Bani din joacă: cum sunt finanțați micii dezvoltatori de jocuri pe calculator

[vc_row][vc_column][vc_column_text]

România este al 47-lea producător de jocuri video din lume, însă su­pre­mația pe piața locală este deținută de multinaționale. Ce soluții au dezvoltatorii români pentru a trece la ni­ve­lul următor al unei industrii care se apropie la nivel global de o sută de miliarde de dolari?

„Răzbunătorii – The Avengers“ au cu­ce­rit America. Cel puțin pentru trei zile. În primele 72 de ore de la lansare, peli­cula a adus 200 de milioane de do­lari din vânzările de bilete în cine­ma­tografe, spulberând toate recordurile anterioare de box-office.

Numai că, în materie de divertisment, nimic nu pare să se compare cu potențialul industriei jocurilor. În doar prima sa zi de la apariția pe piață, cea de-a patra generație a Grand Theft Auto, GTA IV, se vindea în 3,6 milioane de uni­tăți, echivalentul a 310 milioane de do­lari, generând în doar prima săp­tămână peste 500 de milioane de dolari.

Spre comparație, întreaga valoare a pieței de jocuri video din România, un segment în care lucrează aproape 7.000 de oameni, a fost estimată anul trecut la 140 de milioane de euro.

„Pia­­ța de jocuri din România este într-o pe­­ri­­oadă experimentală“, schi­țea­ză un ta­­blou general Cătălin Butnariu, ma­­­­nager al Carbon, un incubator pentru susținerea start-up-urilor care dezvoltă jocuri video, referindu-se mai ales la faptul că sunt prea puține jocuri 100% românești.

Din estimările sale, multinaționalele controlează 80% din piața locală de pro­ducție de jocuri video. Românii au și ei 20% din piață, însă cele mai multe pro­iecte sunt dezvoltate tot pentru companii din afara țării.

De altfel, majoritatea proiectelor dezvoltate în ultimii 15 ani la noi în țară au venit din zona unor companii precum Ubi­soft, Gamelot sau Electronic Arts, dezvoltatori cu cel puțin 1.000 de anga­jați fiecare.

Gaming pe bază de carbon. George Tudor este unul din cei 7.000 de IT-iști care lucrează în industria jocurilor video. După mai mult timp petrecut într-o multi­națională, a hotărât să dezvolte un joc pe cont propriu: „Marble Land“. După trei luni de la deschiderea firmei a avut primele rezultate. „Am creat un prototip și l-am pus online“, spune George. Nu a avut însă resurse să continue proiectul de unul singur.

Șansa lui avea să fie Cătălin Butnariu și incubatorul său, Carbon, care, în cazul lui George, îi oferă acestuia „sediu, echipamente și asistență“.

În momentul de față, piața jocurilor video este saturată, spune Cătălin Butnaru, dar adaugă imediat că tot timpul este loc de noi produse, fiind vorba despre un segment care evoluează extrem de rapid.

La fel ca și start-up-ul lui George, Carbon este, la rândul său, la început. A fost înființat în mai 2016 și are în portofoliu patru proiecte.

Înainte de a pune bazele Carbon, Că­tă­lin a lucrat și pentru Gameloft, al treilea jucător al pieței locale, cu încasări totale în 2015 de 22,8 milioane de euro, po­tri­vit raportărilor de la Ministerul Finan­țelor.

Ulterior, s-a îndreptat către companiile românești și s-a angajat la Amber Studio, iar, după un an, i-a venit ideea să dezvolte incubatorul pentru start-up-uri. „Industria a ajuns la maturitate și au început să pornească mai multe start-up-uri“, explică el.

Riscuri și câștiguri. Primele semnale au apărut în 2012-2013, iar acum sunt active în jur de 50 de companii ro­mâ­nești care dezvoltă jocuri video. Pe acest fond, Cătălin a considerat că este oportun un business care să se implice în dezvoltarea micilor afaceri. Aici inter­vine Carbon, care, în schimbul unor co­mi­sioane, între 7 și 30%, oferă sprijin noilor intrați pe piață. Sprijin care im­pli­că echipamente, spațiu pentru lucru și chiar finanțare, care nu depășește însă 50.000 de dolari.

