Armele lui Putin: în ce echipamente militare a investit Rusia în ultimii ani

Armata rusă uimește după un deceniu de reformă. Vara aceasta, președintele Vladimir Putin a evocat de mai multe ori o nouă generație de arme nucleare rusești care nu au rival și care pot lovi aproape peste tot în lume. Unii experți occidentali rămân însă sceptici, dar, dacă e adevărat, NATO va trebui să țină pasul.

După colapsul Uniunii Sovietice, cândva măreața armată rusă a avut și ea de su­ferit. Și încă dramatic. Câteva exemple – șoferii de autobuze din Moscova câș­tigau mai mult decât piloții avioanelor de luptă, iar soldații erau trimiși să culeagă ciuperci și fructe de pădure. Pe fondul subfinanțării, corupția nu putea decât să se adâncească. Așa se face că, la un moment dat, un general a ajuns să fie acuzat că a închiriat un MIG-29 pentru a organiza curse ilegale între mașini și avi­oane pe un aeroport.

„Nicio armată din lume nu se află într-o stare atât de deplorabilă ca armata rusă“, se lamenta prin 1994 un ministru rus al apărării. Cu toate acestea, armata lui Putin a reușit o revenire spectacu­loasă în ultimii zece ani. În 2008, Rusia intra în conflict militar cu Georgia. Acela a fost momentul în care s-a pro­dus transformarea de sus în jos a armatei ruse, co­mentează într-o analiză publicația bri­tanică The Economist.

Și nu prea putea să înceapă decât cu investirea unor sume foarte mari de bani. Cheltuielile militare ale Rusiei aproape că s-au dublat între 2005 și 2018. Chiar dacă, în mare măsură, bugetul rămâne secret, alocarea anuală din produsul intern brut (PIB) este undeva între 150 și 180 de miliarde de dolari, estimează Michael Kofman, de la Centrul de Analize Navale, un think tank din Virginia (SUA). Este echivalentul a 4% din PIB, similar cu cât alocă, de pildă, Marea Britanie.

Recunoaște și lovește

Mulți bani au fost folosiți pentru echipamente. În ultimii zece ani, Rusia a cumpărat circa 600 de noi avioane, 840 de elicoptere, 2.300 de drone, enumeră Julian Cooper, de la Universitatea din Birmingham. În timp ce, în 2007, echipamentele militare aveau o vechime de trei decenii, acum s-au modernizat în pro­porție de 27%, indică un studiu publicat la final de septembrie de Institutul Interna­țional pentru Studii Strategice (IISS), un think tank londonez. În cazul flotei de avi­oane, 71% s-a modernizat în acest răstimp.

Investițiile-cheie au fost în rachete de pre­cizie – sisteme de rachete operațio­nale-tactice sol-sol Iskander, lansatoare navale Kalibr sau rachete de croazieră Kh-101, care pot ataca ținte din Europa.

„În urmă cu un deceniu, ideea ca Rusia să atace de pe nave de luptă ținte din Siria ar fi fost SF. Acum este realitate“, remarcă Dmitri Stefanovici, de la institutul de cerce­tare Imemo din Moscova. Într-un război pe teritoriu european, ideea ar fi ca rachetele să fie capabile să lovească adânc infrastructura militară și civilă din spatele liniei frontului, astfel că un conflict la Tallinn ar re­verbera până la vest de Rin, continuă acesta.

Ce-și dorește Rusia este să creeze așa-numita „matrice recunoaște și lovește“ – o idee de origine sovietică –, în care infor­mații furnizate de vehiculele de la sol, de drone și sateliți sau de semnale radio emise de uni­tățile inamice sunt adunate, procesate și livrate în timp real echipamen­telor militare.

Orice „senzor“ (de pildă, o dronă) poate poziționa o navă îndepărtată astfel încât aceasta să atace o țintă care să devină pri­o­ritară și să fie lovită în câteva minute. „Chiar dacă Rusia a rămas mult în urma Statelor Unite și chiar a Chinei în acest demers am­bi­țios, a făcut progrese uriașe în ultimii ani“, crede Dima Adamsky, de la uni­versita­tea israeliană Idc Herzliya.

Masiv vs Agil

Mai mult, forțele ruse nu sunt doar mai bine înarmate, ci și mai agi­le. Grație îmbunătățirii vitezei de reacție, în 30 de zile Rusia poate echipa complet și desfășura într-un loc din Europa o armată de 100.000 de soldați. În același interval, NATO s-ar chinui să strângă cam jumătate.

Circa 5.000 de soldați ruși pot fi parașu­tați în două ore de la momentul în care au primit ordinul. Sunt ținuți mereu în alertă prin exerciții complexe. Cel mai recent, des­fășurat la Kavkaz (Caucaz) și încheiat pe 26 septembrie, a implicat 80.000 de oameni. „Rusia a reușit un schimb important – nu mai este masivă, este agilă“, ține să ob­serve generalul-locotenent Jim Hockenhull, șeful serviciului de informații al Minis­terului Apărării din Marea Britanie.

Mai are un avantaj important de partea ei – este călită în lupte. Chiar dacă are arme comparabile cu China, calitatea com­ba­tivă, trainingul și experiența de luptă le po­zițio­­nează diametral opus, crede Kofman.

