Care este paradoxul pieței muncii americane

Mimi Noel 19/01/2017 | 12:07 Global
Care este paradoxul pieței muncii americane

[vc_row][vc_column][vc_column_text] 

Economia din SUA se confruntă cu ne­ajunsuri în trei mari zone lipsa for­­ței de muncă calificată, calitatea pre­cară a infrastructurii de business și a infras­truc­turii publice. Toate acestea la un  loc ar pu­tea periclita obiectivul lui Trump: creș­­te­­re eco­nomică de 4%.

Tot ce își dorește Paul Heinauer este să găsească niște instalatori de geamuri de mașină, chiar și fără experiență. Singu­rele cerințe: să aibă cunoștințe mecani­ce, să nu fi avut incidente auto, să aibă cetă­țenie americană sau carte verde, să fie o persoană prietenoasă și onestă. Plata începe de la 12 dolari pe oră și poate ajunge la 70.000 de dolari pe an, dacă includem bonusurile și plata orelor suplimentare. Presat să an­­ga­­jeze oameni noi, Heinauer a recurs la o metodă de re­crutare complet inedită – s-a decis să meargă uneori la biserică după termina­rea slujbei pentru a-și găsi posibili can­didați pentru locurile disponibile pe care le are în firmă. „În ultimul an, cea mai mare parte a timpului am alocat-o pentru a găsi angajați potri­­viți“, mărtu­ri­sește antreprenorul.

Sunt analiști care avertizează de ceva timp că America se îndreaptă cu repezi­ciune către un tip de economie care nu va mai oferi locuri de muncă pe fondul ge­­ne­­ralizării înaltelor teh­­no­­logii – de exemplu, tirurile nu vor mai avea nevoie de șofer, iar magazinele offline ale Amazon nu vor mai avea nevoie de oameni pe post de casieri. Acest vii­­tor este aproape. Cu toate acestea, în mo­­mentul de față, problema cea mai ma­­re nu este șomajul ridicat, ci faptul că sunt foarte multe slujbe disponibile pentru care nu se găsesc angajații potriviți.

Economia americană trece prin mul­­te transformări, iar principala con­­strân­­ge­­re nu este cererea, ci ofer­­ta. Cererea de bu­­nuri și servicii de larg consum este foar­te mare, doar că foar­­te multor companii le lipsește for­­ța de muncă necesară să acopere aceas­­tă cerere. De cealaltă par­­te, an­­ga­­jații nu au tot ce le trebuie pen­­tru a fi eficienți, deoarece investițiile în modernizarea infrastructurii de lucru (echipamente, software, clădiri etc.) au rămas la un nivel foarte scăzut în ultimii ani. Și guvernul are vina lui: drumuri, po­­duri, porturi blocate de trafic sunt dova­­da clară a investițiilor publice anemice din in­­fra­­structură, în lipsa că­rora creș­­te­­rea economică nu este posibilă.

Toată această stare de lucruri are im­­pli­­­­­­cații asupra planurilor economice la ca­­re se gândește președintele ales al SUA, Donald Trump. Când Barack Oba­­ma a preluat mandatul, în plină criză fi­­nan­­­­ciară, economia SUA avea o dispo­­ni­­bi­­­­li­­tate imensă. Era nevoie doar de cine­­va care să o exploateze. De pildă, legea Re­­­­­­­­­­­­­dre­­­sării Financiare şi Reinvestirii a SUA care a propus un pachet de stimulente în valoare de peste 800 de miliarde de dolari a dus, într-adevăr, la creșterea cererii, dar pe fondul unui deficit bugetar uriaș deja și profund nepopular.

Trump va prelua mandatul (21 ianuarie) într-un moment în care stimulentele de tip keynesian (model economic dezvoltat de economistul John Keynes care se bazează pe intervenția statului, n.r.) nu reprezintă cea mai mare urgență pentru economia americană. Scopul decla­rat al președintelui ales – dublarea ratei de creștere economică – „devine, prac­­tic, imposibil de obținut pe o pe­­ri­­oa­­dă mai lungă, în absența unor factori capabili să transforme economia, dar care să iasă de sub controlul guvernului“, se no­tează într-o postare din 9 decembrie fă­cută pe blogul Comisiei pentru un buget federal responsabil.

Reducerea fiscalității și creșterea chel­­tu­­ielilor publice vor avea efect invers da­­că nu vor fi folosite decât pentru sti­­mu­­larea consumului. Pe de altă parte, pla­­nul lui Trump de a-i scoate din țară pe cei care stau ilegal în SUA va reduce forța de muncă, ceea ce va avea un impact ne­gativ direct asupra creșterii economice.

Blocaj pe piața muncii. Schimbările prin care trece economia americană se văd cel mai bine dacă ne uităm la piața muncii. Rata șomajului a scăzut în no­­iembrie până la 4,6%, sim­­țitor sub o medie istorică de 5,8%.