„Pe toată durata finanțării, dezvoltatorii vor rămâne 100% independenți“, adau­gă Cătălin, menționând că riscul va fi împărțit de Carbon cu studiourile independente pe care le susține.

E și motivul pentru care proiectele care intră în portofoliul Carbon nu sunt preluate chiar de la zero, ci „trebuie să fie undeva pe la jumătatea drumului când semnăm contractul“.

Dezvoltarea unui joc video este com­parabilă cu producția unui film. Așa cum o producție cinematografică presupune buget și timp pentru filmare, finanțarea și asigurarea echipei de lucru sunt vitale și în cazul jocurilor video. La fel și echipamentele necesare. Totul se bugetează. „Pentru dezvoltarea unui joc vorbim de bugete care pornesc de la 100.000 de do­­lari și pot depăși un milion de dolari“, explică fondatorul Carbon.

Un proiect nou implică și până la un an de muncă, spun jucătorii din piață. Pentru a obține performanțe ridicate, și salariile din industria jocurilor video sunt pe măsură. Un programator este plătit cu 1.000-3.000 de euro lunar, în funcție de ex­periența pe care o are în domeniu.

Până în acest moment, start-up-urile consiliate de Carbon nu au livrat niciun joc. Toate cele patru proiecte din portofoliu sunt în lucru.

Prima livrare, anul viitor. „Marble Land“, jocul dezvoltat de George, alături de un alt coleg, este bazat pe rea­litatea virtuală și ar urma să fie finalizat și lansat pe piață la jumătatea anu­lui vii­tor. Firma manageriată de Cătă­lin Butnariu se va ocupa de lansarea și promovarea produsului. Din acel punct, restul va depinde de gusturile pieței. În fond, e una dintre regulile jocului.

Majoritatea fondatorilor de start-up-uri au experiență în domeniu, pentru că au lucrat și ei în trecut tot la multina­țio­nalele care dezvoltă jocuri video în România.

[/vc_column_text][vc_text_separator title=”Scurtă istorie a jocurilor video” color=”juicy_pink” border_width=”3″][vc_column_text css=”.vc_custom_1481532770974{background-color: #ffe8e8 !important;}”]În plină epocă a jocurilor 3D, să ne amintim de unde au pornit jocurile video. În anii ’50, pri-mele jocuri au rulat pe osciloscoape.[/vc_column_text][vc_column_text]

• ÎNCEPUTURI. În 1952 a fost realizată o versiune a jocului X și 0, denumită Noughts and Crosses, un proiect de doctorat de la Universitatea Cambridge, realizat de A.S. Douglas.
• APROAPE DE SPAȚIU. Steve Russell a creat în 1962 Spacewar, un joc de simulare spațială care a fost realizat după 200 de ore de muncă.
• EPOCA ARCADE. La începutul anilor ’70 au fost dezvoltate jocurile „Arcade“. Acestea au căpătat o popularitate imensă pentru că erau ușor de utilizat.
• PRIMA CONSOLĂ. Magnavox Odyssey a fost prima consolă destinată jocurilor. Aceasta a fost lansată pe piața americană în august 1972.
• ATARI 2600. Începând cu 1977 a fost realizată prima consolă care a folosit caseta ca bază de stocare a jocurilor. Dispozitivul a devenit popular la începutul anilor ’80.
• EPOCA MODERNĂ. Din 1985 începe dezvoltarea pieței de jocuri „pentru acasă“. Pionierul a fost Nintendo Entertainment System, consolă urmată de Sega Master System; însă tot Nintendo a dat lovitura, cu un joc celebru al anilor ’80: Frații Mario.

[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row]

FOTO: Piața jocurilor video din România este evaluată la 140 de milioane de euro. Sursa foto: Guliver / Getty Images