Care sunt problemele care l-au adus pe miliardarul rus Roman Abramovici în punctul de a vinde Chelsea

Mimi Noel 19/10/2018 | 16:18 Global
Care sunt problemele care l-au adus pe miliardarul rus Roman Abramovici în punctul de a vinde Chelsea

Unul dintre cei mai cunoscuți oligarhi ruși, Roman Abramovici, a picat în focul încrucișat dintre Londra și Moscova în urma tentativei de asasinare a lui Serghei Skripal. Rămas fără viză de ședere în Anglia, Abramovici este pe punctul să își facă exitul din clubul de fotbal Chelsea pe care îl deține din 2003.

Acest articol a apărut în numărul 51 (22 octombrie – 4 noiembrie) al revistei NewMoney

La sfârșitul lunii august, câțiva dintre suporterii echipei Chelsea, care se adunaseră pe celebrul Stamford Bridge într-un derby cu rivala Arsenal, au întins un banner uriaș roș-albastru pe care scria „Imperiul Roman“ pe care era imprimată și imaginea miliardarului rus, Roman Abramovici. Celebrul oligarh nu a par­­ticipat la acel meci și, de fapt, nu a mai fost văzut la Londra din primăvară, de când guvernul britanic a tot refuzat să îi reînnoiască viza.

În 2003, Abramovici cumpăra cu 140 de milioane de lire sterline clubul de fotbal Chelsea, salvându-l de la faliment, iar de atunci l-a tot susținut financiar cu împrumuturi care au ajuns la peste 1,1 miliarde de lire sterline. Din 1955 și până la el, clubul nu reu­șise să câștige niciun titlu intern, însă infuzia pu­ter­nică de bani a schimbat radical palmaresul clubului. Strategia a fost similară modelului american în materie de sport – cumpără talente, cumpără titluri, vinde apoi în jurul brandului produse și drepturi media. Spre deosebire de proprietarii americani de echipe sportive însă, Abramovici nu a părut foarte deranjat de pierderile uriașe înregistrate la pachet cu succesul sportiv.

RĂZBUNAREA. Fanii clubului îl iubesc încă pe ultragenerosul patron care nu se uită la bani, chiar dacă relațiile dintre guvernul britanic și cel de la Moscova sunt în plină criză. Abramovici se gândește să vândă clubul, pe fondul problemelor cu viza și dreptul de șe­dere în Anglia, îl îngrijorează însă mai ales pers­pectiva în care sancțiunile americane vor viza un cerc mai larg de oligarhi ruși în care ar putea și el intra. A respins deja oferte care au depășit 2,3 miliarde de dolari, sumă-record pentru o echipă de fotbal. La începutul anului, a angajat banca comercială newyorkeză, Raine Group LLC, pentru consultanță în două scenarii – exit total sau parțial din clubul sportiv pe care-l deține. Surse apropiate discuțiilor spun că Abramovici are așteptări la un exit de trei miliarde de lire sterline.

Cu o avere estimată la 14,7 miliarde de dolari, mare parte obținuți din comerțul cu țiței și metale, și un apropiat al lui Putin, Abramovici s-a trezit prins în focul încrucișat al așa-numitului Război Rece 2.0. Britanicii au blocat acordarea vizei nu doar în cazul lui, se pare. Potrivit avocaților în imigrație de la Londra,  au temporizat procesarea tuturor dosarelor de acordare de vize în cazul imigranților ruși. Mai mult, autoritățile britanice monitorizează atent averile ru­șilor care locuiesc la Londra, iar parlamentarii au început să vorbească despre influxul de bani rusești în Regat ca fiind o „chestiune de securitate națio­nală“.

„Ar fi trebuit să fim mai duri și asta încă de acum 12 luni. Ne rezervăm dreptul de a revoca oricând oricare dintre aceste vize. Ne permitem să spunem oricui «nu, nu sunteți bine venit»“, atrage atenția Ben Wallace, ministrul britanic al Securității.

