Bani de buzunar: cash-ul, inamicul numărul 1 al plăților electronice

[vc_row][vc_column][vc_column_text]

Cash-ul continuă să fie rege în România, în ciuda eforturilor industriei plă­ților electronice de a încuraja folo­sirea cardurilor.

Dacă e să-l luăm la bani mărunți, nume­rarul din circulație a ajuns la 54,7 miliarde de lei la sfârșitul anului trecut, reprezentând 17,4% din întreaga masă monetară a României. Dacă masa mo­ne­tară, adică totalitatea mijloacelor bănești din economie, s-a triplat în ulti­mul deceniu, „cash-ul“ a crescut de aproa­pe patru ori, reiese din datele BNR.

În zona euro, la nivelul lunii decembrie, numerarul reprezenta doar 9,4% din masa monetară. În Marea Britanie, procentul era de 2,7% la sfârșitul anului trecut, potrivit datelor Băncii Angliei. Tranzacțiile cu numerar sunt conside­rate mai puțin transparente pentru că nu pot fi urmărite și sunt adesea folo­site în economia subterană pentru evitarea plății taxelor. Statul este unul din­tre perdanții acestui fenomen. Iar la braț cu el, și întreaga industrie a plă­ți­lor electronice.

„Unde ai multe plăți electronice, ai transparență. De aceea și această industrie a plăților este un aliat important al statului. Cu cât sta­tul, prin exemplul său, dezvoltă și pro­mo­vează plățile electronice, cu atât sca­de economia subterană“, spune Cătălin Crețu, director subregional pentru România, Croaţia şi Slovenia la VISA Europe.

În România există în jur de 15,5 mili­oane de carduri, dintre care doar 11,5 milioane sunt active. Valoarea tuturor tranzacțiilor cu cardul, fie că vorbim de plăți online sau de plăți prin POS la co­mer­cianți, s-a ridicat în primele nouă luni ale anului trecut la 23,3 miliarde de lei, în creștere cu 23% față de perioada similară din 2015, reiese din datele BNR. În ciuda creșterii de două cifre, evoluția nu este pe atât de pozitivă precum pare. Spre exemplu, valoarea totală a tranzac­țiilor la POS din 2015 a fost de 9,6 miliarde de lei, puțin peste veniturile totale ale celui mai mare retailer local, Kaufland, de 9,2 miliarde de lei. Mai mult, valoarea retragerilor de la ATM-uri a continuat să o depășească pe cea a plăților cu cardul, ridicându-se la 41,5 miliarde de lei în primele nouă luni din 2016.

Dacă în alte state băncile au început să scoată din uz bancomate pentru că nimeni nu le mai folosește, în România, doar 8% din totalul plăților sunt electronice, estimează Cosmin Vla­dimirescu, general manager MasterCard. Acest procent ne plasează în liga „juniorilor“.

„Media europeană pentru plăți elec­tronice e undeva pe la 20%“, spune el. Această medie este trasă în jos de state precum România, Bulgaria sau chiar Italia sau Grecia, „pentru că, altfel, țările avansate, țările nordice, de exemplu, sunt la 95%. Marea Britanie e pe la 70 și ceva la sută“, adaugă Vladimirescu.

În 2017 s-au împlinit 22 de ani de la apariția primului card bancar din România. „Primul card a fost un card VISA, de business. A fost emis de Bancorex, dar nu știu al cui a fost“, spune Cătălin Crețu, adău­gând că România este una dintre țările care au adoptat mai târziu acest instrument de plată. În fosta Iugoslavie, spre exemplu, cu toate că la pu­tere era un regim semi-socialist, primele carduri au apărut încă de la jumătatea anilor ’70, parțial o consecință a unei industrii tu­ris­tice bine dezvoltate.

Șeful VISA spune că, deși timide, există semne care indică, și la noi, o ușoară migrație către zona plăților cu cardul. „Numerarul din piață a crescut cu 18% în 2016, în schimb valoarea retra­gerilor de la ATM a crescut doar cu 14% în primele nouă luni ale anului (…). Plă­țile cu cardul au crescut cu circa 20%. Plățile cu cardul cresc mult mai mult decât retragerile de numerar din bancomate“, explică el.

CAUZE ȘI EFECTE. România este un stat slab bancarizat, unul dintre motive fiind slaba penetrare a serviciilor bancare în zonele rurale, unde trăiește aproape ju­mă­tate din populația țării. Cosmin Vla­dimirescu este de părere că tocmai acolo ar exista o mare oportunitate pentru industria plăților electronice. „Zona rurală, în mod evident, este exclusă financiar“, spune el, adăugând că recent adoptata lege a cash­back-ului, care obligă toți comer­cianții cu o cifră de afa­ceri de peste 10.000 de euro să accepte plata cu cardul, va ajuta mult la dezvol­tarea infrastructurii. În timp, mai multe POS-uri ar trebui să crească numărul tranzacțiilor „la vedere“.

