Asigurări vs abonamente medicale. Eveniment organizat de revista NewMoney în parteneriat cu MedLife

Cu toate că unele se referă la prevenţie, iar altele la managementul unui risc, abonamentele şi asigu­rările private de sănătate concurează pe aceeaşi piaţă, a companiilor mari dispuse să ofere astfel de beneficii pentru angajaţi, este una dintre concluziile conferinţei „Abonamentele și asigurările de sănă­tate, motoarele de dezvoltare ale serviciilor medi­cale private“, organizată de NewMoney, în parte­neriat cu MedLife, pe 11 octombrie, la Hotel Arc de Triomphe din București.

Subiectul a fost dezbătut de Wargha Enayati, acțio­nar Intermedicas, Bogdan Andriescu, preșe­dinte UNSICAR, Ionuț Pătrăhău, cofondator Brain Institute, Angela Roșca, managing partner TaxHouse România, Ovidiu Racoveanu, director subscrieri asigurări de viață ASIROM, Sergiu Neguț, business angel și Adrian Peake, director general Medicover.

Din punct de vedere fiscal, cele două produse au beneficiat în ultimii ani de tratamente diferite, însă odată uniformizată legislaţia, concurenţa a devenit cu atât mai evidentă. „Apare o competiție, zic eu, pentru că acea deductibilitate de 400 de euro pe an reprezintă un target pe care acum se bate toată lumea și întrebarea este încotro se va duce piața“, a punctat Angela Roşca, managing partner TaxHouse România, suge­rând că industria poate face demersuri pe lângă autorităţi fie pentru a se­para acest plafon, fie pentru a-l majora.

„Acum, ale­gerea unui produs este bazată pe dorințele noastre. Acesta este cel mai important lucru. Nu ar trebui să fie despre ce este mai ava­n­tajos din punct de vedere fiscal, ci despre ce este mai potrivit pentru clienți“, a arătat şi Adrian Peake, director gene­ral Medicover.

Wargha Enayati, acţionar Intermedicas şi fondator al reţelei de clinici private Regina Maria, este de pă­rere că abonamentele medicale au avut un mare succes în România în special pentru că pacienţii au re­surse limitate faţă de cei din statele mai bogate, unde s-a putut dezvolta un segment puternic în zona asigu­rărilor (produse mai scumpe decât abonamentele).

„Asigurarea privată adevă­rată, cum e în Germania, e cea viageră care include și medicamente, include și stomatologie – până la sfârșitul vieții. De aceea, până când în România vor ajunge să plă­tească un angajator sau un angajat sau o persoană fizică 400 de euro pe lună durează mult. Acesta este un argument în plus de ce aceste abo­namente au avut așa un succes în România și într-adevăr eu sper să apară asigurări private de sănă­tate în piață, dar să fie asigurări private de sănătate, adică via­gere“, a spus el.

Bogdan Andriescu, preşedintele Uniunii Naţio­nale a Societăţilor de Intermediere şi Consultanţă în Asigurări (UNSICAR), spune că piaţa asigurărilor private de sănătate a ajuns la 20 de milioane de euro în 2016. Cu toate acestea, „Cheltuiala cu asi­gurări private de sănătate se situează sub un euro pe locuitor, având în vedere că în 2016 figurau ca având domiciliu în România 20,2 milioane de locui­tori“, a precizat el.

Potrivit informaţiilor din piaţă, în România există în jur de un milion de abonamente la clinici private şi peste 300.000 de asigurări private de sănătate.

Adrian Peake, director general Medicover

• Fundamental, diferențele dintre beneficiile medicale private din România sunt legate de prevenție. Produsele de asigurări care au intrat pe piață în ultimii trei ani au legătură cu riscul. Cele două sunt complementare. Nu este necesar să existe un versus. Sunt diferite. Unul este despre prevenție, iar celălalt despre managementul riscului.
• Am egalizat beneficiile fiscale în termen de produse. Acum, alegerea unui produs este bazată pe dorințele noastre. Acesta este cel mai important lucru. Nu ar trebui să fie despre ce este mai avantajos din punct de vedere fiscal, ci despre ce este mai potrivit pentru clienți.
• Locuiesc în România de doi ani și jumătate și am prins cel puțin șase miniștri ai Sănătății. Nu există nicio strategie. Aceasta este problema fundamentală și singurii care pot schimba ceva în sistem sunt cei din sectorul privat. Dacă te uiți la țara din care provin eu, Marea Britanie, majoritatea serviciilor publice sunt oferite acum de sectorul privat. Pentru urgențe, statul rămâne lider.
• România se adaptează fantastic la noile tehnologii. Sunteți la anilumină distanță de Marea Britanie.