LONDONGRAD. Abramovici și-a cumpărat intrarea, sau ascunzătoarea, în societatea britanică. Unul dintre cei mai misterioși miliardari ruși nu a mai vorbit cu presa de mai bine de un deceniu. Mai exact de acum 12 ani și jumătate, după cum a remarcat într-un e-mail chiar purtătorul lui de cuvânt, John Mann. Cu case în Aspen (Colorado), în sudul Franței, la Moscova, New York, St Barts sau în Tel Aviv, Abra­movici se află aproape permanent pe una dintre ambarcațiunile pe care le deține.

Totuși, rămâne asociat puternic cu Londra și chiar a devenit un simbol al așa-numitului Londongrad, poreclă dată capitalei britanice pe motiv că găz­duiește cel mai mare număr de oligarhi ruși. Se spune că a dat 90 de milioane de lire sterline pentru o proprietate situată la câțiva pași de Ambasada Ru­siei din Kensington. Iar pe cinci dintre cei șapte copii pe care îi are i-a dat la studii în Anglia.

Pe de altă parte, situația actuală a lui Abramovici le cam dă fiori celorlalți ruși bogați stabiliți la Londra. „E ca și cum o grenadă ar fi fost lăsată în curtea clădirii guvernului și nimeni nu știe cum se va termina. Și toți minimizează riscul la care sunt expuși, nimeni nu-și dă seama cum și cât vor fi monitorizați“, spune Dmitry Gololobov, avocat rus stabilit la Londra și care a lucrat la un moment dat pentru gigantul Yukos Oil (deținut de Mihail Hodorkovski până în 2003 când a fost arestat la ordinul lui Vladimir Putin, n.r.).

Amânat de mai multe ori, Abramovici a renunțat să mai solicite viză de ședere în Anglia. Este foarte cunoscut și suficient de bine conectat cu Kremlinul încât să poată fi transformat în cap de afiș al acestei noi campanii împotriva lui Putin. „Așa că s-ar putea să se fi gândit că nu are rost să mai stea“, crede Mark Galeotti, expert rus și membru al Institutului pentru Relații Internaționale din Praga.

Drept urmare, pe 28 mai, avionul său personal, un Gulfstream G650, ateriza la Tel Aviv, unde deține o pro­prietate în exclusivistul cartier, Neve Tzedek. Donator important pentru comunitatea evreilor din Rusia și fondatorul mai multor zeci de startup-uri israeliene și companii de venture capital, Abramo­vici a părăsit Tel Aviv-ul cu un pașaport israelian, care îi permite să călătorească în Marea Britanie fără viză timp de șase luni. Ceea ce înseamnă că între timp, nu se știe exact când, Abramovici a obținut cetă­țenia israeliană. O mișcare prin care a devenit și cel mai bogat om din Israel. Și tot la o zi după ce a ple­cat din Israel, clubul Chelsea a anunțat că amână planul de un miliard de lire sterline de extindere a sta­dionului Clubului, din cauza „climatului investi­țional nefavorabil“.

Statutul de capitală financiară a Europei i-a atras dintotdeauna pe investitorii interna­ționali care au venit aici pentru legis­lația mai puțin strictă. Londra însă a fost mereu o atracție specială îndeo­sebi pentru rușii bogați și foarte bogați.

La doar patru ore de zbor de Mos­cova, Londra este mai atractivă decât Parisul din punct de vedere fiscal și în plus are o garnitură de școli private faimoase în care rușii visează să-și educe copiii. Oficial, la sfârșitul anului trecut, rușii dețineau active estimate la 22 de miliarde de lire sterline în Marea Britanie, dar nu sunt luate în calcul averile din entitățile offshore.

Potrivit datelor unui raport parlamentar din mai, intitulat „Aurul Mos­covei“, în ultimii 20 de ani ar fi intrat în Regat peste o sută de miliarde de lire sterline bani rusești. Și tot statisti­cile indică prezența a 66.000 de ruși în Marea Britanie, alte estimări ridicând cifra la 150.000.

Până de curând, Londra a fost des­ti­nația preferată pentru bondurile și acțiunile rusești. La sfârșitul anului trecut, pe Bursa londoneză erau listate peste o sută de companii din Rusia și fosta URSS, evaluate toate la circa 550 de miliarde de dolari – printre ele și Evraz Plc, gigantul oțelului din Rusia și în care Abra­movici are o deținere de 30%.

