Care sunt motivele pentru care tot mai mulți angajați amână momentul ieșirii la pensie

Mimi Noel 10/07/2024 | 09:30 Revista
Care sunt motivele pentru care tot mai mulți angajați amână momentul ieșirii la pensie

Să te pensionezi în jurul vârstei de 65 de ani tinde tot mai mult să fie un obiectiv imposibil. Pe fondul creșterii costurilor vieții și al deprecierii economiilor din cauza inflației, tot mai mulți angajați amână pensionarea, scrie BBC.

Oamenii trăiesc mai mult, iar viața de zi cu zi devine tot mai scumpă. Ca urmare, cele două realități îi determină pe mulți să-și reevalueze planurile de pensionare. Până recent, împli­nirea vârstei de 65 de ani echivala cu deschiderea por­talului de aur al pensionării. Însă, pentru tot mai mulți, ideea de a te pensiona la 65 de ani nu mai pare nici realistă și nici cu sens, mai ales în zilele noastre. Și sunt inclusiv lideri financiari importanți care sunt și ei de acord cu asta, indică BBC.

PENSIONAREA MODERNĂ

În martie, chiar în scrisoarea anuală către investitori, Larry Fink, chief executive officer (CEO) al corporației americane BlackRock, a tras un semnal de alarmă în legătură cu angajații aflați la 60-65 de ani care visează să se retragă confortabil și în siguranță fi­nan­ciară. Odată cu creș­terea speranței de viață la nivel global, când sintagme de genul „siguranță socială“ devin tot mai subțiri, iar costul vieții crește, Fink avertizează că pensiona­rea la vârsta de 65 de ani nu va mai fi posibilă pentru mulți. De fapt, pentru majoritatea angajaților. „(Pensionarea, n.r.) este o propunere mult mai dificilă decât acum 30 de ani. Și va fi o pro­punere mult mai dificilă peste 30 de ani“, atrăgea aten­ția Fink în respectiva scrisoare.

Între 2000 și 2019, speranța de viață globală a crescut de la 67 de ani la 73 de ani. Până în 2050, Organizația Națiunilor Unite (ONU) se așteaptă ca unu din șase oameni din întreaga lume să aibă vârsta de cel puțin 65 de ani. Odată cu îmbătrânirea populației, numeroase țări vor ajunge în cu­rând într-un punct în care vor fi mai mulți oameni care se pen­sionează decât cei care intră pe piața muncii. În Marea Britanie, acest punct ar putea fi atins în 2029, în Brazilia, în 2035, în India, în 2048, iar în SUA, în 2053.

„Speranța de viață a continuat să crească începând cu mijlocul secolului al XIX-lea în Marea Britanie“, spune Rebecca Sear, profesoară de demografie și sănătate la Școala de Igienă și Medicină Tropicală din Londra. „Numai că vârsta de pensionare nu s-a schimbat atât de mult“, a conti­nuat ea, citată de BBC.

Drept urmare, dacă datele economice și cele medicale s-au schimbat dramatic la nivel mondial, cât de realist mai este în lumea modernă să-ți propui să te pensionezi la 65 de ani?

UN STANDARD ARBITRAR

Nu numai că vârsta-țintă de pen­sionare nu s-a schimbat odată cu lumea în care trăim azi, dar nu este „clar nici de ce s-a ales 65 de ani drept vârstă preferată de pensionare“, remarcă Gal Wettstein, economist în cadrul Centrului de Cercetare asupra Pensio­nării de la Boston College. Cel mai probabil, oamenii s-au gândit că pen­sionarea trebuie să aibă loc către sfârșitul vieții.

Astăzi, multe programe guvernamentale continuă să se ra­­porteze la acest prag ca standard. În SUA, Medicare, programul federal de asigurare medicală, este disponibil în prezent doar pentru adulții cu vârsta de 65 de ani și peste (există excepții pentru persoanele mai tinere cu dizabilități). Americanii devin eligibili să primească beneficiile lor complete de securitate socială la vârsta de 67 de ani, aproximativ aceeași vârstă la care cetățenii britanici își pot revendica așa-numita pensie de stat universală.

Pe la mijlocul secolului XX, când multe dintre aceste programe au fost adoptate, speranța de viață era semnificativ mai scurtă decât acum. În Marea Britanie, de exemplu, era de aproximativ 66 de ani pentru bărbați și de 71 de ani pen­tru femei. „(Cetățenii britanici, n.r.) au trăit la pensie doar 8% sau 10% din viața lor“, remarcă și Chris Parry, lector prin­cipal în finanțe la Universitatea Metropolitană Cardiff. Acum însă, „viețile noastre se prelungesc, suntem sănătoși mai mult timp la vârsta mijlocie și în bătrânețea tim­purie. Există multe persoane octogenare care sunt sănătoase și se bucură de o viață foarte activă – atât fizic, cât și mintal“, a continuat Parry.

