Banking la timpul viitor

Deși prezențe proeminente atât în centrul marilor orașe, cât și la parterele de bloc din toate cartierele României, băn­cile nu au deținut niciodată monopolul total al eco­nomisirii și creditării. Acum, revoluția fintech complică infinit problema. Sau gră­bește o rezolvare. Cum se poziționează băncile și ce plan de bătaie construiesc?

Ca un arc peste timp, în vreme ce, acum 25 de ani, persoanele fizice puteau obține un credit doar dacă demonstrau că nu au nevoie de acei bani – pentru a parafraza cele­bra butadă a actorului american Bob Hope – luna trecută, Revolut, o bancă 100% digi­tală, a anunțat că anul acesta in­ten­ționează să lanseze și în România un pro­dus de creditare – Pay Later – care va fi la doar un click distanță de clienții săi. De precizat că peste 10% dintre cei 18 mili­oane de clienți sunt din România.

Apariția tot mai multor instrumente de creditare sau investiții ale unor companii fintech deschide o discuție largă despre ca­pacitatea băncilor tradiționale de a face față noii „curse“ tehnologice. Înainte de revo­luția digitală, bankingul era un business la care foarte puțini puteau aspira. Ca să des­chizi o bancă de la zero, capitalul minim nu reprezenta singura problemă. Era necesar să construiești o rețea extinsă de unități și să investești în sistemul software de infra­structură bancară (așa-nu­mitul core banking, în jargon de specialitate) – motorul ne­văzut care procesează ope­rațiunile curente precum depozitele, plățile, creditele și toate datele clienților. Tocmai această infrastruc­tură rigidă și pe alocuri învechită a devenit un veritabil călcâi al lui Ahile pentru sistemul bancar, iar start-upurile fintech au ex­ploatat slăbiciunea.

NewMoney și FintechOS, lider în domeniul tehnologiei financiare în Europa Cen­trală și de Est, au demarat un survey în rândul băncilor din România pentru a afla cât de pregătite sunt acestea în fața noilor pro­vocări la care sunt supuse sistemele lor de core banking.

Inerția

Până la definitivarea studiului, din interviuri directe cu reprezentanții principalelor bănci, am înțeles că răspunsul băncilor cu tradiție nu s-a lăsat așteptat. Mai mult, o bună parte dintre ele încearcă să se transforme în companii tehnologice ele însele. Thomas Kolarik, director de ope­rațiuni (COO) al BCR – a cărui carieră e un mix de tehnologie și banking –, spune că băncile, în general, își schimbă foarte greu sistemele de core banking. Inerția poate merge până în punctul în care schimbarea se face după câteva decenii.

Cum se explică această lentoare a bănci­lor în a schimba integral sistemele de core banking? Acestea înglobează toate regulile, procesele și procedurile acumulate de o bancă de-a lungul anilor, iar înlocuirea lor dintr-odată ar presupune un efort logistic foarte greu de gestionat, lasă de înțeles Cătălin Dediu, head of analyst relations la FintechOS, adică omul care menține legă­tura cu marile firme de consultanță și cercetare de piață din domeniul tehnologiei și nu numai. Băncilor le e mult mai ușor să în­lo­cuiască părți din aceste sisteme complexe pentru a răspunde nevoilor pieței.

Chiar dacă sistemul de core banking nu mai este unul de ultimă generație, acesta poate permite accesul la datele sale prin in­terfețe standardizate (application programming interfaces – APIs) dezvoltate de bancă sau de terți și problema este (parțial) rezolvată. Altfel spus, datorită acestor APIs, expe­riența clientului în interacțiunea cu banca poate fi îmbunătățită. Iar exigențele utilizatorului în materie de viteză, costuri și accesibilitate au fost considerabil ridicate în ultimii ani de noile platforme fintech.

Și Bogdan Pipernea, director IT la Raiffeisen Bank, crede că aceste aplicații aduc băncile în prezent: „Când vorbim de core banking, nu ne mai gândim la acele vremuri în care soluții monolitice furnizau toate ca­pa­bilitățile IT pentru o bancă. În core ban­k­ing găsim azi la majoritatea băncilor un ecosistem de aplicații care se construiesc pe tehnologii moderne, cu componente refolosibile și care se integrează prin interfețe standard (APIs)“. Directorul din cadrul Raiffeisen Bank se referă atât la soluții proprii, cât și la cele furnizate de parteneri.

„Băncile și-au schimbat modelul de business și au accelerat multe proceduri mulțu­mită competiției cu companiile și start-up­urile fintech“, completează Thomas Kolarik.

Concret, BCR, a doua cea mai mare bancă din România, a creat 12 laboratoare proprii care dezvoltă tehno­logie pentru nevoile băncii și un accelerator – InnovX – în care sunt „incubate“ o sută de start-upuri tehnologice.

Banca Transilvania, liderul de piață, a anunțat că și-a creat propria companie de tehnologie – Code Crafters – pentru a răs­punde nevoilor interne. „Cu Code Crafters, facem un pas mare în direcția în care producem noi soluțiile de care avem nevoie, dar și ca mindset, organizare și cultură digi­tală“, declara în martie Ömer Tetik, directorul gene­ral al băncii.

