Brusc, despărţirea de Gyuri
[vc_row][vc_column][vc_column_text]
In memoriam
Luni, 26 septembrie, dimineaţa a venit cu un şoc. Fostul component al trupei Divertis, Ioan Gyuri Pascu nu mai era printre noi. Sunt vedete care nu caută prim-planul mediatic, pe care te obişnuieşti să le consideri parte din tot ceea ce te-a format şi cu care ai crescut.
Presa începea să îşi amintească de cel care a declarat pentru publicaţia sibiană Turnul Sfatului că „iubirea înseamnă viaţa însăşi. Viaţa, adevărul şi lumina înseamnă iubire. E sămânța din care s-a născut tot ce vedem și ce nu vedem“.
ABSENŢE. În ultimul timp, apărea mai rar în emisiuni sau interviuri. La începutul lunii septembrie, A.M.Press îşi amintea de o scrisoare pe care omul de divertisment i-a trimis-o lui Tudor Gheorghe în campania electorală din 2014. „Mă numesc Ioan Gyuri Pascu şi sunt cetățean român creştin-ortodox, născut din sânge de român spurcat cu sânge de ungur, de slovac şi de polonez, în 1961, în Agnita, fix în mijlocul României Mari“, îşi făcea autoportretul artistul care simţea astfel nevoia să răspundă naţionalismului cu care colegi de-ai săi înțelegeau să îşi arate susţinerea pentru un candidat politic sau altul. „Ioan Gyuri Pascu, te respect“, comenta Elena, o bucureşteancă născută la Hunedoara. „Gyuri, eşti un mitocan fără dubii“, răspundea pe pagina agenției de presă foarte repede Doru, care îşi marcase traseul şcolar între Sighişoara, Timişoara și Sibiu şi își însoţea comentariul cu un portret în care sărbătorea echipa de fotbal Real Madrid.
N-am participat la nicio campanie electorală şi nu voi spune românilor cu cine să voteze sau să nu voteze. E fix treaba lor. Oricum, în aceşti 25 de ani de libertate am fost guvernaţi de nişte indivizi lipsiţi de cel mai elementar bun simț, care şi-au făcut nevoile, ca să mă exprim elegant, pe alegătorii lor“, scria Gyuri în textul care încă mai trezește pasiuni şi acum, la doi ani de când a fost pus pe hârtie.
PIAŢĂ ŞI ADEVĂR. În primăvară revenise dintr-un turneu în Canada şi îşi formula pe propriul blog gâlceava pe care o avea ca visător cu societatea de consum:
„Adevărul nu face rating, libertatea de expresie, da! Ce hilar! Adevărul presei e bun, dacă respectă regulile pieţei, dacă se vinde. Eu iubesc oamenii ca oameni, nu ca Societate cu reguli de piaţă. Societatea îți spune câţi litri de apă să bei pe zi, câtă mişcare să faci şi dă legi. (Ca şi când cele zece porunci n-ar fi de ajuns în orice societate.)
Legea anti-fumat, de exemplu, oferă nişte privilegii oamenilor care nu fumează şi le ia un drept celor care fumează, ca şi când ar fi mai puţin oameni decât cei care nu fumează. Cică, din grijă pentru sănătate. Haida de! Atunci de ce nu se interzice consumul de mezeluri, de carne hormonată, de legume cu nitraţi, de medicamente care te scapă de o boală, ca să te pricopsească cu alte trei?
De ce? Pentru că aşa zice Societatea! Radiourile manipulează gustul publicului, fabrică hituri, ne conving ca Hello a lui Adele e un cântec genial şi toţi, până la urmă, zicem că așa e. Apoi ne conving că difuzează ceea ce publicul cere. Piaţa ne conduce viaţa!
Eu, când îmi scriu şi îmi cânt cântecele, când urc pe scena de teatru adevărat şi sincer, mă simt liber şi fericit și asta nu mi-o poate lua Societatea de consum! Prefer să fiu un visător, decât să fiu o marfă în galantarele Societăţii de consum!“, scria Pascu.
REPETIŢIE. Ultima postare a lui Gyuri Pascu de pe blog conţine numai două rânduri. Pe 5 septembrie simţise nevoia să scrie: „Ar trebui să se ivească de undeva şi entuziasmul toamnei. Aşa molcomă şi cu tendinţe depresive cum e, uşor prea plină de ea însăşi şi de roadele ei, toamna este clar un personaj feminin. O divă cu …“. De fapt nici nu erau cuvintele lui, este o preluare a unui text pe care fosta lui soţie, Daniela Maria Marin, îl publicase pe site-ul ei cu două zile mai devreme.
Tot citat erau şi cele două rânduri scrise anterior, în prima săptămână a lunii august: „Constrângerile şi cutumele societăţii, implantul tradiţiei în măseaua minţii, filozofiile preluate, nefericirile aşteptate, aşteptările consumatoare de viaţă… Ce treabă mai are Dumnezeu în treaba asta…“. Era prezentarea piesei „Revelion cu Dumnezeu“, care a avut premiera în aprilie şi în care Pascu juca alături de fosta sa soţie.
[/vc_column_text][vc_text_separator title=”Ioan Gyuri Pascu, viața pe scurt” color=”juicy_pink” style=”dotted” border_width=”3″][vc_column_text]Născut la finalul verii lui ’61, Ioan Gyuri Pascu a plecat în luna a noua a acestui an.[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][vc_row][vc_column][vc_column_text]Sudenția. Cei mai mulți îl știam din perioada de glorie a trupei Divertis. Pascu a fost el însuși un fan al Divertișilor, în perioada studenției.
Epoca Divertis. În 1987, abia la cinci ani după ce îi cunoscuse, avea loc primul spectacol în care făcea parte din trupă. A cântat, a lansat piese, a jucat în filme și piese de teatru până în ultimul moment.
Despre sfârșit. Acum șapte ani declara pentru HotNews: „E bine când mori, pentru România eu am observat. Că devii genial“.[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row]
FOTO copertă: Omul de divertisment Ioan Gyuri Pascu. Sursa: Mediafax
