Când nici cerul nu-i mai ajunge

Mimi Noel 03/02/2017 | 11:58 Global
Când nici cerul nu-i mai ajunge

[vc_row][vc_column][vc_column_text]

Emirates Airline, compania aeriană din Dubai aflată sub controlul statului, a devenit liderul industriei aviatice mondiale tocmai pentru că nu face rabat nici în privința angajaților, nici în materie de flotă și cu atât mai puțin atunci când este vorba de propriile ambiții.

Recent, compania a configurat un avion cu un număr-record de 615  locuri pentru o călătorie în jurul lumii – un arc de peste 14.000 de kilometri între Dubai și Aukland. Și nota bene: cursa va fi fără escală.

De altfel, Emirates este cam singura companie care cumpără masiv cel mai mare avion de linie construit până acum – Airbus 380, la bordul căruia pasagerii pot face inclusiv duș. Fără excepție, îna­­in­­tea fiecărui zbor care pleacă din Dubai, ul­­tima încăpere pe care echipajul o tra­­ver­­sează înainte de îmbarcare este ta­­pe­­ta­­tă cu oglinzi. Es­­te locul care le permite an­gajaților Emi­rates să facă ultimele retu­șuri pentru a fi perfecți în fața pasa­gerilor.

PRIMII ANI ÎN DEȘERT. Din 1985, Emira­­tes s-a dezvoltat de la o companie care ope­­ra două avioane pe un aeroport în de­­șert la un gigant care dă tonul în industria aviatică actuală. Impresionanta tran­s­formare nu poate fi sepa­­ra­­tă de dezvoltarea Dubaiului. Președintele compa­niei, șeicul Ah­­med bin Saeed Al Maktoum, este totodată directorul autorității aeroportuare, dar și al celei mai mari bănci a emiratului, în cazul în care Emi­rates va avea vreodată nevoie de vreun împrumut.

La distanță de jumătate de oră de mers cu mașina de celebrele centre comerciale și de zgâ­­rie-nori, spre deșert, guvernul a decis de curând construcția aeroportului Dubai World Central cu cinci piste de de­colare și după toate specificațiile trasate de Emirates. Noul aeroport, care va fi gata în zece ani, va putea primi anual 220 de milioa­­ne de pasageri, de patru ori ca­paci­­tatea actuală a aeroportului inter­național John F. Kennedy din New York. Pentru orice personaj-cheie din indus­trie, este un pro­iect care impune respect.

Cu toate că Emirates setează standar­­de­­le în materie de tehnologie, lux și rute, rămân totuși multe necunoscute asupra cărora nu are control. Gân­­dit pe pariul făcut pe dezvoltarea eco­nomică a Sudului Glo­bal – Orientul Mijlociu, Afri­ca, Asia de Sud și America Latină –, com­pania riscă enorm cu giganticul aeroport, în cazul în care respectivele eco­no­mii nu vor reuși să aibă saltul economic prognozat.

În mai 2016, Emirates a raportat prima scădere a veniturilor anuale din istoria companiei. În consecință, a fost rectificat și planul de business pe fondul scă­­de­­rii cererii pe zona Africii Subsahariene, Turciei și Braziliei. Scăderea îi face pe unii ana­liști să se întrebe cum va reuși Emi­rates să achite și nota de plată pentru comanda a 50 de A380 și a 174 de Boeing 777 (pe lângă flota exis­tentă – 92 de A380 și 148 de Boeing 777). Prin comparație, British Airways operează 12 A380, iar American Airlines, Delta și United nu au niciun A380 în flotă.

Cea mai mare amenințare vine dinspre SUA, cea mai profitabilă piață aviatică, unde Emirates s-a extins agresiv. Cele trei mari companii aeriene americane, în frun­­te cu Delta Airlines, au intensificat lobby-ul împotriva Emirates și altor două companii din Golf – Etihad Airways și Qatar Airways – pentru a le limita ope­­ra­țiunile în SUA până când vor accepta să renunțe la subvențiile neconcurențiale asigurate de guvernele de acasă.

ATUUL GEOGRAFIC. În 1984, Dubai, unul dintre cele șapte emirate care formează Emiratele Arabe Unite, era mai curând un loc pierdut, când șeicul Rashid bin Saeed Al Maktoum și fiul său, Mohammed, au decis să înființeze o companie aeriană, cu o investiție inițială de 10 milioane de dolari și câteva avioane închiriate din Pakistan. Un an mai târziu, lua naștere Emirates, sub conducerea a doi expați britanici – Maurice Flanagan și Tim Clark. Opera doar curse regionale. Primul zbor spre Londra a fost în 1987. Astăzi, la Londra ate­­rizează zilnic nouă curse Emirates A380, alte cinci la Bangkok și patru pe JFK.

Conștient că nu are resurse mari de petrol, Rashid a luat în calcul alte surse de venit pentru emiratul său. Viziunea sa: să-l transforme într-un hub financiar și turistic al Orientului Mijlociu.

