Lisa, precursorul Macului de azi. Tot din cutia cu minuni de la PARC, Steve Jobs și-a însușit mouse-ul.

Ulterior, Bill Gates a folosit și el interfața grafică pentru sistemul de operare Windows și, evident, a apă­rut o dispută despre cine a fost primul. Atunci Bill Gates a rezumat foarte plastic esența conflictului: „Deci, Steve, cred că putem să privim (conflictul, n.r.) din mai multe perspective.

Cred că e mai de­grabă ceva de genul că amândoi am avut un vecin bogat pe nume Xerox, iar eu i-am spart locuinţa ca să-i fur televizorul, dar am constatat că deja îl fura­seși tu“. „Artiștii buni copiază, artiștii extraordinari fură“ este una dintre formulele celebre ale lui Steve Jobs, care, pentru conformitate, a fost rostită inițial de Pablo Picasso.

POSTMODERNISM. Dar poate că nu originalitatea pură este cea care face diferența între genii și oamenii obișnuiți. În definitiv, dincolo de idee, contează punerea acesteia în practică sau, în termeni de marketing, modul în care este ambalată. Un „hoț“ autodeclarat este și regizo­rul de film Quentin Tarantino. Într-un interviu din 1994, Tarantino a declarat că a furat elemente din „fiecare film care s-a făcut vreo­dată“.

Un documentar publicat de Business Insider arată că aproape toate filmele regizorului copiază aproape unu la unu scene din filme europene, japo­neze sau mexicane. Asta nu înseamnă că autorul capodoperei „Pulp Fiction“ nu este unul dintre cei mai importanți regi­zori ai postmodernismului în cinematografie. Dim­potrivă, postmodernismul pleacă de la ideea că nimic nu este nou în artă, important fiind modul în care inovațiile trecutului sunt reciclate. Apropo, celebra scenă a dansului din „Pulp Fiction“ este copiată cu mare acuratețe după un film francez din 1964 – „Band à part“.

În aceeași linie, nu Steve Jobs este inventatorul MP3 playerului sau al smartphone-ului, însă iPod și iPhone au devenit sinonime cu cele două produse. Dimpotrivă, există teoria că antrepre­norii de succes sunt cei care descoperă potențialul global al unor tehnologii după ce acestea au fost deja inventate, iar toate imperfecțiunile din perioada pionieratului au fost înlăturate.

Probabil că și în business, la fel ca în cinematografie, trăim în plin postmodernism. Totul a fost deja inventat, iar acum marile succese comerciale sunt obținute printr-un fine tuning minuțios al descoperi­rilor anterioare. Și, ca să fim sinceri până la capăt, centrele R&D de azi sunt prea puțin comparabile în complexitate cu laboratorul lui Edison din Menlo Park. O excepție notată în cronica biografiei lui Edison din The Atlantic: centrul de cercetare X al grupului Alphabet.

Acest articol a apărut în numărul 76 (21 octombrie – 3 noiembrie 2019) al revistei NewMoney

Ionuț Ancuțescu are o experiență de peste 17 ani în presa economică și de business. A lucrat la publicațiile Ziarul Financiar, Capital, Biz, Business Magazin, Money Express, Forbes și Adevărul Financiar, iar acum este redactorul-șef al revistei NewMoney.