Capitalul de risc penetrează economia lumii tot mai profund, astfel că ceea ce era doar o poveste americană a devenit acum una globală

Capitalul de risc penetrează economia lumii tot mai profund, astfel că ceea ce odinioară era doar o po­veste americană a devenit acum una globală. Este de așteptat ca volumele imense de cash pompate în pletora de idei aruncate pe piață să alimenteze com­petiția și inovația, generând o formă și mai di­na­mică de capitalism.

Vladimir Lenin credea că prin „avangarda revolu­țio­nară“ forțele istoriei pot fi îmblânzite astfel încât acestea să transforme funcționarea capitalismului. Și avea dreptate, chiar dacă „revoluționarii“ nu au fost niște bol­șevici bărboși, ci câteva mii de investitori, majoritatea stabiliți în Silicon Valley și despre care știm că azi controlează cam 2% din activele instituționale ale lumii.

În ultimele cinci decenii, industria capitalului de risc (venture capital – VC) a finanțat idei care au condus la transformarea afacerilor globale și a economiei lumii. Șapte dintre cele mai mari zece companii ale lumii au avut în spate fonduri VC, iar capitalul de risc este mo­to­rul din spatele unor tehnologii precum mașinile electrice, telefoanele iPhone, motoarele de căutare sau, mai nou, vaccinuri ARN mesager (ARNm).

Astăzi, mașina de visuri a capitalismului contemporan este transformată sub impactul celor 450 de miliarde de dolari care circulă în industria capitalului de risc. Turația imensă pe care o imprimă un asemenea cash flow aduce cu sine riscuri semnificative, inclusiv cel al unor fondatori maniaci care pot distruge fondurile de pensii, irosind cash pe startupuri supraevaluate.

Pe termen lung însă, efectul este cât se poate de be­nefic, cred cei de la The Economist – industria VC de­vine globală, tot mai accesibilă și investitorilor obiș­­nuiți. Astfel poate canaliza capital de risc înspre mai multe sectoare economice, iar un bazin mai mare al ca­pitalului care să fie investit în pletora de idei va ali­­menta competiția și inovația, generând o formă și mai dinamică de capitalism.

Rezultate uluitoare

Capitalul de risc este o in­ven­ție a anilor ’60 și a fost considerat mult timp o cenușăreasă a lumii financiare. Spre deosebire de sofisticata lume a Wall Streetului, a preferat lumea plină de idei a tocilarilor din Silicon Valley. Există o mare de­o­sebire și în abordarea intelectuală. Dacă lu­mea finanțiștilor a crescut cantitativ și fiind preo­cu­pată în primul rând să stoarcă la maximum lămâia din companiile și activele mature, capitalul de risc a mers mai cu­rând spre mici afaceri antreprenoriale conduse de antreprenori prea ciudați sau prea imaturi financiar pentru a sta la aceeași masă cu bancherii rigizi și duri ori spre idei prea inovatoare pentru a putea fi prinse în modelele financiare.

Rezultatele au fost însă uluitoare. Deși au fost investite sume relativ modeste, fondurile americane cu ca­pi­tal de risc au pus la acel moment bazele companii­lor (printre ele, Google) care azi valorează cel puțin 18.000 de miliarde de dolari din toată piața de capital a lumii. Ceva mai recent, unicornii finanțați de VC s-au maturi­zat în contextul unui val de listări.

În ultimul deceniu, un indice al fondurilor americane cu capital de risc indică o rată de creștere anuală com­pusă (CAGR) de 17%. Iar unele fonduri de venture ca­pi­tal au generat o CAGR chiar mai mare de atât. Un succes care iradiază acum și spre marea industrie finan­ciară. Pe măsură ce firmele finanțate de capitalul de risc se listează, banii obținuți de pe piața de capital sunt redirecționați către noi fonduri de investiții. Pe fondul unor rate ale dobânzii încă scăzute, vehiculele suverane și alte fonduri de pensii se uită cu invidie spre capitalul de risc și caută să direcționeze mai mulți bani către fonduri dedicate sau să-și înființeze propriile divizii de venture capital.