De asemenea, între 2008 și 2014, guvernul britanic a acordat cetățenilor ruși aproape 700 de vize de business, pentru fiecare viză primind un milion de lire sterline investiți în Regat. Banii puteau fi folosiți pentru a face business, dar puteau fi acordați și ca donație sau împrumut unei instituții financiare britanice. O schemă atât de atractivă pentru rușii bo­gați, încât, la final de 2014, autoritățile britanice au fost nevoite să urce pragul până la două milioane de lire sterline.

ASCENSIUNEA. Abramovici și-a câștigat averea în contextul turbulențelor din anii ’90 care au măturat Rusia. Orfan de la vârsta de doi ani, a fost crescut de un unchi în orașul nordic Ukta până când a ajuns la bunica sa de la Moscova, potrivit unei biografii lan­sate în 2004 și intitulate „Abramovici: miliardarul de nicăieri“. A părăsit facultatea înainte de căderea URSS și primii bani i-a făcut vânzând păpuși.

Era deja un tânăr ambițios care trecuse de la co­merțul cu păpuși la cel cu petrol în anii ’90, iar în 1995  intra deja într-un parteneriat cu Boris Bere­zo­v­ski. Au pus bazele companiei petroliere Sibneft, într-un moment în care Rusia își privatiza activele. La momentul respectiv, Berezovski era un cunoscut și un extrem de influent oligarh din anturajul („Familia“) președintelui Elțîn. Din Familie mai făceau parte și fiica președintelui, Tatiana, consilierul economic, Alexander Voloșin și, nu de multă vreme, și Abramovici. În octombrie 1999, când Elțîn se gândea pe cine să aleagă drept succesor la Kremlin, Berezovski l-a adus pe Abramovici la St. Petersburg pentru a participa la o petrecere dată cu ocazia zilei de naștere a lui Putin, devenit de curând prim-ministru, povestește Alex Goldfarb, un ruso-american prieten apropiat al lui Berezovski. „Abramovici și-a pus obra­zul atunci și a garantat pentru Putin, ceea ce a fost extrem de important în aducerea acestuia la putere“, spune Goldfarb. „Este mult mai apropiat de Putin decât orice alt oligarh care se îmbogățește și îi rămâne loial acestuia“.

Ulerior însă, Berezovski a ieșit din cercul de putere de la Kremlin și s-a re­tras în Marea Britanie. L-a dat chiar în judecată pe Abramovici pentru cinci miliarde de dolari în 2011, pe motiv că acesta l-a înșelat, lăsân­du-l fără acțiunile ce i se cuveneau în Sibneft și în Rusal (gigantul aluminiului din Rusia). În timpul procesului, Berezovski l-a descris pe Abramovici drept unul dintre pionii-cheie din culisele puterii de la Kremlin. Tot el susține că i-a promis lui Putin un iaht de 50 de milioane de dolari cu puțin înainte de a deveni președinte în 2000 și ulterior a contribuit la alegerea miniștrilor. Berezovski a pierdut acel proces, dar a devenit evident din informațiile expuse că Abramovici are „acces privilegiat“ la Putin.

În 2003, în rarele interviuri acordate, Abramovici spunea pentru Bloomberg (într-o discuție purtată într-un elicopter care survola îndepărtata regiune rusească Chukotka, unde a fost guvernator o peri­oadă) că „are prieteni care s-au aflat ori se află încă la Kremlin“.

În 2005, puterea de la Kremlin i-a permis să-și vândă deținerea din Sibneft către Gazprom pentru 13 miliarde de dolari. La acel moment, Abramovici cumpărase deja clubul de fotbal Chelsea, mutare văzută de mulți ochi din Rusia drept o poliță de asi­gurare în cazul în care Putin s-ar fi întors împotriva lui Abramovici așa cum a mai făcut-o cu alți oligarhi ruși.

SANCȚIUNI. Britanicii și-au schimbat atitudinea dramatic față de Rusia după 4 martie, când Serghei Skripal și fiica sa, Iulia, au fost găsiți în stare gravă pe o bancă din Salisbury, un orășel din sud-vestul Londrei. Skripal, fost colonel în serviciul de informații mili­tare ale Rusiei (GRU), dar care la un moment dat a lucrat ca agent dublu, spionând și pentru MI6, locuia fără griji din 2010 în Regat. Cei doi au supra­vie­țuit, dar o britanică a decedat, după expunerea di­rectă la neurotoxina Noviciok, iar potrivit autorită­ților britanice mii de civili nevinovați au fost expuși riscului în urma acestei operațiuni.

