Bugetul pentru 2021 este unul de funcționare administrativă publică. Atât. Croit echilibrat, asigură supraviețuirea birocrației românești, a sistemelor fiscale și publice nereformate. Iată patru argumente:
1) Parametrii macroeconomici sunt mai degrabă conservatori – justificat, în condițiile actuale pandemice; probabil, produsul intern brut (PIB) și veniturile încasate vor fi mai mari – nu datorită vreunei viziuni sau strategii macroeconomice miraculoase, nu datorită eficienței administrative superioare, ci datorită actualelor proiecții economice subevaluate.
2) Obiectivul de ajustare fiscală este ambițios și bine stabilit – diminuarea accelerată a deficitului bugetar de la 7% în 2021 la 3% în trei ani era obligatorie pentru orice guvern, dar se așază doar pe cheltuieli, nu pe partea de venituri publice (lipsește reforma sistemului fiscal – pur și simplu avem prea puțini plătitori de taxe și impozite din cauza unei cascade de facilități și derogări legislative; digitalizarea nu-ți rezolvă problema supapelor legislative de optimizare fiscală sau a bazelor de impunere privilegiate sau a subvențiilor nejustificate acordate identic tuturor, pentru o populație cu venituri deja puternic stratificate etc. Echitatea fiscală și socială nu este o prioritate pentru acest buget.
3) Eliminarea unor sporuri sau tichete de vacanță sau pensii speciale este necesară, dar ele nu reprezintă o reformă în sine, ci garantează supraviețuirea în 2021 a acestui aparat bugetar încă lipsit de performanță și transparență.
4) Actualul buget nu manifestă vreo apetență aparte pentru educație, transformare digitală sau dezvoltare durabilă. Eroarea actuală de management public de a ne proiecta finanțarea acestor obiective exclusiv cu fonduri europene, prin Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR), ne va rostogoli problemele nerezolvate mulți ani. Coerența bugetară trebuia să vină și din corelarea eforturilor de finanțare a acestor obiective naționale de dezvoltare din fondurile noastre publice și europene.
VULNERABILITĂȚI. Cea mai mare problemă strategică de construcție bugetară ține de raportarea „virtuților“ bugetului la trecut, când el este chemat să servească viitorul, cu noile sale tensiuni socio-economice, umane, provocări tehnologice și competitive.
Să lași exclusiv pe seama fondurilor europene cele trei eforturi obligatorii de tranziție ale economiei românești spre economia verde, digitală și spre economia bazată pe cunoaștere este greșit. Înseamnă că nu am înțeles că omenirea, România inclusiv, nu mai poate funcționa altfel decât verde și digital. Înseamnă că nu am înțeles că adevăratul diferențiator de competitivitate este astăzi tehnologia. În absența noilor tehnologii, cei săraci devin și mai săraci. Înseamnă că nu am înțeles rolul educației în gestionarea crizei umane actuale în România și că fără recalificarea și creșterea calificărilor forței de muncă mediul de afaceri este sufocat.
Cea mai mare problemă de construcție tactică a bugetului din 2021 este încălcarea regulii de aur: deficit bugetar mai mic decât cheltuielile pentru investiții. Deficitul bugetar de 80 de miliarde de lei este mai mare decât cheltuielile de investiții de 62 de miliarde de lei. Presupunând că nu se risipește niciun leu investit, știm de la bun început că ne vom împrumuta în acest an pentru a mânca fără să producem nimic cel puțin 18 miliarde de lei, adică noi împrumuturi și dobânzi plătite de generațiile viitoare. Adăugați la aceste sume dobânzile de 16,8 miliarde de lei pe care le plătim în 2021 pentru împrumuturile anterioare. Presiunea viitoare pe dobânzi va crește, iar deficitul extern va crește și el la niveluri problematice (la sfârșitul anului 2020, datoria externă totală depășea deja 125 de miliarde de euro, din care datoria publică este majoritară).
Cea mai mare problemă de comunicare publică este lipsa prezentării bugetului cetățeanului. Dezbaterea publică legată de buget a fost îngropată de opoziție într-un populism inacceptabil pentru România anului 2021, greu digerabil chiar și pentru o populație ca a noastră, nu excelent educată financiar, iar puterea se rezumă la a prezenta cine și cât a primit ca instituție publică mai mult – greșit, nu așa se prezintă un „buget de dezvoltare“.
Dezbaterea bugetară din comisiile parlamentare este mai corozivă și mai lipsită de viziune și de soluții alternative ca niciodată. În dezbaterea publică, civică, cu insulele sale de analiză și profesionalism, mai avem speranță să ridicăm atenția decidenților asupra provocărilor viitoare și problemelor reale.
ÎN LOC DE CONCLUZIE. Pierdem încă un deceniu dacă nu schimbăm fundamental abordarea acum și recuperarea va dura secole, pentru că lumea modernă se pregătește de un salt tehnologic fără precedent în istoria omenirii, pe care noi riscăm să îl ratăm.
