Blestemul cunoașterii

Încă de acum un deceniu, companiile din topul „Fortune 500“ au remarcat că pierd anual 31,5 miliarde de dolari, din cauza incapacităţii de a folosi cunoaşterea existentă în interiorul organiza­țiilor. Spre comparație, această pierdere a fost de cinci ori mai mare decât fondurile de preaderare alocate din bugetul Uniunii Europene într-un singur an.

Pe lângă pierderile cuantificabile financiar, incapacitatea de a capitaliza cunoaşterea în cadrul organizaţiilor paralizează capacitatea de a inova, duce la imposibilitatea de a realiza analize predictive şi, implicit, la decizii greşite. Procesul de în­vă­ţare este încetinit, iar identificarea informaţiei ne­cesare într-un ocean nestructurat devine o imposibilitate. Eric Schmidt, ex-CEO Google, afirma că, în doar două zile, la nivel global, se creează mai multă informaţie decât de la începutul civilizaţiei până în anul 2003.

Astăzi trăim în era Kindle, când poți avea acces la o anumită carte în câteva secunde, iar ştirile se transmit live pe telefonul mobil. Pe Twitter apar rezultatele la Jocurile Olimpice înainte de a fi afi­şate în arenă, iar blogurile prezintă reportaje din Orientul Mijlociu, Asia sau America de Sud, înainte ca ştirile să fie transmise prin radio, televiziune sau ziare. Pentru organizaţiile de astăzi, producerea sau identificarea informaţiilor este mult mai facilă, însă avem o problemă majoră: cum gestionăm nu doar informaţia, ci toată cu­noaşterea acumulată? Cum ne asigurăm că nu reinventăm roata de fiecare dată? Cum ne asi­gu­răm că nu pierdem timp şi bani pe lucruri care deja există în propria noastră organizaţie?

Inovare de jos în sus. Într-un articol anterior am dat exemplul Mayo Clinic şi al aplicaţiei „Launchpad“, prin care angajaţii erau încurajaţi să contribuie cu idei şi comentarii privind îmbunătăţirea proceselor, adoptarea de bune practici, îmbunătă­ţirea serviciilor oferite sau a colaborării în cadrul organizaţiei. Prin această aplicaţie, zeci de mii de angajaţi au contribuit la generarea a 3.000 de idei.

Nu la voia întâmplării. Fiecare angajat trebuie angrenat, fie că este conştient sau nu de asta, într-o cultură a creării şi a împărtăşirii cunoaşterii. Cu toate acestea, organizaţiile care vor să facă un pas decisiv în inovaţie şi capitalizarea cunoaşterii ar trebui să dedice resurse „full time“, cu obiective, proiecte concrete şi evaluări. MWH Global, una dintre cele mai mari firme în domeniul construc­ţiilor în medii umede, clasificată de Forbes în topul companiilor private din SUA, a deschis un centru cu oameni dedicaţi pentru a fructifica idei­­le angajaţilor şi a transforma documentele li­vrate clienţilor în şabloane şi instrumente care să poată fi refolosite. Unul dintre rezultatele acestui centru a fost să transforme întregul proces de realizare a unui proiect de optimizare a resurselor energetice derulat în 2009 pentru un client din SUA într-un instrument care a fost ulterior aplicat la toate pro­iectele similare. Este de prisos să menţionăm că astfel de lucruri îmbunătăţesc calitatea, scur­tează timpul şi, nu în ultimul rând, creează bune practici.

Organizaţi evenimente. Nu aţi fi primii care să facă acest lucru. De ani buni, companiile sau instituțiile care se preocupă de capitalizarea cu­noaşterii organizează evenimente în care li se cere angajaţilor să iasă din rutina zilnică, pentru a ge­ne­ra idei noi, a dezvolta bune practici sau a pune în aplicare lecţiile învăţate. Nu vă îngrijoraţi cu privire la modul în care vor privi angajaţii aceste evenimente, în majoritatea lor sunt încântaţi să-şi diversifice activitatea şi să-şi folosească creativitatea. Un exemplu în acest sens sunt laboratoarele NASA, care au dezvoltat un concept numit „Left Field“, sesiuni de brainstorming interdisciplinare şi pentru a aduce concepte inovative unei anumite misiuni. Rezultatul sesiunii de brainstorming este apoi supus atenţiei experţilor pentru a-i discuta fezabilitatea.

Extindeţi colaborarea virtuală. Platfor­mele interne de „social business“ sunt instrumente esenţiale în capitalizarea cunoaşterii. De la urmărirea proiectelor la liste de discuţii securi­zate, depozitare şi transfer de documente şi „know-how“, aria de soluţii pe care le pot oferi aceste platforme nu are limite. În articolul anterior am discutat despre platforma „Eureka on Demand“, prin care angajaţii pot organiza chiar şi sesiuni de brainstorming împreună cu clienţi, furnizori, experţi externi, pentru a analiza problemele holistic şi a identifica soluţii eficiente. De la sisteme închise la sisteme deschise, proprii sau disponibile online, fără o platformă de colaborare virtuală afacerile sunt astăzi greu de realizat.

Concluzia ar fi că putem economisi folosind ceea ce deja avem. Iar cunoaşterea este cel mai valoros activ al celor mai multe companii de as­tăzi. Dacă doar un grup de firme (chiar cele mai mari fiind) au pierderi de peste 31 de miliarde de dolari, oare care este pierderea globală? Dar a organizației dumneavoastră?