A trebuit să înceapă două crize majore, cea a prețului produselor energetice și războiul din Ucraina, pentru ca firmele și populația să se gândească serios la economia de energie. „Pactul Verde“ european are, principial, obiective de schimbare a structurii de consum a energiei și, totodată, de eficientizare a consumului. Renunțarea la utilizarea cărbunelui și catalogarea gazului natural ca fiind combustibil de tranziție erau ținte ambițioase care includeau și ideea că energia va fi mai scumpă și implicit trebuia utilizată mai eficient. Este clar că, de exemplu, în cazul reducerii treptate a utilizării gazului natural era și o opțiune politică – scăderea dependenței de aprovizionarea din Federația Rusă.
În plus, programul european „Next Generation EU“ aduce și o componentă care vizează eficiența energetică și anume un plan solid finanțat de renovare a clădirilor, prin renovare înțelegându-se, bineînțeles, lucrări care să crească gradul de eficiență energetică. Există o logică.
Numai că explozia prețurilor materiilor prime energetice, pusă și pe seama „Pactului Verde“ european (de multe ori, în mod exagerat), și războiul din Ucraina au schimbat datele problemei, în sensul că Uniunea Europeană este pe punctul de a-și revizui politicile energetice (cărbunii vor fi utilizați pentru o perioadă mai lungă, gazul natural își prelungește tranziția, iar energia nucleară a fost recunoscută ca fiind sustenabilă) și, poate, obiectivele de mediu.
O DECIZIE GREA. Războiul din Ucraina a schimbat datele problemei în privința importurilor de gaze naturale și de țiței din Rusia. Situația a devenit presantă pentru statele membre, fiecare având un grad mai mare sau mai mic de dependență de aprovizionarea cu materii prime energetice din Rusia. Acum se pune stringent problema ca Uniunea Europeană să întrerupă aprovizionarea din Federația Rusă. Este o decizie dificil de luat, pentru că, în mod evident, ar aduce dificultăți economiei europene. Este clar că peste noapte nu se pot înlocui gazul și țițeiul din
Rusia și că o blocare a importurilor va duce la o scădere a economiei. Dar este la fel de clar că amânarea deciziei nu face decât să continue alimentarea cu valută a bugetului Rusiei.
Până la aplicarea politicilor europene, penuria și prețul energiei (gaz și energie electrică) îi fac pe consumatori, persoane fizice sau companii, să ia măsuri. Unele firme au închis temporar producția. Pentru marii consumatori de gaze sau energie (un consum impus de procesul tehnologic), saltul prețurilor a fost decisiv. Companiile aflate în această situație și-au oprit producția, așteptând vremuri mai bune.
REORIENTĂRI. Alte companii caută soluții. Recent, proprietarul unui hotel din București îmi spunea cum a scăpat de factura la gaze naturale. A înlocuit un sistem centralizat de încălzire care utiliza gazele naturale și care deservea toate camerele, inclusiv pe cele neocupate, cu aparate de aer condiționat montate în fiecare cameră.
Nu este singurul caz. Tot mai mulți oameni de afaceri din agricultură și din industria alimentară s-au hotărât să facă investiții în domeniul energetic. Unii vor să cumpere instalații care produc energie pe baza deșeurilor care rezultă din producția de bază, alții vor să monteze panouri solare sau instalații eoliene. În orice caz, există o preocupare pe toată linia pentru a scădea costurile energetice și pentru a eficientiza consumul de energie.
De exemplu, grupul american Mars Wrigley a decis ca fabrica din Franța, regiunea Alsacia, unde produce batoane de înghețată, să fie alimentată doar cu energie regenerabilă. Respectiv, cu un mix de energie eoliană, hidro și solară. În ultimii zece ani, a făcut investiții în valoare de 36 de milioane de euro prin care s-a înlocuit complet gazul cu energia electrică și, în plus, uzina este prima din grup care a obținut și sistemul zero emisii nete.
Sub o formă sau alta, și consumatorii casnici sunt îndemnați să facă economie la consumul de energie. În această iarnă, autoritățile din diverse state europene i-au îndemnat pe consumatori să economisească energie – fie spunându-le să mai pună o haină pe ei, fie sfătuindu-i să reducă temperatura din casă cu câteva grade – sau au demarat campanii educaționale care pledează pentru reducerea consumului de energie.
Pentru cei care au trăit în România înainte de anul 1989, toate problemele de raționalizare a consumului de energie le amintesc de vremurile trecute. Numai că există o diferență enormă între acest moment și ce se întâmpla înainte de 1989. Acum, eventualele sacrificii (reducerea consumului, costuri mai mari) sunt făcute în numele unui obiectiv, acela ca Uniunea Europeană să nu mai fie dependentă de gazele și energia din Rusia. Atunci, societatea trăia într-o minciună. La nivel oficial, deși nu se recunoștea criza energetică, aceasta se simțea în viața de zi cu zi.
În cele din urmă, acum, în 2022, efortul europenilor de a-și limita consumul de gaze naturale și energie electrică este incomparabil mai mic decât efortul de război pe care îl fac ucrainenii. Totdeauna, sacrificiul, în numele democrației, merită făcut, indiferent de costuri.
