Care este secretul unei afaceri cu lifturi pornită la Brașov de 12 colegi de fabrică și care s-a extins până în Germania, Franța și Marea Britanie

Acest articol apare în numărul 29 (4-17 decembrie) al revistei NewMoney

Avea puțin peste 40 de ani, era maistru la ICRAL Brașov, repara schiuri în atelierul deschis de tatăl său și noaptea cânta la tobe, într-o trupă rock, în barurile din oraș. În 1990 fonda firma Elmas (acum cel mai mare producător de lifturi cu acționariat românesc) îm­preună cu 11 colegi.

Geza Roth Marton are antreprenoriatul în sânge. L-a moștenit de la tatăl său, care a fost întreprinzător încă înainte de 1944. Familia sa avea să piardă însă totul odată cu instalarea regimului comunist: mamei, săsoaică din zona Făgă­ra­șului, i-au fost confiscate 45 de hecta­re de teren. Considerată de noua putere populară ca având origini nesănătoase, familia Marton a rămas și fără locuri de muncă. Șansa lor avea să fie un mic atelier de reparații de schiuri, pe care l-au des­chis pe strada Poarta Schei din Brașov.

Tânărul Marton a preluat atelierul în 1979, după moartea tatălui său, și se ocupa de el sezonier, din toamnă până în primăvară. „Câștigam foarte bine. Faptul că îmi făceam bine treaba și oamenii erau mulțumiți a făcut ca numele Marton să devină un brand cunoscut de toată lumea de pe pârtie“, își amintește el. Și tot la îndemnul părinților a urmat școala de muzică, învățând mai întâi pia­nul, apoi vioara. Aventura sa muzicală a continuat în barurile din Brașov, unde cânta la tobe, marea sa pasiune, într-o trupă rock.

Însă jobul numărul unu era altul, mai puțin exotic – maistru într-un atelier de reparații și service pentru ascensoare. Pregătit la început de tatăl său – la 12 ani era deja un foarte bun cunoscător al desenului tehnic –, și ulterior în cadrul școlii profesionale (neavând acces la fa­cul­­tate), pe Marton l-au atras în mod special ascensoarele, astfel că revoluția îl găsea în atelier pe poziția de maistru.

„Ne-am hotărât să nu mai lucrăm pentru întreprinderea de stat și să ne facem propria firmă. În cadrul atelierului am întrebat cine este de acord să-și dea demisia și să înființăm o firmă pri­vată. Din toți cei care eram acolo până la urmă ne-am adunat 12 colegi, ne-am dat demi­sia și am început activitatea ca întreprindere pri­vată“, povestește el. Așa a apărut Elmas (ELectro Mecanici AScensoare), primul sediu – singurul care îndeplinea atunci condițiile legale – fiind micul său atelier de pe strada Poarta Schei.

Printre cei 12 acționari se găseau și români, și unguri, și sași, cu un total de cinci confesiuni religioase. În plus, era vorba de oameni veniți din toată țara, de la Timișoara la Slobozia sau Reghin, pentru a se stabili la Brașov în anii de dezvoltare industrială socialistă. Marton era singurul acționar născut în orașul de sub Tâmpa. Doi acționari au decedat recent, dar locul lor a fost preluat de moștenitori.

„Ceea ce ne-a ținut împreună atâta timp a fost faptul că am stabilit de la început reguli clare de desfășurare a acti­vi­tății. De exemplu, am convenit să nu vorbim des­pre politică sau religie, și nu au mai fost motive de contradicții. Să funcționăm corect, să nu creăm un avantaj pentru unul sau altul“, sintetizează Marton regulile care au făcut din Elmas un caz unic în România prin lipsa modificărilor de acțio­nariat, în pofida numărului ridicat de persoane implicate și a celor aproape 30 de ani de activitate în aceeași formulă.

DE LA UN ETAJ LA ALTUL. Businessul a pornit cu patru lifturi primite în între­ți­nere. „Am făcut să meargă lifturile acelea cum nu merseseră niciodată. Pentru patru lifturi, zi și noapte, 12 oameni eram concentrați ca lucrurile să funcționeze bine“, își amintește Marton. În scurt timp numărul lifturilor avea să crească la 200, urmând și o primă extindere a activității – repararea macaralelor uzinelor din Bra­șov. Ulterior, firma brașo­veană a început să importe atât componente pentru lifturi, cât și stivui­toare și macarale, dar ac­țio­­narii au realizat că pot produce local aproape toate articolele care compun un ascensor.

A venit însă criza și odată cu ea înju­­mă­tățirea cifrei de afaceri, ajunsă în 2010 la un minim de 12,8 milioane de euro. Printre deciziile anticriză luate atunci: păstrarea personalului – firma cheltuise fonduri importante pentru pregătirea an­ga­­jaților –, creșterea prezenței în regiune, diversificarea activității și continuarea investițiilor. Dezvoltarea companiei a fost finanțată de-a lungul timpului cu bani de la bănci și din profiturile reinvestite, întrucât acțio­narii au luat dividende de maxi­mum 10-15% din câștigurile unui an.

