Banii lui Dumnezeu

Există o legătură între religie și bunăstare?  Dincolo de observații empirice, puțini au abordat științific tema. Pare evident că statele cu populație pro­tes­tantă extinsă (Statele Unite, țările nordice sau Germania) sunt mai prospere decât cele creștin ortodoxe din Europa de Est, de exemplu. Iar înclinația spre economisire și cumpătare a celor din prima categorie e poate cheia acestui decalaj.

Banca Mondială a publicat recent o lucrare sem­nată de doi cercetători bulgari (Simeon Djankov, fost ministru de Finanțe și Elena Nikolova de la Univerisity College din Londra) care, pe baza unor măsurători realizate în o sută de țări, pun relația dintre religie și capital într-o ecuație științifică. Cea mai importantă concluzie a studiului: est-europenii ortodocși sunt mai nefericiți decât protestanții și catolicii. De asemenea, esticii au mai puțini copii, sunt mai puțin implicați social și mai puțin pre­dis­puși la riscuri, preferând joburile sigure. „Cre­din­cioșii ortodocși sunt mai înclinați către con­vingeri politice de stânga și au credința că guvernele trebuie să-și asume mai multă responsabilitate decât indivizii“, spun autorii studiului.

În aceeași logică, proprietatea de stat este privită ca un lucru negativ de protestanți și catolici. Pro­tes­tanții, în mod particular, nu cred că acumularea de avere (privată) implică sărăcirea altor indivizi.

RĂSĂRIT ȘI APUS. Din perspectivă istorică, Vestul creștin a fost mai înclinat spre individualism, rați­u­ne și relații contractuale. Catolicii văd însăși rela­ția cu Dumnezeu drept o înțelegere legală prin care credincioșii trebuie să respecte anumite reguli, iar atunci când le încalcă suportă consecințele. În oglin­dă, ortodocșii Răsăritului au trăit sub influ­ența tradițiilor elenistice care, în loc de obligații contractuale între om și Dumnezeu, cultivă ideea unui schimb bazat pe dragoste și devotament. Pe scurt, Vestul catolic și, ulterior, protestant a cultivat (prin Biserică) individualismul, în vreme ce Estul ortodox a încurajat valorile comunitare.

Individualismul occidental, potrivit studiului celor doi bulgari, își are rădăcinile în secolul al VI-lea, peri­oadă începând cu care papii au dus la extrem poli­tica de stimulare a donațiilor, în special de la fe­mei­le singure. De exemplu, papa Grigore I a în­cu­ra­jat virginitatea, a interzis căsătoriile între rude a­pro­piate sau văduve din aceeași familie, precum și adopțiile. Drept consecință, averea Bisericii a crescut masiv: în Franța acelor vremuri, o treime dintre terenurile agricole productive aparțineau Bise­ricii. Puterea crescută a papalității a dus treptat la ruperea acesteia de stat. Reversul medaliei au fost apariția și întărirea instituțiilor statului, iar atomi­zarea familiilor și individualismul au condus la o dezvoltare mai accelerată a Occidentului.

Totodată, învățăturile Sfântului Augustin care propovăduia ideea că existența lui Dumnezeu poate fi demonstrată prin studiul naturii și prin operațiuni logice, au avut o influență semnificativă asupra Bisericii Catolice încă din primele zile ale acesteia. Cu alte cuvinte, rațiunea a prevalat în lo­cul credinței iraționale. Mai târziu, apariția Reformei, care a fost un fenomen eminamente occidental, i-a împins pe adepții săi să-și demonstreze con­vingerile prin mijloace raționale, în viața de zi cu zi. Reforma a fost, în sine, un motor al individualismu­lui, creativității și tendinței permanente de a pune sub semnul întrebării autoritatea.

CREȘTINISMUL ROȘU. Rămânerea în urmă a Estului a fost pusă adeseori pe seama regimurilor comuniste care au dominat în cea de-a doua jumătate a secolului XX. Simeon Djankov și Elena Nikolova sunt de cu totul altă părere. Cei doi înclină să creadă că, dimpotrivă, ortodoxia a fost un factor favorizant în adoptarea regimurilor comuniste. (Evident, instalarea lor a fost rezultatul unei decizii arbitrare, odată cu  reîmpărțirea sferelor de influ­ență după cel de-al Doilea Război Mondial.) Spre deosebire de Marx care credea că revoluțiile comuniste vor avea un teren fertil în statele capitaliste avansate, filo­so­ful rus Nikolai Berdiaev a acreditat teoria potrivit căreia „comunismul face casă bună cu creștinismul ortodox; oricum, într-o măsură mai mare decât ca­pi­talismul“. De altfel, titlul cercetării celor doi este „Comunismul – o întâmplare nefe­ricită“.

Poate o listă scurtă cu ponderea catolicismului și protestantismului în câteva state occidentale și a ortodoxiei în alte câteva țări estice, suprapusă cu un indicator al bunăstării vă va lămuri privind rele­vanța acestei cercetări mai mult decât orice de­mon­strație. În Suedia, ponderea populației protestante este de 70%, iar PIB/ capita calculat de CIA în „The World Factbook“ se ridică la 51.000 de dolari, cu o mie de dolari mai mult decât în Germania, țară în care 50% din locuitori sunt protestanți sau catolici. Pe de altă parte, 63% din bulgari sunt ortodocși, iar PIB/ capita e de 21.500 de do­lari. În România, aproape 88% din cetățeni sunt orto­docși, iar PIB/ capita e aproape jumătate din cel al Suediei.

Dar ce contează cifrele, din moment ce creștin orto­docșii nu dau doi bani pe argumentele raționale?!