Cum arată viitorul celor aproape 6.000 de angajați ai combinatului ArcelorMittal din Galați, ultimul „bastion” al siderurgiei românești

Viitorul fostului Sidex devine incert odată cu decizia ArcelorMittal de a re­nunța la o serie de active din Europa. Oțelăria de la Galați nu este profita­bilă, iar într-un context gene­ral dificil pentru industria metalur­gică și-ar putea găsi cu greu un nou investitor strategic.

Acest articol a apărut în numărul 39 (30 aprilie – 13 mai) al revistei NewMoney

Grupul ArcelorMittal, cel mai mare pro­ducător de oțel din lume, speră să ob­țină avizul Comisiei Europene pentru preluarea combinatului Ilva din Italia. Tranzacția ce s-ar putea semna la mii de kilometri distanță de România ar putea pune în pericol ultimul „bastion“ al si­de­rurgiei românești – combinatul de la Galați. Pentru a disipa temerile oficia­lilor europeni cu privire la o eventuală concentrare pe piața de oțel, ArcelorMittal a acceptat să vândă mai multe active, printre care și oțelăria din România, dar și cele din Belgia, Cehia, Luxemburg, Macedonia, precum și câteva linii de producție din Italia.

Anunțul vine într-un context nu foarte favorabil industriei metalurgice locale, când găsirea unor clienți este tot mai dif­i­cilă pentru companiile din această industrie, altădată una dintre ramurile- cheie ale economie. Cifra de afaceri din industria metalurgică a atins, în 2016, cel mai scăzut nivel din ultimii patru ani, potrivit unei analize a KeysFin, de 7,5 miliarde de euro, în vreme ce co­merțul cu produse metalurgice a fost de doar 1,3 miliarde de euro. Spre com­parație, în 2013, afacerile din metalur­gie depășeau 7,7 miliarde de euro.

Citiți și: Cifrele Olteniei. Cum arată una dintre cele mai sărace regiuni de dezvoltare din Uniunea Europeană

„Scăderea afacerilor din acest sector trebuie pusă în legătură directă cu dis­pa­riţia a peste 100 de companii din piaţă în ultimii trei ani şi cu scăderea numărului de angajaţi de specialitate cu aproape 1.000 în intervalul analizat“, notează analiștii KeysFin. De altfel, industria meta­lurgică este dominată de investitori străini, ArcelorMittal fiind liderul incontestabil al clasamentului, cu afaceri de 771,9 milioane de euro în 2016, potrivit celor mai recente date publicate de Minis­terul Finanțelor Publice (MFP). Clasamentul este completat de Alro, Silcotub, TMK-Arttrom și Alum.

Citiți și: Moldova și ciudățeniile ei: cea mai săracă regiune a dat cea mai mare afacere românească

PROBLEME INDUSTRIALE. Un exemplu grăitor al dificultăților cu care s-a confrun­tat în ultimele decenii industria locală sunt oțelăriile Mechel. După ce statul ro­mân a cheltuit sute de milioane de dolari pentru a asigura succesul privatizărilor, în 2013 grupul rus și-a vândut cu 52 de euro activele deținute în România (patru com­binate cu 6.000 de angajați), către firma Invest Nikarom. 

Sidex, în schimb, a fost o privatizare care s-a bucurat de ceva mai mult succes. Combinatul a fost preluat de ArcelorMittal în 2001, cu 70 de milioane de euro. Doar din 2009, grupul a investit peste 400 de milioane de euro la Galați, dar cu toate acestea, compania nu este profitabilă. În perioada 2012-2016, pierderile acumulate s-au ridicat la aproape o jumătate de mili­ard de euro, în condițiile în care cifra de afaceri aproape s-a înjumătățit. Oțelăria ar fi trebuit să ajungă pe break-even anul trecut.

În acest context, găsirea unui cumpă­rător pentru activul din România s-ar putea dovedi dificilă. „Producția de oțel din Europa este în scădere. Este o industrie considerată prea poluantă și prea energo-intensivă, deci nu prea interesează pe nimeni“, comentează pentru NewMo­ney economistul Mircea Coșea. Industria migrează către Asia de Sud-Est și America de Sud, chinezii având planuri de in­ves­tiții chiar și în Africa. Principala teamă ar fi ca Sidex să fie vândut către un „investitor“ interesat de lichidarea utilajelor, nu de continuarea producției, spune profesorul universitar. Pe filieră politică, un po­sibil cumpărător ar putea veni din fosta Uniune Sovietică. „Acest combinat este mai eficient decât cele din fostele zone sovietice. Pe de altă parte, fosta Uniune este într-un avânt extraordinar de a pune un picior economic în țările UE“, adaugă Coșea. O altă posibilitate ar putea fi națio­nalizarea combinatului, crede el. După modelul șantierului naval de la Mangalia, Guvernul poate găsi o variantă de a prelua combinatul de la Galați. Banii ar putea veni chiar și de la Fondul Suveran, a cărui înființare este discutată la ora actuală în Parlament, sau dintr-un parteneriat pu­blic-privat.