Sergiu Neguț, business angel

• Dacă în urmă cu zece ani erau două lucruri foarte diferite, situația și adaptarea la piață au făcut ca abonamentele și asigurările private de sănătate să conveargă într-o chestiune care reprezintă cam aceeași piață și care concurează pe același segment în România de astăzi.
• Probabil că suma dintre un milion de abonamente şi 300.000 de asigurări dă 1,1 milioane.
• E bine că sunt în concurență, e bine că există niște layere complementare pe ici pe colo. Există produse mixte unde nu mai știi unde e granița, dar una peste alta și asta e o treabă bună doar că nu rezolvă decât un anumit segment al populației – e vorba de cei care muncesc pentru companii mari.
• Bătălia de substanță între abo-namente și asigurări s-a terminat acum patru sau cinci ani când a devenit foarte clar că și, dacă se creează un sistem fiscal care favorizează asigurările, forța abonamentelor ca produs existent în piață este atât de mare încât o să avem o coajă de asigurări care o să îmbrace un abonament furnizat de un lanț de clinici. Asta o să fie numărată și ca abonament, și ca asigurare.
• Din fericire, faptul că există o concurență între stat și privat, inclusiv pentru o parte a bugetului Casei face ca și statul să fie forțat să facă niște îmbunătățiri.

Angela Roșca, managing partner TaxHouse România

• Cred că în momentul de față nu mai e un „versus“ între abonamente și asigurări private de sănătate, dar simt că fiscal a fost. Nu știu dacă a fost cu intenție sau dintr-o lipsă de viziune a autorităților.
• Niciodată Ministerul Sănătății nu a stat la masă cu Ministerul Finanțelor să gândească o strategie și să vadă încotro vrem să îndreptăm piața și consumatorii. Ce vrem să dezvoltăm? E clar că nici industria privată de sănătate, nici asigurătorii care vedeau o creștere pe zona asta n-au stat degeaba. Probabil, la rândul lor, au încercat să facă advocacy pentru produsele lor. Nu e nimic rău în asta. Întrebarea este dacă pe partea cealaltă a mesei au avut niște autorități care au înțeles că modul în care e reglementată fiscalitatea poate să ducă piața într-o direcție sau alta.
• Apare o competiție, zic eu, pentru că acea deductibilitate de 400 de euro pe an reprezintă un target pe care acum se bate toată lumea și întrebarea e încotro se va duce piața. Când zic piața, mă refer la angajatori, pentru că nu cred că printre firmele mari mai există companii care să nu dea acest beneficiu angajaților. O variantă ar fi să se mărească acest plafon. Fie să se separe, să fie 400 pentru și 400 pentru, fie să se facă 500-700-800 de euro.
• Ce înseamnă abonamentul medical? În practică există tendința ca această definiție să fie trasă ca o gumă de mestecat în toate părțile. Angajatorii trebuie să aibă mare atenție pentru că definiția abonamentului nu este, din păcate, totalmente clară. Se face trimitere la ceva în afara pachetului de bază – e neclar ce e pachetul de bază, darămite ce e în afara lui, iar Ministerul Sănătății nu a vrut să clarifice niciodată subiectul. Pentru următoarea etapă sugerez atât asigurătorilor, cât și clinicilor private să meargă împreună către minister și să încerce să discute în ce măsură referința aceasta la pachetul de bază poate fi eliminată, pentru că ea creează foarte multă confuzie. Confuzia creează risc fiscal în sensul că poate să vină ANAF-ul peste doi-trei ani și să interpreteze altfel.

Ionuț Pătrăhău, cofondator Brain Institute

• În țările civilizate există mai multe categorii de instituții medicale. Sunt instituții medicale locale care asigură pachetul de bază, sunt instituții medicale regionale unde te duci ca să te tratezi acolo unde cel local nu poate să-ți ofere îngrijire și sunt instituții universitare în orașele mari unde te duci pentru chestiunile complicate. Chiar și acolo sunt definite. Ar putea fi definite și la noi.
• Spitalele ar trebui organizate în jurul afecțiunilor, ar trebui organizate ca o sumă a instituțiilor care se ocupă de anumite afecțiuni.
• Ar trebui să ții cont de rezulta-tele tratamentului și asta nu înseamnă să ai o listă cu analize la intrarea și la ieșirea din spital, ci să înregistrezi niște rezultate cum ar fi reintegrarea în societate, timpul de repaus după terminarea operației, timpul de spitalizare, de stat în terapie inten-sivă și așa mai departe. Și toate aceste rezultate să le înregistrezi și să ai statistici în așa fel încât să poți să le compari.
• Ar trebui analizate costurile pe fiecare pacient, lucru care se face doar în anumite clinici private din România și probabil ar trebui să existe niște plăți făcute la pachet pentru anumite afec-țiuni care să cuprindă toate tra-tamentele ce sunt necesare unei persoane care intră în spital cu o anumită boală.