Anul acesta au avut loc tranzacții de aproape 600 de miliarde de dolari, de zece ori nivelul de acum un dece­niu. Iar pe măsură ce banii vin, capitalul de risc pe­ne­­trează economia lumii tot mai profund și mai larg, astfel că ceea ce odinioară era doar o poveste ame­ri­cană acum a devenit una globală – 51% dintre tranzac­țiile care au implicat VC s-au realizat în afara SUA.

Și chiar dacă, în China, sectorul capitalului de risc a primit o lovitură de dată recentă, în contextul politicii președintelui Xi Jinping de reprimare a marilor com­panii de tehnologie chineze, în restul Asiei, fondu­rile de venture capital înfloresc. La fel în Europa, unde ino­vația pare să fi renăscut – 65 de orașe europene au azi un unicorn.

De la nișa tehnologică la diversificare

Boomul fondurilor cu capital de risc s-a concentrat până acum pe un segment de nișă, tehnologia (vezi com­paniile precum Airbnb sau Delive­roo). Mai nou însă, banii sunt direcționați și spre zone unde inovația nu este atât de disruptivă. Investițiile de anul acesta în energie curată, domeniul spațial sau bioteh­no­logie s-au dublat comparativ cu 2019. Dacă odinioară exista o elită a fondurilor de inves­tiții care deținea hegemonia, acum la aceeași masă stau și firme de investiții mai mici sau vehicule care le permit și unor investitori obiș­nuiți să câștige expunere nu foarte scump.

Există, evident, și riscuri. Unul este acela că banii co­rup și alimentează derapajele. Evaluările până la cer și abundența capitalului pot duce la un soi de au­to­suficiență a companiilor și a celor care le finanțează. Din primele 100 de firme listate în 2021, 54 sunt „pe roșu“, cu pierderi cumulate de 71 de miliarde de do­lari. Și guvernanța poate fi foarte precară – fondul de inves­tiții VisionFund al japonezilor de la Softbank, cu o ca­pi­talizare de 100 de miliarde de dolari, care a fă­cut pio­nierat finanțând startupuri și hrănindu-le pentru a le accelera dezvoltarea, a fost afectat de mai multe conflicte de interese și de faptul că unii fondatori derapează grav (vezi creșterea și descreșterea gi­gantului WeWork, fondat de Adam Newman). Cotat drept cel mai mare fond de investiții în tehnologie, VisionFund are pariuri gigantice în toată lumea, din Arabia Saudită și din Abu Dhabi până în Statele Unite (iar unul dintre aceste pariuri este Uber).

Un alt pericol ține de riscul oricărei clase de active – profitul este diluat când banii vin la nesfârșit. Astfel, fondurile de investiții mainstream află pe pielea lor, în contextul boomului de care se bucură capitalul de risc, că profitabilitatea pe termen lung scade serios sub aș­tep­tări. Pe de altă parte, ceea ce poate este nor­­mal pentru investitori poate fi bun pentru economie. Este mai bine dacă un dolar marginal ajunge mai curând în companii care acum prind cheag decât în active supraevaluate sau în piețe de obligațiuni saturate. În plus, un crah al pieței de capital de risc ca urmare a creșterii ratei dobânzilor nu ar destabiliza sistemul financiar din simplul motiv că startupurile nu sunt foarte îndatorate.

De asemenea, boomul acestui sector stimulează com­­­­petiția. Anul acesta, investițiile făcute de capitalul de risc vor depăși CAPEX (capital expenditures) și su­mele alocate pentru cercetare & dezvoltare ale pri­me­lor cinci companii de tehnologie ale lumii. Iar re­gle­men­tările antitrust tot mai dure le descurajează să mai înghită potențiali concurenți.

Dar poate cel mai important beneficiu este inovația. Este adevărat că nicio sumă din lume nu poate crea inovație pură. Guvernele finanțează adesea descoperiri științifice fundamentale. Bazinul global de antreprenori nu este mereu același, iar multe idei rămân subex­ploa­tate. În valul anterior în care capitalul de risc a explodat, investitorii și-au lărgit orizontul riscului asu­mat și sondând zone mai dificile. Acum, pe măsură ce investi­țiile de risc se globalizează, antreprenorii din afara Statelor Unite au mai multe șanse să călărească noul boom. Și bariera de intrare în ceea ce privește cre­area de noi afaceri coboară, grație cloudului ieftin și muncii la dis­tanță. Capitalul de risc urmărește acum să adune ideile bune, să le scaleze și să le îmbu­nă­tă­țească. O logică ce trebuie aplicată întregului sector.