După cum indică o cercetare făcută în noiembrie de Federația națională a afa­­cerilor independente, 31% din companiile mici oferă joburi pentru care nu gă­­sesc angajații potriviți. Este un blo­­caj care persistă din 2001.

La sfârșitul anului 2009, Aaron Wiegel a avut nevoie de mai puțin de o lu­­nă pen­­tru a angaja pe cineva într-o poziție ca­­lificată în Wiegel Tool Works, o companie de matrițe de metal de înal­­tă precizie din Wood Dale. „Ei bine, astăzi du­­rea­­ză luni întregi să găsesc pe cineva po­­trivit“, remarcă Wiegel, pre­­șe­­dintele com­­­paniei. Iar majoritatea sunt din ca­te­­­­goria celor care își schim­­bă des locul de muncă. „Nu sunt șo­­meri, ci oameni care au deja un loc de mun­­că“, ține el să remarce.

Unii economiști se întreabă chiar cât de mare este, de fapt, blocajul pe piața muncii. În plus, concurența pe care o fac străinii pune presiune pe salarii în mai multe sectoare economice, scăzân­du-le. Câștigul pe oră a crescut în medie cu 2,4% în ultimul an, sub nivelul inflației și al ratei de creștere, remarcă Elise Gould, economist în ca­­drul Institutului pentru Politici Economice.

Echipamentele uzate sunt a doua sur­să de risc care poate periclita creș­­terea eco­­no­­­­­­­mi­­că. Sindicatele și politicienii se temeau că noile tehnologii ar putea să înlocuiască forța de muncă umană.

Cu o rată a șo­­ma­­jului scăzută, de­­vi­­ne limpede că in­­ves­­tițiile în tehnologii menite să modernizeze afacerile i-ar aju­­ta pe angajați și nicidecum nu i-ar elimi­­na de pe piața muncii. Cu angajați mai pro­­ductivi, companiile ar putea mări sala­rii­le fără să afecteze astfel marginile de profit sau să genereze inflație.

„Cum am putea să ne așteptăm să avem angajați mai productivi când dispun de instrumente și echipamente slab performante și învechite“, se întreabă Robert Atkinson de la Fundația pentru Inovare și Tehnologia Informației.

Pe de altă parte, nici nu poți pune în mâ­­na oamenilor echipamente prea avan­­­­­­sa­­te, pe care nu știu să le folo­­seas­­că. „În mod deliberat, nu am investit în echipamente noi pe care angajații nu le pot utiliza. Nu avem expertiza necesară pentru a le opera și întreține“, admite JB Brown, pro­­prietarul unui atelier mecanic din Bre­­men (Indiana).

In­­ves­­ti­­­­țiile publice sunt cea de-a treia zonă un­­­­de penuria de resurse pune presiune pe creșterea economică. Cu toată dis­­cu­­ți­­a despre investițiile în infras­­truc­­tu­­ră, acestea nu s-au concretizat. Vârs­­ta medie a activelor publice a crescut de la 21 de ani în 2000 la 24 de ani în 2015.

Toate aceste neajunsuri pun sub semnul întrebării obiectivul noului locatar de la Casa Al­­bă de a crește economia cu patru procente.

 

[/vc_column_text][vc_text_separator title=”VULNERABILITĂȚI” color=”juicy_pink” border_width=”2″][vc_column_text]Pentru dublarea creșterii economice, echipa lui Trump va trebui să angreneze transformări radicale în economia americană.[/vc_column_text][vc_column_text]

  • JOBLESS ECONOMY. Sunt foarte multe slujbe disponibile pentru care nu se găsesc angajații potriviți.
  • HAI CU PRODUCȚIA. Principala constrângere pentru economia americană nu este cererea, ci oferta.
  • BUMERANG. Reducerea fiscalității și creșterea cheltuielilor publice vor avea efect invers dacă nu vor fi folosite decât pentru stimularea consumului.
  • STIMULENTE. Ar putea funcționa în schimb reducerile de taxe și impozite.

[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row]

 


Articol preluat din BloombergBusinessweek
de Peter Coy, Matthew Philips; adaptare de Mimi Noel
FOTO:
Janet Yellen, șefa Fed, a crescut dobânzile la sfârșitul lunii decembrie. Sursa foto: Guliver / Getty Images

Are o experiență de peste zece ani în jurnalism. A început la agenția națională de presă Rompres, iar în 2006 s-a alăturat echipei care se ocupa de ediția în limba română a publicației americane BusinessWeek. În 2007, a completat echipa de jurnaliști care pornea revista de afaceri Money Express. Domeniile acoperite au variat, de la retail la FMCG, farma, fonduri de investiții, fuziuni și achiziții, IT&C. A realizat interviuri cu cei mai proeminenți oameni de afaceri români, antreprenori locali, dar și cunoscuți oameni de afaceri străini, precum directorul executiv al Microchip, Steve Sanghi, sau fostul director executiv al Sony America, Michael Schulhof. Mimi Noel lucrează ca Account Manager la AMICOM din 2012. La NewMoney, se ocupă de subiectele internaționale.