Când alții decid pentru tine

Începutul acestui an a adus o efervescență deo­sebită în ceea ce privește schimbările fiscale și sa­lariale. Dincolo de creșterile de salarii și de pensii, antreprenorii au primit și o veste mai puțin plă­cută: a fost eliminat plafonul de cinci salarii medii brute la plata contribuției de asigurări sociale (CAS) și a contribuției de asigurări sociale de să­nă­tate (CASS). Nu este vorba doar despre faptul că măsura îi defavorizează pe cei cu salarii mari, pe managerii de nivel mediu sau pe cei de top. Este mai mult decât atât.

Primo, secundo. În primul rând, plafonarea con­tribuțiilor de să­nă­tate este justificată de faptul că, în ultimă ins­tanță, serviciile publice de sănă­tate sunt practic identice, indiferent de nivelul contribuției. O plafonare la cinci salarii medii, un nivel decent, nu face decât să încurajeze un sistem mixt, respectiv ca angajații cu venituri peste medie să încheie o asigurare privată de sănătate. Astfel, se reali­zează și o încurajare economică a unui sector, sis­temul medical privat, în plină expansiune. Creș­terea costurilor cu asigurarea pu­blică de sănătate va pune sub semnul întrebării capacita­tea sala­ria­ților de a încheia și o asigurare privată.

În al doilea rând, eliminarea plafonului la CAS duce la creșterea nivelului contribuțiilor plătite în contul pensiei de stat. Teroretic, banii cotizați în plus ar putea să crească nivelul pensiei pe care angajatul de azi o va primi peste un număr de ani. Doar teoretic. Problema este că există destule incertitudini care planează asupra sistemului public de pensii. Nu în sensul capacității de a plăti pensiile și peste 20 de ani, ci asupra felului în care va putea asigura echilibrul între sumele plătite și pensia încasată.

În acest moment, punctul de pensie este stabilit administrativ în funcție de decizia politică și eventual de capacitatea fondului de pensii de a-și achi­ta obligațiile. Desigur, din acest algoritm sunt excluși tocmai angajații bugetari cu salarii mari (parlamentari, magistrați, sistemul de apărare) care au legi speciale prin care cuantumul pensiei nu are nicio legătură cu contribuția plătită, ci doar cu ultimul salariu, ultima indemnizație sau ultima soldă încasată înainte de ieșirea la pensie. Cei care sunt afectați de noua decizie sunt sala­ri­ații din sectorul privat. La fel ca la con­tri­buțiile de sănă­tate, și în cazul CAS o plafonare a plății către sistemul de stat ar fi încurajat contri­buțiile către admi­nistratorii de pensii private sau facultative.

În ultimă instanță, măsura eliminării plafonului de cinci salarii este una profund etatistă. Din nou, statul ia bani mai mulți de la sectorul privat pentru a-i gestiona cum crede de cuviință în dauna sistemului privat. În esență, măsura eliminării plafoanelor de contribuție socială și de sănătate este îndreptată împotriva părții celei mai dinamice din economia românească. Partea care câștigă salarii mari, acea parte care își asumă conducerea companiei, care răspunde pentru îndepli­nirea indicatorilor de performanță și care coor­do­nează echipele de execuție dintr-o firmă.

De fapt, măsura penalizează companiile care pro­duc valoare adăugată mare. Este incorect și neproductiv pentru o economie care își dorește să promoveze afacerile cu productivitate crescută.

Este tot mai folosită ideea că economia româ­nească trebuie să iasă din cercul salariilor mici. Foarte bine. Doar că tema este abordată greșit. Actualul guvern crede că, dacă mărește salariul minim, duce economia românească într-o zonă cu performanțe sporite. Greșit. Mărirea salariului mi­nim prin hotărâre de guvern este o măsură eminamente socială, nu economică. Pentru a trece la un alt nivel, economia românească are nevoie de investitori care să inoveze, să creeze valoare adău­gată. Investitorii de acest tip trebuie să ofere, pe baza performanțelor pe care le obțin, salarii mari. Iar decizia privind eliminarea plafonului de cinci salarii lovește exact în acești investitori, în anga­jații care produc valoare adăugată mai mare. Nu este vorba de apărarea unor salariați cu venituri mari, ci de o viziune care să scoată economia din zona producției și serviciilor „low-cost“.

Portițe înguste. Interesant este că principiul eliminării plafonului de cinci salarii medii nu se aplică și pentru venituri din activități independente sau pentru contractele de drepturi de autor. Deocamdată. Să mai adău­găm că plafonul pentru microîntreprinderi a fost crescut de la 100.000 la 500.000 de euro. Este evident că aceste mă­suri cumulate nu fac decât să încurajeze utilizarea acestor instrumente în rela­țiile co­merciale. În ur­mă cu câțiva ani, microîntreprinderile și contrac­tele de drepturi de autor erau folosite pe post de paravan pentru a primi salariul.

Mediul de afaceri și organele de control se află, astăzi, în altă situație. După experiențele din ulti­mii ani este foarte posibil ca fiscul și inspecția muncii să vâ­neze eventualele încercări de a substitui contrac­tele de muncă prin forme alternative. Cert este că, în acest moment, statul vrea să de­ci­dă în locul cetățenilor lui.