FĂRĂ PLASĂ DE SIGURANȚĂ

Pe scurt, politicile care au fost cândva stabilite pentru a-i susține pentru restul vieții lor pe cei ieșiți la pensie nu mai sunt calibrate la circum­stan­țele moderne, pentru că nu au fost concepute pentru un nu­măr mare de oameni care ajung la 80 sau 90 de ani.

Sunt persoane care-și completează pensia cu instrumente de investiții destinate economiilor pentru perioada de după pensionare, însă rămân mulți foști angajați fără suficiente economii personale pe care să se bazeze. În plus, pe mă­sură ce costul vieții crește din pricina inflației, nu prea mai sunt su­ficiente nici economiile acumulate.

De asemenea, averea transmisă de la generațiile anteri­oare, care cândva le asigura tinerilor o plasă financiară mai târziu în viață, tinde să devină un anacronism. „Resursele au curs practic din generație în generație, de la bunici la părinți, iar apoi la copii“, spune Rebecca Sear. „Acum redirecționăm re­sursele către generații mai în vârstă. Pentru prima dată în istoria umană avem fluxuri de capital care se îndreaptă acum de la părinți către bunici.“ Ei bine, dispariția tradiționalei plase de siguranță pune presiune, iar tot mai mulți angajați din întreaga lume încep să amâne pensionarea după vârsta de 65 de ani pentru a acumula suficiente economii pentru pensie. Datele din iunie 2023 de la compania americană de asigurări Northwestern Mutual arată că, pentru americani, „nu­mărul magic“ pentru economiile făcute înainte de ieșirea la pensie este aproape de 1,3 mili­oane de dolari – o sumă pe care cei mai mulți nu o pot acumula până la pensionare și cu mult mai mică decât pensia oferită de stat.

Larry Fink crede că, pentru a-și asigura o pensionare mo­dernă și confortabilă, angajații trebuie să investească mai agresiv începând de la o vârstă mai fragedă, comportament dublat de amânarea pensionării până după 65 de ani. Sunt și guverne care admit că vârsta de 65 de ani este deja un obiectiv depășit – în Marea Britanie, de exemplu, vârsta de pensi­o­nare este se­tată să crească de la 66 de ani la 67 de ani între mai 2026 și martie 2028, iar după 2044 ar putea să fie modi­fi­cată la 68 de ani.

Unii experți, inclusiv Chris Parry, sunt de acord că pensio­na­rea la 65 de ani este acum mai mult un vis decât o realitate. Când vine vorba de pensionare, „cred că 75 de ani este noul 65“, spune el.

RETRAGEREA

Decizia de pensionare este decisivă în privința bu­nă­stării, sănătății și stilului de viață pentru tot restul vieții.

  • CÂND ȘI CUM. ­­Cea mai importantă decizie cu care se confruntă majoritatea celor care se apropie de vârsta pensionării este când și cum să se pensioneze (unde „cum să te pensionezi“ înseamnă dacă să continue să lucreze, dar cu jumătate de normă).
  • BENEFICII. ­­Perioada cuprinsă între 62 de ani și 70 de ani este considerată „zona critică a deciziei de pensionare“. Începând cu vârsta de 62 de ani, pentru fiecare an în care o persoană amână pensionarea, studiile au arătat că venitul său crește cu aproximativ 8% până la 9%.
Are o experiență de peste zece ani în jurnalism. A început la agenția națională de presă Rompres, iar în 2006 s-a alăturat echipei care se ocupa de ediția în limba română a publicației americane BusinessWeek. În 2007, a completat echipa de jurnaliști care pornea revista de afaceri Money Express. Domeniile acoperite au variat, de la retail la FMCG, farma, fonduri de investiții, fuziuni și achiziții, IT&C. A realizat interviuri cu cei mai proeminenți oameni de afaceri români, antreprenori locali, dar și cunoscuți oameni de afaceri străini, precum directorul executiv al Microchip, Steve Sanghi, sau fostul director executiv al Sony America, Michael Schulhof. Mimi Noel lucrează ca Account Manager la AMICOM din 2012. La NewMoney, se ocupă de subiectele internaționale.