Care este soluția radicală prin care pot fi sparte monopolurile giganților Google, Facebook și Amazon
[vc_row][vc_column][vc_column_text]
Acest articol apare în numărul 21 (7-27 august) al revistei NewMoney
Facebook, Google, Amazon – cele mai de succes branduri de export din SUA în materie de tehnologie. Însă dincolo de admirația pentru succesul lor, economiștii nu se sfiesc să semnaleze efectele negative ale acestor cvasimonopoluri asupra economiei americane, în special. Una dintre soluții sună radical: spargerea lor în mai multe companii, cum s-a mai întâmplat în istoria businessului american.
Fost director de turneu al lui Bob Dylan &The Band, Jonathan Taplin nu este chiar un academician în sensul știut. În ultima vreme însă, și-a ocupat timpul scriind foarte mult despre monopoluri, cote de piață și platforme online. Concluzia sa: Amazon, Facebook, Google au devenit companii prea mari și prea puternice și, dacă nu vor putea fi oprite, atunci poate că cineva trebuie să le rupă în companii mai mici.
Sună nebunește? Poate că nu. Taplin (70 de ani), autorul cărții „Mișcă-te repede și răstoarnă lucrurile: cum Facebook, Google și Amazon au băgat la colț cultura și au subminat democrația“, este un bun cunoscător al media digitale, dat fiind că a condus laboratorul de inovație Annenberg din cadrul Universității California de Sud. Cu zece ani înainte de crearea YouTube, a pus bazele uneia dintre primele companii care furniza servicii video la cerere. Iar ca fost bancher de investiții în cadrul Merrill Lynch în anii ’80, știe cu se mănâncă fuziunile și achizițiile pe piața media. Cât despre Google, Taplin susține că este aproape să repete monopolul celor de la Bell System din anii ’60-’70.
Observațiile lui nu sunt lipsite de o bază, dacă ne uităm la cifre. Compania Alphabet Inc., controlată de Google, deține 77% din veniturile de search advertising din SUA (veniturile din reclame, inclusiv la produsele căutate de consumatori via Google. n.r.). Google și Facebook la un loc controlează 56% din piața de publicitate pe dispozitive mobile. Amazon ia 70% din vânzările totale de e-book-uri și 30% din tot comerțul online din SUA. În fine, Taplin crede că Facebook, incluzând WhatsApp, Messanger și Instagram, deține 75% din traficul din rețelele sociale pe dispozitive mobile.
ARGUMENTE. Economiștii au observat aceste cifre cu iz de monopol, iar concluziile pe care le-au tras sunt îngrijorătoare: consideră că aceste cvasimonopoluri generează cele mai persistente probleme ale economiei americane – declinul contribuției angajaților la PIB, creșterea inegalității salariale, descreșterea numărului de startup-uri, penuria de locuri noi de muncă și scăderea investițiilor în R&D.
Întrebarea este: pot fi făcute responsabile de această situație marile companii tehnologice americane? Economiștii livrează, cu generozitate, dovezi că da. David Autor, profesor de economie în cadrul Universității MIT, este unul dintre ei.
Într-o lucrare recentă al cărei coautor este susține că brandurile tehnologice bine-cunoscute, superstarurile care beneficiază de acoperire globală reușesc să-și elimine rivalii și să devină foarte profitabile. Ceva de genul câștigătorul ia totul.
Este adevărat că nu se mai recurge la acel gen de comportament de predator ca odinioară, când produsele erau vândute sub costul de producție, de pildă, pentru a fura practic cotă de piață și a faulta concurența. În definitiv, serviciile pe care Google și Facebook le oferă sunt gratuite (dacă nu considerați că a vă da datele personale și a ceda dreptul la intimitate nu reprezintă un cost). Cu toate acestea, analiștii au documentat cum aceste companii angajează acum mai puțini oameni comparativ cu cele mai mari companii în deceniile trecute, în timp ce controlează în mod disproporționat o cotă din profiturile naționale. Pe măsură ce se dezvoltă și ocupă o felie tot mai mare din economie, salariile medii stagnează, iar cota productivității în formarea PIB scade. Iar acest din urmă fenomen contribuie semnificativ la încetinirea creșterii economice, indică economiștii.
Alți analiști au arătat că, pe măsură ce piețele devin tot mai concentrate și anumite companii tot mai puternice, scade gradul de reușită al startup-urilor. Și cum jumătate din locurile noi de muncă se datorează succesului startup-urilor, este afectată capacitatea de a crea noi joburi.
Nu e de mirare că acești campioni cvasimonopoliști ajung să obțină randamente extrem de mari, ceea ce adâncește inegalitatea veniturilor, observă și Peter Orszag. Împreună cu Jason Furman, președintele Consiliului Experților Economici, fondat de fostul președinte Barack Obama, arată că randamentele ridicate nu au dus la o creștere a investițiilor, ceea ce este un alt efect al puterii monopoliste.
