Ce este mai importantă: viața unora dintre semenii noștri sau valoarea economică generată și acumulată de indivizi și companii? Iată o întrebare de un cinism extrem, de neimaginat înainte de actuala criză COVID-19. Întrebarea s-a ridicat din primul moment în care toate marile economii ale lumii au intrat în hibernare.
Aproape la unison, răspunsul guvernelor a fost că e mai importantă viața cetățenilor și că, în primul rând, trebuie rezolvată criza sanitară. Oamenii de afaceri – au existat suficiente exemple și la noi – au obiectat că problemele pe care le va crea criza economică vor fi mai greu de rezolvat decât cele generate de criza sanitară.
Donald Trump, care înainte de a ajunge președintele SUA era poate cel mai „popular“ om de afaceri din lume, a fost de la bun început un adversar al închiderii economiei. O explicație speculativă ar fi că lobby-ul marilor fonduri de investiții, care dețin o bună parte din economia americană, l-a influențat în conturarea acestei viziuni. Afirmația sa cum că „nu ne permitem ca rezolvarea să fie mai rea decât problema“ a devenit virală. Acesta a completat o postare pe Twitter în același spirit: „Trebuie să deschidem țara pentru că asta creează probleme care, în opinia mea, ar putea fi probleme cu mult mai mari“.
CÂT COSTĂ O VIAȚĂ. Jurnaliștii de la The Economist au mers până acolo încât au calculat costul pe care fiecare gospodărie americană îl plătește în urma închiderii economiei: 60.000 de dolari. Fără măsurile restrictive, modele matematice arată că ar mai fi murit în plus un milion de americani, însă paguba financiară ar fi fost mai mică. Cei de la The Economist erau de părere la început de aprilie că, deși cinică, alegerea între viață și economie trebuie făcută pe baza unor astfel de calcule.
Și în România, la scurt timp după întreruperea activității în multe sectoare, Dragoș Anastasiu, om de afaceri și președintele Coaliției pentru Dezvoltarea României, s-a declarat adeptul unor măsuri de distanțare socială, însă trimiterea personalului din birouri acasă i se părea o măsură excesivă. Vocea sa e mai sonoră, însă nu a reprezentat nici pe departe un caz singular.
În tot acest timp, ordonanțele militare și de la noi, și de la alții au devenit tot mai restrictive, iar aplicarea amenzilor și deschiderea de dosare penale pentru încălcarea legislației speciale au ajuns la ordinea zilei.
Cine are dreptate: statul sau mediul de afaceri (mai corect spus, o parte din acesta)? Un răspuns rabinic e că ambele tabere au parțial dreptate. Oricum, argumente solide există în ambele sensuri.
Statele europene în care criza sanitară pare să fi atins apogeul vor reîncepe activitatea. Germania, motorul economic al Europei, a redeschis magazinele non-alimentare cu suprafețe mai mici de 800 de metri pătrați, iar industria auto va fi și ea repornită treptat. O bună parte din statele americane retrag parțial restricțiile. Economia României este în curs de redeschidere, după 15 mai urmând a fi ridicate restricțiile de circulație.
De-abia acum, când – pe alocuri – lucrurile își vor reintra oarecum în normal (mai precis, în noua normalitate), vom putea să măsurăm pagubele pe care criza sanitară le-a creat în economie dincolo de blocarea propriu-zisă a activității. Părerea cvasigenerală în rândul analiștilor și antreprenorilor este că efectele crizei se vor întinde pe durata a cel puțin doi ani din acest moment.
Cum va fi afectat fiecare dintre noi, nimeni nu știe, pentru simplul motiv că inclusiv dimensiunea prăbușirii economiei lumii e greu de calculat în condițiile în care un antidot pentru virus nu a fost găsit.
Ce se știe însă e că viața va deveni cel puțin la fel de importantă ca banii. Iar efectele acestei constatări vor dura. Oare, după criza COVID-19, un credit ipotecar sau leasingul pentru achiziționarea unei mașini va rămâne mai important decât investiția în analize medicale periodice, decât tratarea danturii sau rezolvarea timpurie a oricărei probleme de sănătate? Oare schimbarea garderobei la fiecare sezon va mai fi o prioritate? Cu certitudine, ne vom pune aceste probleme.
De asemenea, relațiile dintre oameni vor fi ceva mai prețuite după niște luni în care a te întâlni cu prietenii a reprezentat o infracțiune. La fel, problemele de mediu vor fi tratate de acum înainte cu seriozitatea cuvenită, pentru că poluarea e un risc comparabil cu cel reprezentat de noul coronavirus. În egală măsură, companiile vor fi judecate după modul în care și-au tratat angajații și partenerii în perioada pandemiei.
ALEGORII. Apropo de alegerea pe care o au de făcut guvernele între viață și economie, The Economist face și o trimitere alegorică: atunci când un copil cade într-un puț, toată lumea va vrea să-l salveze, indiferent de cost. Dar asta, lasă publicația britanică de înțeles, e o decizie evidentă doar în stare de pace.
Îndrăznim o contra-alegorie. Casiera unei bănci căreia i se cere de către un atacator înarmat să aleagă între a-i da banii sau a-i fi luată viața ce va alege?
Acest articol a apărut în numărul 89 al revistei NewMoney. FOTO: Laszlo Raduly
Citește ultimul număr al revistei NewMoney în format e-paper