În plus, Dubaiul avea avantajul de a fi câștigat la loteria geografică. Și, odată cu el, și Emirates. Din punctul de vedere al alimentării și orarului de zbor, Golful Persic este cel mai eficient loc de pe planetă pentru a lega Europa de Asia de Sud-Est și Australia de SUA și India. Fără presiunea de a respecta liniștea cetățenilor care locuiesc împrejur, Aeroportul Inter­­na­­­­țio­­nal din Dubai funcționează non-stop la turație maximă, fapt care permite celor de la Emirates să optimizeze timpii de legătură între zboruri.

LIMITA ESTE CERUL. Mandatul lui Tim Clark a fost marcat de decizii foarte curajoase și de câștigul unor pariuri care pă­­reau în ochii altora pierdute din start, po­vestește el pentru Bloomberg BusinessWeek. Sub conducerea sa, compania a do­borât multe recorduri în materie de achi­­­zi­­ție de avioane, culminând cu un con­tract de 99 de miliarde de dolari (2013).

Operând deja la turație maximă pe ru­­te­­le consacrate, pentru a-și continua creș­­­­­­terea, Emirates s-a văzut nevoit să acopere și segmentul zborurilor pe rute extrem de lungi. „Anul 2016 nu a fost un an bun și cred că 2017 va fi și mai plat“, recunoaște Clark. Cererea scade puternic în Africa Sub­­sa­­ha­­ria­­nă, la fel în Siria, Libia, Tunisia, chiar și în Turcia, țări care au cam ieșit de pe harta turistică. Petro­liștii și bancherii nu mai cumpără bilete premium. La unele curse ale A380 se vând doar bilete la clasa economy, iar, în septembrie 2016, Clark se gândea dacă să introducă taxă pe bagaj după modelul companiilor aeriene low-cost.

Mai mult, optimismul lui Clark va fi testat și de noua administrație americană. Încă din campanie, Donald Trump, pre­șe­dintele SUA, a anunțat că va rea­naliza toate acordurile comerciale pe termen lung. Nu vor fa­­ce excepție așa-nu­mi­tele acorduri Open Skies care permit curse nelimitate între SUA și Golful Persic. Va fi o gură de oxigen și pentru grupul de lobby Partnership for Open & Fair Skies, format în 2015 de cele trei mari companii aeriene ameri­cane amintite.

Avantajul geografic este folosit însă și de alte companii care încearcă să cloneze modelul de „superconector“ pa­tentat de Emirates. Etihad, Qatar Airways și chiar Turkish Airlines tind să devină rivalii globali ai Emirates. Doar că modelul de bu­si­­ness al megahub-ului s-ar putea să se de­zintegreze pe fondul proliferării cur­selor lungi făcute cu avioane Boeing 787 mai ușoare, care consumă mai puțin și care fac astfel mai eficiente zborurile.

„Adaptare și schimbare în tot ce facem, dar nu pentru a ne ali­­nia cu ce ne cer acționarii, ci cu ceea ce vor clienții. Asta ne-a adus până aici și, da­­că nu vom continua la fel, vom ajunge să zburăm cu avioanele goale“, conchide Clark.

[/vc_column_text][vc_text_separator title=”Megahub aviatic” color=”juicy_pink” border_width=”2″][vc_column_text]În ciuda rivalității puternice de care se lovește pe piețele internaționale, în special pe cea americană, Emirates a reușit în ultimii ani să se detașeze ca lider al industriei aviatice.[/vc_column_text][vc_column_text]

  • ORAR DE ZBOR. Aeroportul din Dubai are trei intervale orare de vârf: între 2 și 4:30 a.m., între 7 și 11 a.m. și între 1:30 și 4 p.m.
  • SUPRAÎNCĂRCARE. Cu doar două piste de aterizare, poate ajunge la blocaj în perioadele de vârf.
  • SUBVENȚII NELOIALE. Emirates beneficiază de subvenții consistente de 6,8 miliarde de dolari.

[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row]

 


Articol preluat din BloombergBusinessweek

de Matthew Campbell; adaptare de Mimi Noel

FOTO: Însoțitorii de la bordul avioanelor Emirates nu neglijează niciun detaliu pentru a fi perfecți în fața pasagerilor. Sursa foto: AFP / Guliver – Getty Images

Are o experiență de peste zece ani în jurnalism. A început la agenția națională de presă Rompres, iar în 2006 s-a alăturat echipei care se ocupa de ediția în limba română a publicației americane BusinessWeek. În 2007, a completat echipa de jurnaliști care pornea revista de afaceri Money Express. Domeniile acoperite au variat, de la retail la FMCG, farma, fonduri de investiții, fuziuni și achiziții, IT&C. A realizat interviuri cu cei mai proeminenți oameni de afaceri români, antreprenori locali, dar și cunoscuți oameni de afaceri străini, precum directorul executiv al Microchip, Steve Sanghi, sau fostul director executiv al Sony America, Michael Schulhof. Mimi Noel lucrează ca Account Manager la AMICOM din 2012. La NewMoney, se ocupă de subiectele internaționale.