Boom istoric

În martie 2020, companiile din toată lumea se pregăteau de Apocalipsă, mai ales după ce un fond important ca Sequoia Capital atrăgea atenția că vine sfârșitul. Airbnb și alte multe startupuri și-au redus forța de muncă în așteptarea momentului. Cu toate astea, în câteva luni, norii negri s-au risipit. Lumea avea să intre într-o perioadă de boom istoric, în contextul stimulilor uriași eliberați de guvernul fe­de­ral american. Hegemonia companiilor tehnologice s-a întărit în lockdown, iar multe companii, inclusiv Airbnb, au profitat de noua stare și s-au listat pe piața de capital. Capitali­zarea firmelor americane susținute de capitalul de risc și care au făcut pasul listării anul trecut a ajuns la un record de 200 de miliarde de do­lari, iar anul acesta va atinge un nou prag-record: 500 de miliarde de dolari.

Cu buzunarele pline, investitorii sunt cu ochii pe noua generație de firme și gata să parieze. Investițiile globale – de la seed capital la finanțarea unor startupuri mai mature – sunt pe punctul să atingă nivelul de 580 de miliarde de dolari anul acesta, potrivit PitchBook. Este cu 50% mai mult decât s-a investit în 2020 și de 20 de ori mai mult comparativ cu nivelul inves­ti­țiilor din 2002. S-a schimbat și tipologia investitorilor VC, cândva activi doar în Silicon Valley. Astăzi, doar trei din zece mari investitori VC mai pot fi considerați tradiționali. Tranzacțiile făcute de fondurile de private equity, de fon­­durile de hedging și de alte vehicule care generau cele mai multe investiții aproape se vor dubla anul aceasta – la 260 de miliarde de dolari (de la 144 de mi­liarde în 2020), ceea ce reprezintă cam 44% din toată activitatea pieței de capital de risc la nivel global (în 2002, ponderea era de 20%).

Investițiile de tip VC s-au globalizat, ieșind din Silicon Valley și din SUA și vizând zone de business până recent neglijate sau noi oportunități de la blockchain la biotehnologie. Masa imensă de capital a transformat și modul în care firmele de VC funcționează – adoptă noi strategii, pe de o parte, în încercarea de a se diferenția între ele, iar pe de alta, pentru a-și imita (din anumite puncte de vedere) rivalii de pe Wall Street.

Bani & Consultanță

Inițial, investitorii de risc nu au fost doar sursă de bani, ci și consilieri, adesea ocu­pând poziții în boardul companiei în care investeau. Veneau cu experiență și cu rețeaua de contacte. Mode­lul acesta a funcționat cu succes și chiar dacă firmele care au capital de risc în spate reprezintă sub 0,5% din companiile americane înființate an de an, au o pondere de 76% din capitalizarea totală de piață a companiilor fondate din 1995 încoace.

Întrebarea este de ce s-a transformat acest model și s-a ajuns la frenezia actuală în zona capitalului de risc? O explicație ar fi intrarea unor noi competitori în zona respectivă și interesul crescut pentru capitalul de risc din partea investitorilor finali. Iar interesul aces­tora (an­terior îl evitau) a crescut pe fondul scă­derii ratei dobânzilor pe piețele dezvoltate, astfel că mulți au decis să-și asume riscuri mai mari pe piețe cu randamente mai mari. Astfel se face că fondurile de venture capital sunt de trei ani încoace clasa de active cu cele mai seducătoare randamente la nivel global, iar în ultimii zece ani au performat aproape la paritate cu fondurile de private equity și cu piețele de capital.

O altă schimbare ține de costuri. În cazul startupurilor americane, suma medie ridicată în prima rundă de investiții (seed money) a fost anul acesta de 3,3 mi­­li­oane de euro, de cinci ori mai mult decât era în 2010. Cele mai populare rămân startupurile din zona softului, dar și aici se vede încet-încet o diversificare, după cum ține să remarce Josh Lerner, de la Harvard Business School. Atenția fondurilor de venture capital se îndreaptă acum și spre biotehnologie, criptomonede sau industria spațială.

