Butoiul cu pulbere: La trei decenii de la câștigarea păcii în Balcani, extremismul european revine, cel puțin la nivel retoric, în micul stat balcanic Bosnia și Herțegovina

La trei decenii de la câștigarea păcii în Balcani, ex­tre­mismul european – alimentat de Viktor Orbán sau de Marine Le Pen, hrănit pe ici, pe colo de Rusia și China – revine, cel puțin la nivel retoric, în micul stat balcanic Bosnia și Herțegovina.

În martie 1992, cetățenii din Bosnia și Herțegovina votau pentru independența față de Iugoslavia. Car­tierul Dobrinja din orașul Novi Grad, situat la periferia capitalei Sarajevo, era unul liniștit până în primăvara acelui an. Un loc unde cupluri tinere și multietnice con­viețuiau fără probleme. Dobrinja era exemplul per­fect de coexistență pașnică în fosta republică iugo­slavă.

Totul avea să se schimbe radical la începutul anilor ’80, când liderul iugoslav Slobodan Miloševic și al său principal acolit, sârbul bosniac Radovan Karadžić, au decis să pornească iadul împotriva etnicilor musulmani din Bosnia. Aeroportul din apropierea cartierului Dobrinja era de importanță strategică pentru armata iugoslavă, care peste noapte a devenit o atotpu­ter­nică forță militară sârbă. Sub conducerea lui Ra­do­van Karadžić (în 2019 a fost condamnat la închisoare pe viață pentru crime comise împotriva umani­tății, n.r.), au fost înarmate milițiile Partidului Națio­nalist Democratic Sârb și au fost instalate baricade în tot orașul, una chiar din Dobrinja până în centru, relatează publicația israeliană Haaretz.

Oamenii au început să se teamă unii de alții și majo­ritatea au rămas închiși în case. Mulți sârbi părăsiseră deja orașul, mutându-se pur și simplu la țară sau în Ser­bia, sub pretextul că merg în vacanță sau că vizi­tează o rudă.

La 30 de ani de atunci, sârbul bosniac Milorad Dodik, unul dintre membrii președinției tripartite a Bosniei și Herțegovinei, vorbește de secesiunea Republicii Srpska, locuită majoritar de sârbi bosniaci.

După acordurile de la Dayton (Ohio), statul Bosnia și Herțegovina (BiH) este compus din două en­tități – Fe­derația Bosnia și Herțegovina (FBiH, 51% din teritoriu) și Republica Srpska (RS, 49% din teritoriu). Un butoi de pulbere al Bosniei pe care-l poate arunca în aer un chibrit aprins de liderul naționalist sârb Milorad Dodik. Fragilul guvern multietnic de aici se con­fruntă poate cu cea mai mare criză de la răz­boa­iele balcanice încoace, comentează la fel de îngrijo­ră­tor situația din Bosnia și Herțegovina analiza dedicată din prima săptămână a anului de ziarul american The New York Times.

Cele mai recente decizii – cea mai îngrijorătoare fiind cea privind formarea unei armate sârbe – indică efortul de a destrăma țesătura multietnică a statului bosniac și fragila uniune creată în 1995 de diplomația americană (acordurile de la Dayton).

Dodik, cândva un protejat al Administrației Clinton, care-l gratula, în 1998, cu aprecierea că este o gură de aer proaspăt, este azi o amenințare care „dă o lovitură direct în inima acordurilor de la Dayton“, în formula­rea trimisului special al Administrației Biden, Gabriel Escobar.

Semnale de alarmă

De-a lungul ultimului deceniu mai ales, de când a devenit președintele Republicii Srpska, Dodik s-a remarcat prin retorica antibos­niacă și negarea genocidului comis de sârbi împotriva musulmanilor bosniaci. Susținut de Serbia și de Rusia, Dodik s-a poziționat încet-încet drept un vector al destabilizării regiunii. În plus, și-a cultivat relații tot mai strânse cu mai toți liderii de extremă dreapta din Europa.

Neliniștitor este că, în ultimele luni, retorica beli­coasă și plină de ură a lui Dodik s-a intensificat, conducând la cea mai gravă criză politică a țării de la sfâr­șitul războiului sârbo-bosniac. A făcut două anun­țuri care le dau deja fiori multor bosniaci – sârbii bosniaci se vor retrage din instituțiile Bosniei și Herțego­vinei și va fi reconstruită armata sârbă. Proferând doar și aceste două amenin­țări, Dodik a trecut o linie ro­șie, iar acțiunile sale pot din orice moment să de­clan­șeze un conflict în toată regiunea, periclitând pacea și stabilitatea construite atât de greu în ultimii 30 de ani, mai notează Haaretz.