Un nou rol

Cât despre extinsa amprentă fizică a băn­cilor, procesul de restrângere este vizibil cu ochiul liber. Potrivit unei cer­ce­tări făcute de Ziarul Financiar pe baza da­telor BNR, la sfârșitul lui septembrie 2021, în România mai erau aproape 3.700 de unități bancare, față de 6.500 în 2008, momentul de vârf.

Pe de altă parte, agenția bancară fizică nu va dispărea cu totul din peisajul stradal într-un viitor predictibil. Înainte de pandemie, România avea mai puțin de un card (de debit sau credit) pe cap de locuitor, ceea ce ne plasa printre ultimele locuri în Eu­ropa, potrivit platformei dreptullabanking.ro. Pandemia a îmbunătățit acest para­metru, nu neapărat și poziția în clasament. Concluzia e că o bună parte din po­pu­lație preferă tranzacțiile cash, lucru vala­bil mai ales în mediul rural și în orașele mici.

Există și opinii potrivit cărora unitățile fizice vor rămâne utile pentru calitatea interacțiunii dintre bancă și client. „Discuția față în față nu se poate înlocui ușor cu un chatbot sau prin câțiva algoritmi prede­fi­niți“, explică Maja Mikic, director executiv pentru transformare digitală pe segmentul de retail la BRD Groupe Société Générale, a treia mare bancă din sistem. „Este un feedback pe care îl primim repetat de la clienții noștri.“

Surpriză ipotecară

Ce-i drept, produ­sele bancare complexe precum creditele ipotecare care necesită prezență fizică nu au fost replicate de apli­ca­țiile bancare pre­zente în România. Dar lucrurile ar putea să se schimbe neașteptat de repede. În SUA, anul trecut, com­pania Ro­cket Mortgage a fost cel mai mare furnizor de credite ipotecare, cu vân­zări mai mari decât cele ale Wells Fargo & Co. și JP Morgan Chase & Co. la un loc. Prin Rocket Mortgage (fostul Qui­cken Loan), procesul de aplicare pentru un credit ipotecar este în întregime online.

Și pe zona de economisire și investiții, fintech-ul poate schimba total paradigma. La o primă vedere, aplicațiile care permit investițiile bursiere și în criptomonede par mai degrabă un instrument pentru cei foarte tineri care vor să se „joace“ cu câteva sute de euro. În realitate, proporțiile la care pot ajunge investițiile prin aceste platforme sunt amețitoare. De exemplu, procesatorul de plăți chinez Ant Group, deținut de mi­liardarul Jack Ma, a lansat în urmă cu aproape zece ani produsul Yu’e Bao, care le oferea clienților posibilitatea de a-și plasa banii cu o mică dobândă. În 2019, Yu’e Bao de­venea cel mai mare fond mutual din lume, însă banca centrală din China a forțat Ant să-i restrângă dimensiunile.

O mai bună gestionare a riscurilor și efectuarea tranzacțiilor în siguranță sunt două dintre atuurile băncilor clasice, subliniază Maja Mikic. „Cu siguranță, băncile tradițio­nale vor face mai multe eforturi de simplificare, astfel încât să poată răspunde pulsului pieței, însă nu vor renunța la risk mana­gement și la prudența necesară în interesul clientului“, spune directorul executiv din cadrul BRD.

Păstrând planul general, e bine de știut că în 2019 instituțiile financiare nebancare dețineau jumătate din activele financiare globale, cât băncile, băn­cile centrale și in­­sti­­tuțiile financiare publice la un loc, potrivit The Eco­no­mist. Și în 2007, „nebancarele“ dețineau active de 100.000 de miliarde de dolari, adică 46% din total, cu mențiunea că explozia fintech a avut loc după 2008.

Etape

Până la urmă este loc pentru toată lu­mea. Executivul BCR e de părere că apli­cațiile băncilor digitale și serviciile băncilor tradiționale pot fi, de fapt, complementare. Un tânăr student poate începe să facă plăți către colegii săi prin Revolut, însă la maturitate, când va avea nevoie de operațiuni com­plexe, va lucra printr-o bancă.

Pe de altă parte, indiferent de vârstă sau ni­vel de educație financiară, ceea ce con­tează cu adevărat este costul plătit pentru operațiunile financiare. „A avea o aplicație financiară drăguță, cu un card de debit, nu înseamnă digitalizare și nu mai este suficient pentru clienții de astăzi“, spune Gabriela Simion, Revolut Romania branch head. „Trebuie identificată valoarea pentru care oamenii sunt dispuși să plă­tească.“

Dar poate pentru bănci amenințarea cea mare nu vine dinspre fintech, ci dinspre Big Tech. Ne putem imagina un viitor în care cele mai mari bănci se vor numi Facebook, Amazon, Apple sau Google? În lipsa regle­mentării, experimentul Ant poate fi o indi­cație de răspuns.