Moderna, compania producătoare a unuia dintre pri­mele vaccinuri acreditate anti-COVID-19, a fost finan­țată de firma de venture capital Flagship Pioneering. Potrivit celor de la PwC, investițiile de risc în companii de tehnologie verde au crescut între 2013 și 2019 de cinci ori peste rata de creștere a investițiilor în alte tipuri de startupuri.

Conservatorism

Pentru mulți investitori de risc de școală veche, noul peisaj este și neliniștitor. „Trebuie să reacționăm“, îndeamnă Roelof Botha, partener la Sequoia Capital. Chiar dacă evaluările ridicate cresc implicit randamentele pe portofoliile actuale, reversul este că sunt secate astfel randamentele viitoare. Altfel spus, fondurile de venture capital care investesc global și diversificat sunt mai sensibile la preț comparativ cu fondurile tradițio­nale de capital de risc. Contează mai puțin cine investește și mai mult cât este dispus să dea. Pentru fondurile tradiționale, piața devine mai compe­ti­tivă și, în ciuda boomului capitalului de risc, fondurile noi de nișă de venture capital din America au reușit să atragă mai puțini bani – de la un vârf de 14 miliarde de dolari în 2018 la aproxima­tiv 5,5 miliarde de dolari în 2021. Pentru a se diferenția, unele fonduri de venture capital caută să se implice dincolo de finanțare. „Noile fonduri de VC sunt capital tranzac­țio­nal, noi suntem capital relațional“, în formularea unui investitor.

Un alt răspuns la noua concurență este scalarea. Există angels investitors care pun la bătaie propriii bani fără o echipă sau un fond de investiții alături, sunt așa-numiții VC solitari care se pot astfel mișca mult mai rapid, pentru că nu trebuie să convingă pe nimeni altcineva înainte de a încheia o tranzacție. Un astfel de VC solitar cunoscut este Elad Gil – a făcut circa 20 de in­ves­tiții în prima jumătate a anului și ridică acum un fond de 620 de milioane de euro, o sumă impresionantă pentru un investitor individual.

Pe de altă parte, se extind și cele mai mari și mai cu­­noscute firme de venture capital. Andreessen Horo­witz și-a lărgit echipa de la 25 la 70 de angajați în ultimii patru ani. Linia dintre fondurile de venture capital și alte tipuri de investitori devine tot mai laxă, ma­rile firme de VC încep să semene tot mai mult cu managerii de active.

Sequoia își extinde prezența pe piețele de capital – în octombrie anunța că fondurile sale din SUA și Europa vor activa sub umbrela unui fond mai mare și permanent. Ce înseamnă asta? Când o companie din portofoliu se listează, pachetele de acțiuni ale fondului respectiv vor fi direcționate către un superfond, și nu la investitorii finali, ca până acum. Astfel, Sequoia poate încasa randamente și după listarea pe piața de capital.

Superfondul creat de cei de la Sequoia oglindește cumva fascinația Wall Streetului pentru capitalul permanent. Fondurile de venture capital și cele de private equity în mod tradițional ridicau bani de la investitori odată la câțiva ani, ceea ce poate fi costisitor, ba chiar poate periclita menținerea investiției. Fonduri de buy out mari – precum Blackstone și KKR – au optat pentru permanentizarea unor active – astăzi, o treime din acti­vele KKR sunt permanente.

Și schimbări

În ciuda unor rezistențe, tot cele mai mari fonduri de investiții de tip VC sunt cel mai bine plasate pentru a beneficia din plin de noul ecosistem. Finanțarea venită de la un VC de top este un indicator pentru calitatea startupului, susține Mike Volpi, partener la Index Ventures.

Și pentru mulți investitori non-tradiționali, astfel de semnale cântăresc mult în decizia de investiție, implicit valoarea investițiilor nu a făcut decât să crească. Chiar și așa, nu se poate spune că piața este dominată de fonduri-vedetă.