Înaltul reprezentant al ONU pentru Bosnia și Her­țe­govina, germanul Christian Schmidt, a atras atenția în mai multe rânduri că țara se confruntă cu cea mai mare amenințare existen­țială de după războiul din 1992-1995. Schmidt a cerut comunității internaționale să se implice serios și să ges­tioneze din fașă amenin­țările separatiștilor sârbi din Bosnia. Raportul său, care ar fi trebuit să fie parcurs în fața Consiliului de Se­curitate al ONU, a fost scos de pe agendă la presiunea Rusiei (membru permanent cu drept de veto, n.r.).

Bruiaj internațional

Într-un interviu recent, Schmidt a vorbit mai puțin despre riscul izbucnirii unui nou conflict și a declarat că se așteaptă totuși ca Dodik să renunțe la declarațiile privind formarea unei armate sârbe.

Rămân însă asigurări care nu îi liniștesc pe bosniaci și mulți sunt deja cuprinși de teamă. De altfel, în întâlnirea pe care Schmidt a avut-o în decembrie cu elevii de la o școală vocațională din Tuzla, un oraș unde di­verse grupuri etnice conviețuiesc pașnic, a fost întrebat în mod repetat ce face concret pentru a împie­dica un nou război. Unul dintre profesori a fost chiar mai dramatic de atât și a arătat o fotografie din 1991 cu zeci de elevi pe care îi avea la acel moment, toți relaxați și fericiți. Un sfert din ei au fost uciși în conflictul care a izbucnit un an mai târziu, relatează publi­cația americană The New York Times.

Mai mult, contextul internațional nu este deloc unul favorabil – blocul european este tot mai divizat și lipsit de forță, SUA sunt preocupate de China și de iminentul conflict din Ucraina, astfel că ce se întâmplă în Bosnia și Herțegovina devine din nou marginal, ca acum trei decenii.

Mai mult, avem chiar un lider european, premierul Ungariei, Viktor Orbán, care a început să se amestece în această criză. A anunțat că Ungaria va bloca orice încercare a Uniunii Europene de a-l sancționa în vreun fel pe Dodik, pe care îl va susține cu un ajutor de 100 de milioane de euro. De ce o face? Găsim răspuns în discursul său de la Budapesta. Întrebat despre Bosnia și Her­țegovina, Orbán a răs­puns: „Provocarea este cum integrezi (în UE, n.r.) o țară locuită de două mili­oane de musulmani“.

Deloc surprinzător, Dodik are legături vechi nu doar cu Orbán, ci și cu alți po­liticieni europeni cunos­cuți deja pentru ostilitatea față de musulmani, de la Partidul Libertății din Austria până la extremista de dreapta Marine Le Pen, din Franța. De altfel, mai mulți reprezentanți ai partidului lui Marine Le Pen au parti­cipat la Banja Luka la aniversarea a 30 de ani de la înființarea Republicii Srpska, sărbătorind astfel implicit efectul epurării etnice și al genocidului comis de sârbii bosniaci. Nu au lipsit ambasadorul Rusiei și nici adjunctul ambasadorului Chinei. Unii din participanți au comunicat pe rețelele sociale că prin participarea lor nu fac decât să-și manifeste „angajamentul față de pace și respectul pentru identitatea etnică a popoarelor“.

În restul Europei au reacționat doar Germania și Marea Britanie – ambele iau în considerare sancțiuni împotriva lui Dodik, comentează The New York Times. Reamintim că Statele Unite au impus pe 5 ianuarie sancțiuni financiare împotriva acestuia, acuzat de Washington că „amenință stabilitatea“ Balcanilor.