În Ucraina, de exemplu, Rusia și-a exersat războiul cu blindate și înfruntările arti­leriilor, experimentând și componenta ci­ber­netică sau a dronelor care au livrat echipamentelor militare informații despre ținte. La fel, Siria, unde au luptat 63.000 de soldați ruși, a fost un teren de teste pentru loviturile de precizie, pentru apărarea anti­aeriană în fața atacurilor cu dronă și pentru folosirea vehiculelor autonome.

Tot în Siria, soldații ruși au dovedit că au lăsat în urmă modul de comandă ierar­hic de tradiție sovietică și au acționat mai autonom și mai creativ, ține să remarce Adamsky. Altfel spus, „o despărțire clară de tradiția militară sovietică“.

Mai mult, pe ambele teatre de luptă, rușii și-au perfecționat abilitățile de a duce un război electronic, prin bruierea radarelor, a dronelor și a radiourilor (prin semnale false, așa cum s-a întâmplat în Siria).

Până la capăt

Nu sunt rezolvate însă toate aspectele. Viktor Murahovski, fost ofițer care acum se ocupă de o revistă mili­tară, are încredere că reformarea va fi dusă până la capăt. Despre construcția de nave de luptă spune că trenează și că Rusia a rămas în urma rivalilor în materie de drone cu rază lungă de acțiune. Noul tanc T-14 Armata, noua generație de avioane Suhoi Su-57 și noile submarine au fost amâ­nate.

La fel s-a întâmplat și cu flota sateliților de recunoaștere, a cărei modernizare a fost frânată de sancțiunile occidentale. Cea mai mare problemă însă, crede Kofman, este capacitatea limitată a industriei de apărare rusești, inclusiv lipsa persona­lului calificat, a echipamentelor de lucru și a componentelor.

Un alt aspect este legat de remunerarea soldaților – acum au ce mânca, dar în continuare câștigă puțin. După cum remarcă Murahovski, un comandant de tanc nu câș­tigă mai mult de 532 de dolari pe lună pe timp de pace, adică sub media națio­nală. „Nu este deloc ce trebuie“, spune acesta.

Recruții reprezintă în continuare 55% din forțele terestre, iar faptul că serviciul militar este întins pe o perioadă scurtă li­mi­tează practic utilitatea lor în luptă. Chiar dacă par apuse vremurile când erau închiriate avioane de luptă pentru a-și suplimenta veniturile, anul trecut procurorii mi­litari anunțau că 2.800 de angajați ai armatei au fost acuzați de corupție. Prejudiciul total se ridică la 90 de milioane de dolari.

Nici renașterea militară nu a adus li­niște. Într-un potențial conflict cu NATO, Rusia ar avea superioritate convențională o perioadă limitată, concluzionează IISS, dar ar fi depășită dacă războiul ar trena.

Tocmai de aceea, Putin a făcut tot posibilul ca niciun conflict în care a intrat să nu dureze. A investit masiv în forțe nucleare și arme atroce precum avioane supersonice, torpile radioactive care pot polua deliberat zone de coastă sau rachete cu fo­coase nucleare care au capacitatea de a în­conjura de mai multe ori Pământul. Sisteme precum Iskander, Kalibr sau Kh-101 pot fi echipate cu focoase convenționale și nucleare, deopotrivă. Pentru generalii ruși, speranța este ca forța lor renăscută să nu se mai bazeze niciodată pe armele nucleare.

NATO s-a concentrat pe amenințarea rusă la adresa statelor baltice. A subestimat cum poate fi folosită noua putere de foc a Rusiei într-un război mai scurt, mai incisiv, mai complex, care să depășească regiunea baltică. Ce trebuie să facă strategii alianței din acest punct este să-și calibreze bugetele militare și prioritățile prin prisma acestor noi amenințări, conchide The Economist.

Prefacerea

În iulie, de Ziua Marinei ruse, au fost prezentate cele mai avansate nave, submarine nucleare și aparate din aviația navală ale Rusiei.

• POSEIDON ȘI ZIRCON. Printre noile arme fabricate de ruși (unele nu au fost încă desfă­șurate) care com­bină viteză, manevrabilitate și altitudine se numără drona nucleară subac­vatică Poseidon, ce poate fi transportată de submarine, sau racheta de croazieră hiper­sonică Zircon (poate fi desfășurată pe nave de suprafață).
• 27 DE MACHI. Noua rachetă Avangard poate atinge o viteză hipersonică de până la 27 de machi (de 27 de ori mai rapidă decât sunetul.) Totodată, poate rezista la tempera­turi de până la 2.000 de grade Celsius, adică poate să iasă și să reintre în atmosferă fără să fie deteriorată și poate fi echipată cu un focos nuclear de până la două megatone.
• SATAN. Racheta balistică intercontinentală RS-28 Sarmat, botezată de americani Satan, poate distruge o țară cât statul american Texas (care are o suprafață de 695.622 de kilometri pătrați, fiind ceva mai mare decât Franța). Planul lui Putin este ca, anul acesta, racheta Sarmat să înlocuiască toate rache­tele Voevoda.
• FLOTA. În ultimii opt ani, flota rusă a primit peste 200 de nave, corvete și vase de dife­rite tipuri. Potrivit calendarului programului de armament al statului asumat de Putin, peste 70% din navele marinei ruse ar urma să fie noi până în 2027.

Acest articol a aparut în numărul 104 al revistei NewMoney

FOTO: Getty