„Va lărgi foarte mult infrastructura și va crește incluziunea financiară pentru că vor avea unde să plătească cu cardul“, spune și Crețu. În aceste zone, băn­cile nu vor investi niciodată în bancomate, deoarece, la ora actuală, sunt prea puțini utilizatori de card care să justifice costurile legate de întreținerea unui ATM, respectiv alimentarea sa constantă cu numerar. POS-urile, pe de altă parte, sunt mult mai rentabile pentru bănci, deoarece sunt mai ieftine.

Pentru comercianți, însă, acestea presupun costuri suplimentare, costuri pe care nu le au atunci când vine vorba de tranzacții cu cash. Nivelul comisioanelor interbancare (interchange – comisionul plătit de banca emitentă a cardului celei care deține POS-ul, comision reținut de la comerciant, nu de la client) a fost plafonat printr-o directivă europeană. Nivelul stabilit, de 0,2% pentru cardurile de debit, respectiv 0,3% pentru cardurile de credit, „este exact acolo unde au vrut comercianții. Ei au spus că aceasta este singura barieră în calea acceptării cardurilor“, explică Vladimirescu.

Din discuțiile avute cu băncile, acestea ar putea să ofere niște reduceri ale acestor comisioane dacă terminalul este activ, spune Cătălin Crețu, „adică dacă tu, comerciant, te preocupi să spui «am un POS, faceți plățile cu cardul», nu-l pui în sertar și îl uiți acolo“.

Nici rolul statului nu este de neglijat. Toate guvernele s-au arătat interesate de a combate evaziunea, extinderea accep­tării plății cu cardul fiind considerată un pilon însemnat în atingerea obiectivelor legate de transparentizarea tranzacțiilor – o veste bună pentru jucătorii din industrie. „Statul este cel mai mare comerciant dintr-o țară, către el plătim cei mai mulți bani, dar este și cel mai mare distribuitor de bani“, spune Crețu. În Gre­cia, de exemplu, statul acordă facili­tăți fiscale pentru cei care fac plăți cu car­dul echivalente cu un anumit procent din venitul lor anual.

La noi, un pas important a fost făcut anul trecut, când Parlamentul a adoptat o lege ce prevede obligativitatea tuturor instituțiilor publice de a accepta plata cu cardul. Acesta este un mare pas în față, dacă ne gândim că, în urmă cu doar câțiva ani, sub zece primării din țară acceptau această formă de plată a impozitelor.

Efectul acestei măsuri? Valoarea taxe­lor și impozitelor plătite cu cardul, fizic, la adminis­tra­țiile financiare a crescut cu 50%, în vre­me ce plățile online s-au du­blat în 2016, iar jucătorii din industrie se așteaptă ca trendul să continue.

[/vc_column_text][vc_text_separator title=”Cash-ul și evaziunea” color=”juicy_pink” border_width=”2″][vc_column_text]Industria plăților electronice a consemnat creșteri constante și consistente. În cifre absolute, România rămâne însă una dintre cele mai puțin dezvoltate piețe din Europa.[/vc_column_text][vc_column_text]

• ATM vs. POS. Un ATM reprezintă o investiție mai costisitoare pentru o bancă decât un POS. De altfel, simpla lor prezență în număr mare încura-jează retragerile de bani în defavoarea plăților cu cardul. În ultimii doi ani, numărul de ATM-uri din România a crescut cu circa 1%, în vreme ce numărul de POS-uri a înregistrat un avans de 15,7%, reiese din datele Băncii Naționale. Legea cashback-ului, pentru care urmează să fie publicate normele de aplicare, ar putea duce la o creștere însemnată a rețelei de POS-uri, în special în rândul comercianților din zonele urban mic și rural mare, unde prea puține magazine oferă posibilitatea achitării cumpărăturilor cu cardul.
• ECONOMIA SUBTERANĂ. Circa o treime din PIB nu e la vedere. România se numără printre statele cu una dintre cele mai mari economii subterane din UE. Datele oficiale arată că, la nivel de TVA, colectăm doar jumătate din ce ar trebui. La aceste sume se mai adaugă cele neîncasate ca urmare a fenomenului muncii la negru. Studiile de specialitate arată că folosirea numerarului încurajează evaziunea fiscală. De altfel, Banca Centrală Europeană (BCE) a decis anul trecut scoaterea din circulație a bancnotelor de 500 de euro, deoarece acestea au fost adesea folosite pentru finanțarea unor activități ilegale. În România, numerarul din circulație se ridică la circa 54,7 miliarde de lei.

[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row]