Bogdan Andriescu, președinte UNSICAR

• Nu e un secret pentru nimeni că piața asigurărilor a susținut și continuă să susțină că asigurările private de sănătate pot reanima sistemul. Ne dorim o reformă rapidă a sistemului public de sănătate care să ia în calcul modele de sănătate din statele dezvoltate în care componenta de asigurare privată contribuie la finanțarea și creșterea calității serviciilor medicale.
• În Austria, volumul subscrierilor de asigurări private de sănătate este prognozat să ajungă la 2,15 miliarde de euro în 2017, nivel în creștere cu 5% față de 2016. Raportat la numărul de locuitori, cheltuiala cu servicii private de sănătate s-a ridicat la 250,7 euro pe locuitor.
• În România, volumul pieței asigurărilor private de sănătate este departe de cel înregistrat în alte țări. În perioada 2007-2009, piața asigurărilor de sănătate a înregistrat scăderi, dar în 2010 au apărut primele semne de revenire. În perioada 2011-2012, ca urmare a celor mai aprinse discuții privind reforma din domeniul sănătății, piața asigurărilor private de sănătate a ajuns la 80 de milioane de lei, adică puțin peste 17 milioane de euro. La sfârșitul anului 2016, această piață totaliza puțin peste 20 de milioane de euro ca urmare a aplicării deductibilității fiscale de 400 de euro de la 1 ianuarie 2016. Cheltuiala cu asigurări private de sănătate se situează sub un euro pe locuitor având în vedere că în 2016 figurau ca având domiciliu în România 20,2 milioane de locuitori.
• În ceea ce privește abonamentele medicale și asigurările private de sănă-tate, presa a scris despre aceste instrumente ca și cum s-ar afla în război. Eu cred că nu sunt în opoziție, ci că au roluri foarte bine determinate și răspund unor nevoi diferite. În timp ce abonamentele acoperă integral zona de prevenție și educație medicală de care este atâta nevoie în România, asigurările reprezintă un instrument financiar care acoperă un risc medical și care poate fi accesat în cazuri medicale grave care necesită spitalizare sau intervenție chirurgicală.

Ovidiu Racoveanu, director subscrieri asigurări de viață ASIROM

• Abonamentele și asigurările coexistă în foarte multe piețe. Diferențele ar fi în momentul în care discutăm despre accesibilitate. O asigurare îți permite să mergi la mai mulți furnizori. De asemenea, îți permite să ai o acoperire mult mai complexă, dacă discutăm despre servicii spitalicești sau chiar stomatologice.
• În foarte multe țări există scheme pentru rezolvarea problemei sănătății pe termen lung, pentru că una este să ai o asigurare atunci când ești angajat. Când ești angajat ești destul de sănătos pentru că poți să te duci la muncă, dar dacă ar fi să ai nevoie de asigurare ulterior sau de serviciile acestea pe un termen mai lung, când ești în vârstă, lucrurile sunt complet diferite. Și aici asigurătorii, împreună cu legiuitorii și, bineînțeles, cu furnizorii pot găsi soluții pe termen lung.
• Schemele guvernamentale și asigurările publice de sănătate sunt preponderente în aproape toate țările Europei. Dacă este să ne referim la România, scheme guvernamentale plus Casă înseamnă aproximativ 80%. Restul de 20% vine din buzunarul pacienților, plata pe loc a serviciilor.
• Sunt peste 300.000 de asigurați. Ne-am dori să fie asigurări viagere, însă până acolo mai e o cale lungă. În privința serviciilor pot să vă garantez că acoperă o paletă extrem de completă.

Wargha Enayati, Intermedicas

• Eu cred că vorbim clar despre „versus“ între abonamente și asigurări. Ideea cu abonamentele a apărut în anii ’60-’70 în SUA, după ce s-au dezvoltat clinici pe un teritoriu larg. Mai multe instituții medicale s-au unit și au devenit un sistem, o rețea. Devenind o rețea puteau să înlocuiască asigurările și au ajuns niște servicii standardizate. Aceeași idee a apărut prima dată în Europa, în Polonia. Acolo a început sistemul de abonamente și, paralel, fără să ne dăm seama, am început și noi în ’95 sistemul acesta de abonamente.
• Istoric, până acum șapte-zece ani privatul era prost văzut. Pentru lucruri simple mă duc la privat, dar când devine serios mă duc la stat. Asta era retorica. Acum am mers pe extrema cealaltă: numai privatul e soluția. Ei sunt cei mai tari. Nici asta nu este corect. Privatul încă are multe de învățat. Este foarte la început. Deocamdată sunt doar câteva spitale private mai măricele. Statul ar putea învăța de la privat partea de tehnologie și de relații cu pacientul.
• Din străinătate putem învăța multe. Din fiecare țară se poate prelua o parte mică, dar sunt multe chestii pe care noi le facem aici și care pot fi preluate în Vest. Este o chestie reciprocă.
• Diferența mare între abonamente și asigurări este că asiguratorul este un intermediar, iar la abonamente nu mai ai intermediar.
• Eu cred, și la asta lucrez acum, că există o combinație unde să ai ambele avantaje și ale asigurărilor, și ale abonamentelor. Mai mult nu spun.
• Asigurarea privată adevărată, cum e în Germania, e cea viageră care include și medicamente, include și stomatologie – până la sfârșitul vieții. De aceea, până când România ajunge la nivelul acesta, să plătească un angajator sau un angajat sau o persoană fizică 400 de euro pe lună durează mult. Acesta este un argument în plus de ce aceste abonamente au avut așa un succes în România și, într-adevăr, eu sper să apară asigurări private de sănătate în piață.

Evenimentul a fost găzduit de Hotel Arc de Triomphe, Str. Clucerului, nr.19, București