Care este legea adaosului comercial și care e limita maximă în România

Operatorii economici nu mai sunt obligaţi să afişeze la punctele de lucru adaosul comercial aplicat, a decis miercuri plenul Senatului, prin abrogarea Legii 12/1990 privind protejarea populaţiei împotriva unor activităţi de producţie, comerţ sau prestări de servicii ilicite.

Legea a fost publicată în septembrie 2020 în Monitorul Oficial (legea 222/2020). Practic, este eliminată, printre altele, obligația de declarare, de către agenții economici, organelor fiscale, a adaosurilor comerciale și a celor de comision.

Legea nr. 222/2020 pentru abrogarea Legii nr. 12/1990 privind protejarea populației împotriva unor activități de producție, comerț sau prestări de servicii ilicite și pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 21/1992 privind protecția consumatorilor prevede abrogarea Legii 12/1990: „Legea nr. 12/1990 privind protejarea populației împotriva unor activități de producție, comerț sau prestări de servicii ilicite, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 121 din 18 februarie 2014, se abrogă”.

Legea adousului comercial, relicvă a anilor ’90

Abrogarea legii este justificată prin existența unui „paralelism legal prin reglementarea acestora în acte legislative mai noi”.

Potrivit inițiatorilor, operatorii economici aveau de a declara la organele fiscale adaosurile comerciale și cele de comision practicate în ciuda faptului că România este o economie de piață liberă, în care prețurile se formează prin cerere și ofertă, iar legea nici măcar nu prevede paguri maxime pentru un asemenea adaos.  În realitate, au susțin inițiatorii, este vorba despre o normă desuetă care a supraviețuit până în prezent și generează o birocrație inutilă în plus pentru operatorii economici, dar și riscul real al aplicării unor amenzi deși nu există prejudiciu sau vătămarea vreunui interes.

Mai mult, întrucât economia de piață presupune o varietate enormă de produse, dar și diferențele considerabile între prețurile de achiziție a bunurilor intermediare și prețurile de vânzare ale operatorilor economici, care se schimbă cu trecerea timpului, este practic imposibil de prevăzut adaosul comercial practicat. Din acest motiv, în practică, declarația privind adaosul comercial se făcea pentru intervale generale și atotcuprinzătoare de tipul „între 0 -9999%”.