Jurnalistul american de origine israeliană Peter Maass, corespondent al cotidianului american The Washington Post și autorul cărții „Love Thy Neighbor“, scria că, după ce a vizitat lagărele sârbe de concentrare din Bosnia, este mult mai conștient de fragi­li­tatea relațiilor umane și de ceea ce înseamnă să fii evreu: „Am aflat asta de la musulmanii bosniaci, care au făcut două greșeli fatale – au crezut că a fi mi­nori­tar într-o Europă civilizată nu mai contează și că bestia (xenofobiei, n.r.) a fost îmblânzită. Nu și-au dat seama că, deși o persoană nu dă poate mare im­por­tanță religiei căreia îi aparține, alții ar putea observa asta la un moment dat. Și chiar dacă trăiești într-o societate care pare stabilă, asta nu înseamnă că va ră­mâne așa pentru totdeauna“.

La sfârșitul zilei, totul se reduce la cea mai primitivă formă de biopolitică sau esențialism cultural, iar mesajul este că musulmanii bosniaci nu sunt bine-veniți în ideea de Europă așa cum o văd un Dodik sau un Orbán.

Cortină de fum

Când, în septembrie 2021, agenția federală pentru echipament medical și medicamente a Bosniei a inspectat oxigenul vândut spitalelor din regiunea sârbă a țării în care erau tratați pacienții cu COVID-19, a descoperit că acesta era, de fapt, de uz industrial, nicidecum medical.

Anchetatorii bosniaci au luat urma transporturilor de oxigen și au descoperit că implicată era o compa­nie controlată de unul dintre aliații politici ai lui Dodik (fostul ministru de interne al Republicii Srpska). Reacția lui Dodik? În octombrie a anunțat că va crea o nouă agenție a medicamentelor și echipamentelor medicale ca unitate administrativă independentă, cu statut de entitate legală, care ar urma să preia prero­gativele și responsabilitățile agenției pentru echipament medical și medicamente a Bosniei, creată în 2009.

Unii diplomați străini și politicieni din opoziție cred că amenințările secesioniste cu care iese constant la rampă sunt, de fapt, o strategie de a deturna atenția de la acuzațiile de corupție. Doar că, într-o regiune în care spectrul războiului plutește încă peste tot, sunt mulți bosniaci care se tem că pacea țării lor este tot mai fragilă.

„Totul este un joc politic, iar politica din Bosnia este doar o perdea de fum pentru a camufla abuzuri și corupție“, este de părere Aleksandar Zolak, directo­rul agenției de medicamente din Bosnia, referindu-se chiar la scandalul legat de oxigenul industrial.

Tertipuri politice

Să nu uităm că, tot în capitala bosniacă Sarajevo, un tânăr sârb naționalist declanșa Primul Război Mondial prin asasinarea arhiducelui Franz Ferdinand al Austriei pe 28 iunie 1914. Și tot aici se lansa politic medicul psihiatru sârb Radovan Karadžić, devenit după trei ani de conflict sângeros în anii ’90 „Măcelarul din Balcani“, cum avea să-l nu­mească presa internațională (războaiele balcanice, care au dus la intervenția NATO în regiune, au făcut peste 140.000 de victime). Oraș olimpic (1984) și supranumit „Micul Ierusalim“ datorită faptului că aici conviețuiesc mai multe religii, Sarajevo a fost asediat de forțele sârbe timp de aproape patru ani (aproape 11.000 de victime).

Azi, Statele Unite și Uniunea Europeană, la care Bosnia aspiră încă să adere la un moment dat, caută so­luții pentru a pune capăt unei crize înainte ca aceasta să se transforme într-un nou conflict sau să genereze genul de instabilitate politică pe care Rusia nu ar rata ocazia să o exploateze, cu atât mai mult cu cât situația este inflamată deja de un iminent atac împotriva Ucra­i­nei. Rusia nu vrea ca Bosnia să adere la blocul eu­ro­pean sau la NATO, așa că evident este de partea lui Dodik.

Mulți bosniaci consideră gesturile și discursul secesionist al lui Dodik drept dovezi că sârbii bosniaci nu ar fi trebuit niciodată să primească (prin acordurile de la Dayton) propriul teritoriu.

În octombrie 2021, Dodik avertiza că sârbii din Bosnia se vor apăra singuri cu propria armată la nevoie și că pot conta pe aliații lor – Rusia și Serbia. Doar că aceasta din urmă nu a dat niciun semn că ar fi in­te­resată să repete rolul jucat în anii ’90, când a trimis armament și forțe paramilitare pentru a susține masa­crul împotriva bosniacilor musulmani. La fel, nu este limpede cât de departe ar merge Rusia cu susținerea lui Dodik.