Mai mult, la opt zile după incidentul cu familia Skripal, un alt om de afaceri rus, Nikolai Glushkov, a fost găsit mort în propria casă, cu urme de strangulare. Au mai fost apoi identificate alte 14 cazuri mai vechi de morți suspecte ale unor persoane cu legă­turi cu Rusia (în 2013, Berezovski era găsit mort în casa sa din afara Londrei, caz clasat ca sinucidere la acel moment).

Măsurile oficiale luate de premierul britanic, Theresa May, sunt bine știute acum – sporirea controa­lelor de securitate pe aeroport, boicot al oficialilor Rega­tului la Cupa Mondială de fotbal desfășurată în iunie în Rusia, expulzarea a 23 de diplomați ruși. În septembrie, procurorii i-au pus sub acuzare pe rușii, Alexander Petrov și pe Ruslan Boșirov (identificați drept agenți ruși de informații), acuzați că au fost au­torii atacului cu Noviciok împotriva celor doi Skripal. Kremlinul a negat, evident, orice implicare.

O altă măsură de răzbunare împotriva Rusiei a fost și înăsprirea condițiilor de acordare a vizei de business cetățenilor ruși care aplică. A fost mai mult decât o înăsprire – la acest moment, procesul este practic blocat.

Ministrul britanic Wallace susține că Marea Britanie salută orice investitor rus legitim, dar că Regatul și lumea întreagă trebuie să-și unească forțele pentru a pune capăt acțiunilor ostile orchestrate de la Kremlin. „Întrebarea este de câte ori mai permitem?“, a întrebat el retoric înșiruind atacul cu Noviciok, invadarea Crimeei sau doborârea avionului de linie al companiei Malaysia Airlines. „Lecția e limpede. Dacă ne pot face nouă asta, vă pot face și vouă la fel“, a mai spus acesta.

După cum se știe, SUA au lovit mai tare Rusia de­cât Marea Britanie și au făcut-o foarte strategic. În aprilie, SUA anunțau sancțiuni împotriva a șapte oligarhi – americanilor fiindu-le interzis să facă orice tip de afacere cu ei. Și lista a fost lăsată deschisă, spune David Kramer, fost membru al echipei Ministerului de Externe american în Administrația George W. Bush.

LA ADĂPOST. Apropiați ai oligarhului Abramovici spun că acesta a început deja să-și restructureze de­ținerile, în încercarea de a le proteja în cazul în care intră pe lista neagră a americanilor. Timp de 12 ani, a avut dețineri în Evraz împreună cu Alexander Abramov și cu Alexander Frolov, dar în septembrie și-a separat propriul pachet de acțiuni și l-a pus sub umbrela unei noi companii create.

Și-a vândut cei 0,05% din Crispian Investments Ltd., o entitate care deține o parte MMC Norilsk Nickel PJSC, către vechiul său partener de afaceri David Davidovici, rămânând acționar cu 49,95% (dacă intra sub regimul unor sancțiuni americane, faptul că deține sub 50% scoate compania de sub incidența acelorași acțiuni și reduce astfel riscul extinderii lor asupra partenerilor de afaceri).

Dacă schimbarea la față pe care achiziția Chelsea de către Abramovici a adus-o a constituit cumva naș­terea așa-numitului Londongrad, lansarea McMafia ar putea marca sfârșitul lui. Creată pe baza cărții omonime documentată de Misha Glenny, McMafia este o serie televizată care expune cum un finanțist de origine rusă, educat în Marea Britanie ajunge să activeze pentru mafia rusească care operează la Londra. Transmis în ianuarie și februarie anul acesta (sezonul al doilea va fi lansat la finalul anului), seria­lul este pe buzele tuturor, ceea ce cumva pune presiune pe autorități pentru a se arăta mai ferme în lupta contra banilor murdari care au legătură cu Rusia într-un fel sau altul.