ANTITRUST. Luigi Zingales, directorul Centrului Stigler, ține să ne reamintească momentul 1998, în mandatul lui Bill Clinton, când Departamentul de Justiție a deschis o anchetă ce a condus la un proces în care Microsoft era acuzat de practici monopoliste. Principala acuzație: compania fondată de Bill Gates a abuzat de poziția de monopol pe piața sistemelor de operare și a folosit practici anticoncurențiale (în principal pentru subminarea principalului rival, Netscape) prin includerea browser-ului Internet Explorer în pachetul de vânzare a sistemelor Windows. Decizia de a sparge Microsoft în mai multe companii a fost anulată de un recurs, iar cazul a fost în final soluționat în Administrația Bush. S-a reușit totuși ceva: Microsoft a fost domolit în asaltul său de a domina internetul. Zingales arată că monopolurile de azi sunt startup-urile de ieri, iar un ecosistem sănătos de business trebuie să facă loc nou-veniților.
ȘI APĂRAREA. Superstarurile tehnologice ale planetei susțin că, în realitate, concurează acerb și că în multe cazuri au scăzut prețurile. Susțin că hegemonia lor este ceva temporar, că barierele de intrare pentru nou-veniți nu sunt foarte ridicate. Google vrea să ne convingă că rivalii săi sunt la un click depărtare. Dar când pe piață apare o inovație tare, companiile superstaruri fie o achiziționează, fie o clonează. În ultimii zece ani, Alphabet, Amazon, Apple, Facebook și Microsoft au făcut 436 de achiziții în valoare de 131 de miliarde de dolari, potrivit datelor compilate de Bloomberg. Iar autoritățile antitrust nu au aruncat nici măcar un ochi.
Experiența Snap cu Facebook este un bun studiu de caz. După ce, în 2013, Snap a respins oferta de 3 miliarde de dolari făcută de Facebook, compania lui Zuckerberg a faultat cam toate inovațiile Snapchat. Iată cum. Snapchat Stories le permitea utilizatorilor să încarce imagini și conținut video pentru prieteni timp de 24 de ore înainte să se autodistrugă. Facebook a adăugat și el această funcție, chiar cu același nume, pentru Instagram, WhatsApp și Messenger. Oferind însă celor care cumpără reclamă aceleași funcții, dar pentru servicii cu o audiență de 100 de ori mai mare, „Facebook a omorât practic Snapchat“, explică Taplin.
CONTRACARARE. În loc să aplice teoria antitrust clasică, cu efectul unei fuziuni asupra prețurilor la consumatorul final, autoritățile ar putea recurge la instrumente alternative. Unul ar fi să echivaleze monopolul cu dreptul la intimitate, care în mod tradițional nu este în atenția autorităților antitrust. De pildă, Oficiul federal german pentru combaterea cartelurilor anchetează acuzațiile potrivit cărora Facebook încalcă intimitatea utilizatorilor săi forțându-i să accepte termeni și condiții care să permită companiei să colecteze informații cu privire la comportamentul lor online. Nimeni nu știe ce face apoi Facebook cu acele informații. Cei care nu acceptă condițiile sunt blocați de puternica rețea socială, care a ajuns la 2 miliarde de utilizatori.
Un al doilea instrument ar fi un control asupra big data. Google adună informații din navigarea pe internet și achizițiile online de la mai bine de un miliard de oameni. Folosește apoi informațiile pentru a trimite reclame personalizate, recomandări video și un anumit tip de rezultate atunci când este inițiată o căutare. Controlul monopolist al informațiilor despre un utilizator practicat de Facebook și Google la o asemenea scară a atras totuși atenția autorităților antitrust din Coreea de Sud și Japonia.
Taplin le sugerează reglementatorilor să se uite înapoi la anul 1956, când statul american a forțat Bell Labs să breveteze patente pentru toate inovațiile, iar efectul a fost un diluviu de noi tehnologii – semiconductori, celule solare, telefoane celulare, limbaje computerizate și sateliți, aparținând unor companii precum Fairchild Semiconductor International, Motorola, Intel sau Texas Instruments. Așa a luat de fapt naștere Silicon Valley. Prin urmare, de ce nu li s-ar cere actualelor superstaruri tehnologice să facă la fel? Cine știe ce forțe ar putea fi astfel eliberate.
[/vc_column_text][vc_text_separator title=”Campionii digitali„][vc_column_text]După achiziția WhatsApp (22 de miliarde de dolari), Facebook deține 75% din traficul din rețelele sociale pe dispozitive mobile.[/vc_column_text][vc_column_text]
- MONOPOLURI. Google deține 77% din veniturile de search advertising din SUA, Google și Facebook controlează 56% din publicitatea pe dispozitive mobile, iar Amazon ia 70% din vânzările totale de e-book-uri.
- DECLIN. Din 1970 până în 1999, anual se înregistrau în SUA o medie de aproape 16 cazuri de monopol. Numărul a scăzut sub trei pe an (între 2000 și 2014).
- PRECEDENTUL. În 1974 începea procesul împotriva monopolului AT&T (fosta Bell Telephone), cea mai mare companie de telefonie a SUA. Procesul s-a terminat în 1982 cu divizarea companiei în șapte companii regionale, botezate Baby Bells.
[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row]
Articol preluat din Bloomberg Businessweek
de Paula Dwyer; adaptare de Mimi Noel
FOTO: Guliver / Getty Images