Pe fondul concurenței investitorilor, și antreprenorii au câștigat mai multă putere de negociere. Nu a fost nici­odată o perioadă mai bună pentru antreprenoriat, crede Ali Partovi, de la Neo, un fond de venture capital din San Francisco. Mai mult, timpul necesar pentru a încheia un deal în zona aceasta s-a scurtat de la câteva săptămâni la zile, dacă nu chiar ore.

Iar aplicația Zoom a schimbat și natura efortului de strângere de capital – Biodock, un startup din domeniul microscopiei, a avut într-o singură zi nu mai puțin de zece întâlniri online cu fonduri de venture capital, ceea ce i-a sporit forța în ne­gocieri, admite fondatorul companiei, Michael Lee. Asis­tăm, așadar, la o mutare a centrului de greutate, care nu mai este acum doar în zona investitorilor.

Există mereu riscuri – de pildă, graba de a intra într-o companie poate duce la o decizie greșită. Sau la o gu­ver­nanță precară, dat fiind că fondurile de venture ca­pi­tal nu mai insistă să controleze un anumit număr de locuri în board, iar fondatorii capătă mai multă putere în luarea deciziilor. Ba chiar uneori fondatorii își asumă rolul de chief executive officer (CEO) cu efecte dezastru­oase asupra companiei – vezi cazul lui Travis Kalanick, cofondator și fost CEO al Uber.

Relația dintre o firmă de VC și fondator durează cam zece ani, mai mult decât multe mariaje moderne. „Așa că nu ar trebui să-ți alegi partenerul în grabă, nu?!“, re­marcă Ali Partovi, de la Neo.

Întrebarea mai largă este dacă schimbările structurale din lumea fondurilor de venture capital merită toate riscurile aferente. Dacă se ajunge în situația în care sunt finanțate prea multe idei, efectul este în gene­ral benefic. De exemplu, investiția în vaccinul anti-COVID-19 produs de Moderna.

Banii sunt cei care generează noi și noi idei, nu invers. Investitorii au fost tot mai dispuși să parieze pe startupuri mai inovative în ultimele valuri de investiții de risc, remarcă un studiu semnat de Ramana Nanda, profesor la Imperial College London, și de Matthew Rhodes-Kropf, managing partner la Tectonic Ventures și profesor asociat la Sloan School of Management din cadrul Massachusetts Institute of Technology. Resili­ence, producătorul de medicamente fondat anul trecut, a atras investiții de 800 de milioane de dolari și a cum­părat deja câteva linii de producție, ceea ce nu ar fi fost posibil nici măcar acum doi ani, remarcă Drew Oetting de la 8vc.

Tot mai multe startupuri aleg să se listeze, astfel că ofer­tele publice inițiale (IPO) reprezintă, comparativ cu achizițiile sau vânzările, circa 20% din exiturile făcute de startupuri (ponderea era de 5% acum cinci ani).

Se pare, așadar, că schimbările structurale sunt de durată și inclusiv firmele de venture capital sunt forțate să inoveze. Mai mult, pandemia nu a fost nici pe departe Apocalipsa, ci doar un context care le-a transformat activitatea.

Începuturile și prezentul

Sectorul investițiilor de risc își revendică începuturile cu șase decenii în urmă.

• STARTUL. Povestea începe odată cu nașterea companiei Fairchild Semiconductor, pro­ducătorul de cipuri din Silicon Valley, în 1957. În anii ’60, Arthur Rock (95 de ani), primul care a plecat din Fairchild, a reușit să ridice 5 milioane de dolari în primul său fond, care avea să în­toarcă 100 de mili­oane de dolari în șapte ani. Eugene Kleiner și Don Va­lentine i-au călcat rapid pe urme, fon­dând Kleiner Perkins, respectiv Sequoia. Ambele sunt azi printre cele mai mari firme de venture capital din lume.
• GLOBALIZAREA. În 2002, valoric, 84% din investițiile de risc au fost fă­cute în SUA. Procentul a ajuns acum la 49%. Ponderea celor făcute în China a urcat de la 5% în 2000 la 27% în 2018. Multe in­ves­tiții vizează in­dus­tria spațială – creș­terea a fost de 70% la nivel global, până la valoarea de 7,7 miliarde de do­lari în 2020.

Acest articol a apărut în numărul 130 al revistei NewMoney.

FOTO: Getty