La final de an, Dodik a revenit de la Moscova, unde a susținut că în întâlnirea cu președintele rus Vladimir Putin a primit asigurări că va fi sprijinit. Doar că, deși Kremlinul anunță cu ceva timp înainte o astfel de în­tâlnire, acum a așteptat zile bune până să o confirme. Mai mult, pentru a-l pune cumva la punct pe liderul sârb, anunțul a subliniat că, în respectiva zi, principa­lul eveniment la care Putin a participat a fost o con­ferință dedicată cărbunelui, nu întâlnirea cu Dodik.

Chiar și așa însă, Rusia preferă instabilitatea Bosniei, mai ales că SUA și UE s-au lăudat multă vreme cu succesul obținut aici în ceea ce privește construirea unui nou stat. Ani buni, Putin a avertizat că promisiu­nile de pace și prosperitate ale Occidentului în fostele teritorii comuniste din Europa de Est sunt vorbe goale.

Cea mai mare neliniște și întrebare rămâne în ce măsură amenințările lui Dodik sunt reale sau doar un tertip politic pentru a-și consolida baza electorală înainte de alegerile din octombrie.

„Probabil nu-și dă seama cu adevărat unde pot duce toate aceste acțiuni ale sale“, a mai ținut să punc­­teze trimisul ONU, adăugând că Dodik se află în mod cert pe „un traiect riscant și alunecos“.

În privat, spun unii diplomați, Dodik ar fi afirmat că principalul său interes este de a-i ține pe procurori la distanță și de a dezamorsa astfel anchete ample în ju­rul corupției din anturajul său – inclusiv scandalul cu oxigenul industrial pentru pacienți bolnavi de COVID-19. Compania implicată își are sediul în orașul natal al lui Dodik, Laktasi, și este controlată de fostul ministru de interne al regiunii sârbe.

„Dodik știe că poate fi demascat de instituții independente care pot spune adevărul, așa că face tot ce îi stă în putință pentru a le distruge“, a mai spus Aleksandar Zolak.

S-a folosit de acest context pentru a suspenda cumva activitatea guvernului central. Cei trei preșe­dinți ar trebui să se reunească bilunar pentru a agrea propuneri-cheie. Nu s-au mai întâlnit din octombrie 2021, de când Dodik a venit la birou cu un acordeon și a în­ceput să cânte folclor sârbesc în prezența mai multor susținători. De atunci a respins sau ignorat orice propunere venită dinspre cei doi parteneri ai săi de la conducerea țării.

„Dodik supraviețuiește politic prin conflict“, comen­tează Branislav Borenović, liderul partidului Progresul Democratic (partid sârb, de opoziție). „Urăște stabilitatea pentru că în condiții normale ar trebui să explice de ce standardul de viață este cel care este. Jon­glează cu emoțiile sârbilor bosniaci fără să se gân­dească la consecințe“, adaugă Borenovic, citat de The New York Times. Și chiar dacă Dodik face doar un joc politic, tot acest comportament poate ușor stârni pasiuni ce riscă să ducă la un derapaj peri­culos. „Într-o țară cu trei milioane de locuitori se gă­sesc oricând câțiva idioți care pot incendia totul“, a mai comentat amar Borenović.

Din trecut

În 2004, guvernul Republicii Srpska recunoștea că sârbii au masacrat mii de musulmani la Srebrenița.

• Pacea. În baza acordurilor de la Dayton (1995), statul Bosnia și Herțegovina este compus din două entități: Federația Bosnia și Herțe­govina și Republica Srpska. Țara are o pre­șe­dinție tripartită re­prezentativă etnic, condusă azi de sâr­bul Milorad Dodik, musulmanul Šefik Džaferović și croatul Željko Komšić.
• Pedeapsa. Radovan Karadžić (75 de ani) își ispă­șește pedeapsa cu închisoare pe viață într-un centru de detenție din Marea Britanie. A fost de­clarat responsabil pentru persecuții, crime, violuri, tra­ta­mente inumane sau transferuri forțate, în special în timpul asediului orașului Sarajevo și în timpul masacrului din en­clava Srebrenița din 1995 (8.000 de bărbați și băieți execu­tați), cel mai grav co­mis în Europa după cel de-al Doi­lea Război Mon­dial, pe care justiția l-a calificat drept genocid.

FOTO: Getty