Compania lucrează doar pentru clienți privați, pentru că licitațiile organizate de autorități au ca unic criteriu de selecție prețul cel mai scăzut, ceea ce înseamnă, cel puțin în cazul instalațiilor de ridicat, că se pot califica doar firme care importă produse realizate în China.

În prezent, Elmas are 350 de angajați și 10.000 de clienți, produce lifturi și poduri rulante, importă, recondiționează și co­mer­cializează stivuitoare, deține un laborator de cercetări și spații de producție la Brașov, firme proprii în Ungaria, Bulgaria și Republica Moldova, și exportă în Israel, Germania, Austria, Franța, Marea Britanie, Polonia și Norvegia.

„Comenzi avem. Dacă reușim să introducem schimbul doi și să extindem în continuare zona noastră de cercetare-dez­voltare, pentru noi produse, va urma o creștere exponențială a cifrei de afaceri“, spune Marton din postura sa de director general al companiei. Cu o cifră de afaceri de 26,6 milioane de euro în 2016, Elmas estimează pentru 2017 o creștere de 15%, procent înregistrat și anul trecut.

UN BUSINESS ÎNCĂ VERDE. Compania este specializată în producția de lifturi la comandă, personalizate – între 60 și 80 pe an, și asigură toate serviciile de profil, de la producție la montaj, service și piese de schimb. Una dintre comenzile speciale în execuție este un lift rotund cu pereți din sticlă destinat vizitatorilor castelului Bran, care va fi montat într-o fântână.

Pe termen lung, unul dintre principa­lele proiecte Elmas este dezvoltarea par­că­rilor automate, pe structură metalică. O astfel de investiție, estimată la zece mi­li­oane de euro, ar urma să fie realizată într-o clădire din apropierea Pieței Sfatului, dar Primăria tergiversează avizele și este posibil ca proiectul să nu se materia­lizeze. Planurile Elmas sunt ca parcarea să aibă o capacitate de 250 de locuri și să fie finalizată în vara anului 2019, tariful fiind de circa 1,5 euro pe oră. O altă in­vestiție, de 550.000 de euro, va consta în montarea de panouri fotovoltaice pe hala de producție cumpărată în 2013, pentru a acoperi consumul de electricitate al sistemului de ventilație a spa­țiului respectiv.

Totodată, Marton vrea să cumpere utilaje noi, robotizate, să dezvolte acti­vită­țile de cercetare-dezvoltare și să moderni­zeze spațiile de depozitare de la Cer­nica.

Cofondatorul fir­mei mărturisește că a primit de-a lungul timpului mai multe oferte, unele recente, pentru vânzarea Elmas, toate de la intermediari, consul­tanți sau avocați. Le-a declinat pe toate, pe motiv că Elmas încă e un fruct verde, necopt, pentru care proprietarul nu ob­ține mulți bani. Afacerea se va „coace“ când se va apropia de 50 de ani și va fi ce­dată de urmașii fondatorilor, crede Marton.

Pentru antreprenorul în vârstă de 70 de ani, implicarea în businessul Elmas vine din pasiune și este privită mai degrabă ca un hobby. Un hobby care unește de aproape 30 de ani un grup de foști anga­jați ai unui atelier de întreținere a lifturilor și care este pregătit acum pentru transferul către generația următoare.

Acest text a fost documentat la Brașov.

Elmas 2.0

Trecerea conducerii Elmas către „aripa tânără“, copiii fondatorilor, a început în urmă cu câțiva ani. Tinerii sunt încurajați să lucreze la Elmas și să se specializeze pe anumite compartimente.

• Noi directori. Generația nouă este bine repre-zentată în structurile de conducere: Geza Marton Jr. este directorul executiv, Cristina Marton, director de achiziții, iar Marius Paraipan, unul dintre copiii altui acționar, este brand manager.
• Responsabilități. „Rezultatele de anul trecut sunt în mare parte rezultatele lui Geza. El este director executiv, eu supraveghez în urma lui și sunt atent să nu existe derapaje; intenția este de a merge pe drumul pe care am mers și până acum. Eu sunt puțin mai uman în derularea businessului, el este mai matematic“, spune antreprenorul.
• Succesiune. Fondatorii au respins toate ofertele de preluare primite de-a lungul timpului, unele dintre ele fiind recente. Marton și-ar dori ca afacerea să fie vândută, de către copiii fondatorilor, de-abia peste 20 de ani, când va ajunge la un grad de dezvoltare care ar permite obținerea celui mai bun preț.

FOTO deschidere: Laszlo Raduly / NewMoney