Și pe hârtie, se pare că și fac asta. O modificare le­gislativă din ianuarie permite Agenţiei Naţionale de Combatere a Criminalităţii Organizate (NCA) să con­fiște orice avere pe care proprietarii nu pot do­vedi cum au făcut-o. Au fost anchetate peste o sută de persoane în baza noii legislații, doar o avere ilicită a fost expusă până acum, pe listă mai sunt încă două cazuri. „Cele două mari surse de bani ilegali care intră în Regat sunt Rusia și China“, a ținut să spună recent ministrul Wallace.

În noul climat ostil rușilor, cei care îl cunosc, spun că Abramovici nu va renunța prea bucuros la Chelsea dintr-un simplu motiv – celebrul club a devenit pentru el o obsesie. Oriunde s-ar afla își urmărește echipa. „Dacă mergi în orice casă sau ambarcațiune a lui, există peste tot televizoare deschise pe canale de sport și fotbal“, spune un apropiat al oligarhului rus.

Sumele uriașe investite au fost dublate și de un stil complet neconvențional. Majoritatea proprietarilor de cluburi de fotbal urmăresc meciurile echipei îm­bră­cați la patru ace și din loja VIP-urilor, pe când Abra­mo­vici stă cu prietenii într-o încăpere privată îmbră­cat comod în blugi. La fel, rareori și-a făcut apa­riția la meciurile de antrenament. Pe de altă parte, a recurs la un stil agresiv de a conduce. Moni­torizează atent finanțele Clubului și îi intervievează direct pe viitorii posibili antrenori, pe care nu îi me­najează deloc. În iulie, l-a înlocuit pe Antonio Conte cu Mau­rizio Sarri, care a devenit astfel al 11-lea ma­na­ger al clubului în cei 15 ani de când proprietar este Abra­movici.

Un lucru nu a reușit oligarhul rus să facă cu Chelsea – bani. Clubul a fost pe profit o singură dată, în 2014. Dar profitabilitatea nu a fost probabil niciodată un obiectiv pentru el, chiar dacă în cazul unui exit, rata de rentabilitate va fi frumușică. Pentru el, se pare că Chelsea a fost o șansă de a lăsa o moștenire. Doar că aparent, nu va primi și un titlu pentru asta.        

 

Autoprotecție

Cu o avere estimată la 14,7 miliarde de dolari, Abramovici a început deja să-și restructureze deținerile, în încercarea de a le proteja

în cazul în care intră pe lista neagră a americanilor.

REPRESALII.

În mai, Parlamentul britanic a adoptat o lege similară legii Magnitski, adoptată de SUA în 2012, constând în trecerea unor oficiali ruși acuzați de încălcarea drepturilor omului pe o „listă neagră“. Noua lege le permite acum și autorităților britanice să înghețe activele și să interzică drept de viză în cazul celor acuzați de încălcarea drepturilor omului.

BANII RUSEȘTI.

Potrivit datelor unui raport parlamentar din mai, intitulat „Aurul Moscovei“, în ultimii 20 de ani ar fi intrat în Regat peste o sută de miliarde de lire sterline bani rusești. Și tot statisticile indică prezența a 66.000 de ruși în Marea Britanie, alte estimări ridicând cifra la 150.000.


Articol preluat din BloombergBusinessweek

de Stephanie Baker, David Hellier și Irina Reznik , adaptare de Mimi Noel

Cu contribuția lui Scott Soshnick și a Iuliei Fedorinova

FOTO: Guliver / Getty Images

Are o experiență de peste zece ani în jurnalism. A început la agenția națională de presă Rompres, iar în 2006 s-a alăturat echipei care se ocupa de ediția în limba română a publicației americane BusinessWeek. În 2007, a completat echipa de jurnaliști care pornea revista de afaceri Money Express. Domeniile acoperite au variat, de la retail la FMCG, farma, fonduri de investiții, fuziuni și achiziții, IT&C. A realizat interviuri cu cei mai proeminenți oameni de afaceri români, antreprenori locali, dar și cunoscuți oameni de afaceri străini, precum directorul executiv al Microchip, Steve Sanghi, sau fostul director executiv al Sony America, Michael Schulhof. Mimi Noel lucrează ca Account Manager la AMICOM din 2012. La NewMoney, se ocupă de subiectele internaționale.