„Combinatul este important pentru România, pentru că noi avem o industrie auto care cere tabla de la Galați și n-ar fi rău să se mențină oferta internă (…) Altfel, s-ar putea să ne trezim peste câțiva ani și cu plecarea unor producători auto din România către zone unde aproviziona­rea cu materie primă e mai ieftină și mai facilă“, avertizează economistul.

Iar dacă despre viitorul activelor la care ArcelorMittal pare dispusă să re­nunțe nu se știe mai nimic, în afară de faptul că autoritățile europene și-ar putea da acordul la sfârșitul lunii mai, despre tranzacția care a creat aceste probleme se cunosc câteva detalii.

O FUZIUNE CU PERIPEȚII. Înțelegera dintre consorțiul format din ArcelorMittal și Marcegaglia și guvernul italian a fost în­cheiată încă de anul trecut. Combinatul Ilva, din sudul Italiei, a fost naționalizat de executivul din Peninsulă în urma unui scandal legat de nivelul foarte ridicat de emisii de dioxid de carbon produse de oțe­lărie (circa 90% din emisiile Italiei și aproape 10% din cele de la nivel european). De altfel, elementele poluante au fost indicate drept cauza ratei foarte ridicate de cazuri de cancer din regiune.

Nici situația financiară a combinatului nu este cea mai bună. La sfârșitul anului trecut, oficialii UE au cerut guvernului ita­lian recuperarea unor împrumuturi în va­loa­re de 84 de milioane de euro de la Ilva, acordate în 2015, acestea fiind conside­rate ajutoare de stat. Se poate spune că italienii au scăpat „ieftin“, având în vedere că analiza Comisiei a vizat măsuri de ajutor financiar în valoare de două miliarde de euro. Chiar și așa, „în mâinile potrivite, Ilva are în față un viitor suste­nabil“, a subliniat la sfârșitul anului Margrethe Vestager, comisarul european pentru competitivitate, citată de Reuters.

Cu o producție anuală de 12 milioane de tone, Ilva este cea mai mare oțelărie din Europa, iar consorțiul condus de ArcelorMittal a venit cu o ofertă de 1,8 miliarde de euro, angajându-se totodată să reali­zeze investiții de 2,4 miliarde de euro până în 2023, potrivit Financial Times. O eventuală preluare a combinatului italian de către ArcelorMittal ar reprezenta un pas în față pentru mult așteptata consolidare a industriei europene, notează presa străină, în contextul în care profitabilitatea acestui sector a fost erodată atât de criză, cât și de competiția din Asia, consi­derată neloială inclusiv de Comisia Euro­peană, care a impus mai multe măsuri anti-dumping, în special împotriva produ­c­ă­torilor chinezi de oțel.

Noi incertitudini pentru industrie vin însă și din SUA, unde președintele Donald Trump a semnat în martie o ordo­nanță executivă prin care impune taxe vamale suplimentare la importurile de oțel și la cele de aluminiu. UE ar putea fi însă scu­tită de tarifele suplimentare, po­trivit unor negocieri purtate între autori­tățile de pe cele două coaste ale Atlanticului.

ArcelorMittal pare de neclintit în decizia de dezinvestire. Nu se poate spune însă același lucru despre eventuale in­tenții de investire la Galați, la mijloc fiind inclusiv soarta celor peste 6.000 de anga­jați de acolo.

O industrie „grea“

Afacerile marilor jucători din industria metalurgică continuă să fie afectate de marje reduse de profitabilitate, ca urmare a crizei, dar și a competiției neloiale venite din China.

• Afaceri. Cifra de afaceri din industrie a scăzut semnificativ, chiar și într-o perioadă în care economia a înregistrat creșteri tot mai mari. În perioada 2013-2016, afacerile companiilor metalurgice din România au scăzut de la 34 de miliarde de lei la 33,5 miliarde de lei, potrivit unei analize KeysFin.
• Jucători. În urma privatizărilor, multe combinate au fost cumpărate de investitori străini. Cu afaceri de aproape 3,5 miliarde de lei în 2016, ArcelorMittal Galați este liderul pieței. Printre marii jucători se mai numără Alro (2,14 miliarde de lei), Silcotub (1,23 miliarde de lei), TMK-Arttrom (761,9 milioane de lei) şi Alum (556 de milioane de lei).
• Lichiditate. Peste 1.200 de firme şi-au declarat insolvenţa, în condiţiile în care drumul banilor în industrie a continuat să fie unul plin de provocări. În sectorul producţiei metalurgice, plăţile se făceau, anul trecut, în medie la 187 de zile, iar încasările la 93 de zile.

FOTO: Guliver / Getty Images