Apocalipsa după Brexit: Planul românului George Iacobescu, ”arhitectul” City-ului londez, de a salva capitala financiară a lumii
După Brexit, City-ul londonez construit de românul George Iacobescu va pierde inevitabil business în favoarea unor alte centre globale precum Paris, Frankfurt sau New York. Fără un leadership luminat, atuurile metropolei nu vor fi de-ajuns pentru a depăși dura realitate politică.
Cu 30 de ani în urmă, Isle of Dogs (estul Londrei) era o zonă de cheiuri abandonate și depozite dărăpănate care părea că nu-și va mai reveni niciodată după nimicitoarele bombardamente ale Luftwaffe (celebrele forțe aeriene germane din timpul celor două Războaie Mondiale, n.r.). Ironic, numele lor amintesc de fosta glorie imperială a Marii Britanii: docurile India de Vest și India de Est.
Românul George Iacobescu a ajuns aici în 1988, trimis să coordoneze punerea pe picioare a unui cartier financiar, care să dubleze tradiționalul hub financiar londonez cu ale lui străzi întortocheate. O idee nu doar curajoasă, ci chiar la limita nebuniei. Părea imposibil, de exemplu, să poți păstra caracterul istoric al City-ului și să nu distrugi panorama oferită de Catedrala Sf. Paul, construind alături niște zgârie-nori de sticlă. Canary Wharf, cum se va numi noul cartier financiar, urma să fie un conglomerat de turnuri moderne care să concureze New Yorkul drept centru financiar global.
În primii ani, Canary Wharf trăda toate semnalmentele unui eșec colosal. Apoi, la sfârșitul anilor ’90, totul a început să decoleze, la început mai încet, apoi cu o viteză uluitoare, astfel că, prin forța finanțelor internaționale, Canary Wharf s-a transformat și odată cu el întreaga Londră.
La etajul 30 al celui mai înalt zgârie-nori, românul Iacobescu, astăzi CEO al grupului Canary Wharf, este foarte mândru de tot ce a construit aici. Mai bine de 100.000 de angajați vin zilnic să lucreze pentru giganți precum Chevron, HSBC, Intel și JPMorgan Chase. Într-o cameră alăturată, se află o machetă a celor 1,5 milioane de metri pătrați de turnuri, mall-uri și linii de metrou.
KEEP CALM! În urmă cu an însă, orașul în care Canary Wharf a prins viață s-a văzut nevoit să lupte pentru viitorul său. În iunie 2016, sondajele și investitorii încă respingeau scenariul în care electoratul britanic va decide pentru ieșirea Regatului Unit din UE. A doua zi dimineața, când 52% dintre ei au respins, prin votul lor, tot ceea înseamnă Canary Wharf, lira sterlină s-a prăbușit la minimul său istoric din ultimii 30 de ani. Premierul David Cameron a demisionat, iar în câteva săptămâni bănci precum Goldman Sachs sau JP Morgan discutau deja câți angajați vor trebui să relocheze în Frankfurt sau la Dublin. Pe scurt, era amenințat chiar motorul economiei londoneze de aproape 500 de miliarde de dolari.
Cu fundamentele economice sub asediu, visul că Londra ar putea, la un moment dat, deveni capitala lumii suna acum ca o glumă proastă. Mai rău, în discuție acum este dacă Londra va mai rămâne capitala Marii Britanii, în condițiile în care Scoția amenință cu separarea de Regat pentru a putea rămâne în UE.
Mantra orașului „Rămâi calm și mergi mai departe“ s-a mai diluat puțin, dar în realitate Londra chiar o aplică. Politicieni și oameni de afaceri sunt optimiști și cred că, în ciuda Brexitului, un scenariu care să implice un mix corect de politici poate salva economia metropolei. Primarul Sadiq Khan se folosește de context pentru a obține o autonomie cât mai mare pentru transport, infrastructură și poate chiar în materie de imigrație față de restul Regatului. Iar sectorul tehnologic chiar încearcă să transforme criza generată de Brexit în oportunitate pentru a schimba legislația britanică astfel încât să devină mult mai permisivă cu testarea invențiilor neomologate.
Sunt planuri care prind viață în plină turlbulență politică. Premierul Theresa May (Partidul Conservator) are de dus o luptă neașteptat de grea cu rivalul laburist Jeremy Corbyn, în contextul alegerilor legislative din 8 iunie. După o serie de greșeli, avansul lejer de care se bucura până acum nu mai este atât de inatacabil, dat fiind că alegătorii nu sunt foarte siguri de capacitatea lui May de a guverna un Regat „solid și stabil“.
REȚETA BRITANICĂ. Totuși, este de așteptat ca May să câștige majoritatea în Parlamentul britanic. În plus, indiferent de viitorul politic imediat al Regatului, apocalipsa economică nu se întrevede. Cu zgârie-nori în construcție, mai mulți ca niciodată, cu prețuri pe segmentul rezidențial care au atins un nou record, recesiunea este departe. Încă de vara trecută, giganți precum Amazon.com, Facebook și Google au anunțat extinderi masive ale afacerilor pe care le au la Londra.
Londra „are un avantaj competitiv special atât la nivel global, cât și european pe care și l-a construit de-a lungul deceniilor“, este de părere John McFarlane, președintele grupului bancar Barclays Plc. „Și nu poate fi replicat prea ușor de alte centre financiare.“
Cu toate acestea, dacă judecăm după experiența lui Iacobescu la Canary Wharf, metropola de astăzi, așa cum este ea, nu a apărut în mod magic, din mâlul Tamisei. Este creația oamenilor, a capitalului bine investit și a politicilor eficiente. Rețetă care totuși poate fi refăcută.
La începutul secolului al XXI-lea, Londra era deja centrul economic al Europei. Ambițioșii bancheri scandinavi, arhitecții germani și avocații italieni au invadat capitala Regatului, unde s-au putut stabili fără prea multe piedici birocratice, grație permisivei legislații privind libera circulație a forței de muncă. De pildă, la un moment statisticile indicau un sfert de milion de francezi stabiliți la Londra, mai mult decât populația orașului Bordeaux. Pentru majoritatea, Londra a fost un soi de înțelepciune testată și primită de-a gata, ceea ce explică într-un fel atracția dominantă a metropolei britanice comparativ cu alte centre financiare.
Totodată, Londra a prosperat și pe seama piețelor emergente. Este locul în care elitele din Rusia, Arabia Saudită, India au venit și și-au cheltuit banii, și-au educat copiii, au lansat mode. Pe măsură ce internaționalizarea s-a intensificat, metropola s-a decuplat tot mai mult de restul țării, punând chiar în discuție întreaga idee de frontieră națională.
„Marea Britanie este un loc de unde încep afacerile, nu un loc în care faci afaceri“, în exprimarea nuanțată a lui John Browne, fost CEO al British Petroleum și care azi conduce un fond de investiții global susținut de o bancă din Rusia.
Iar succesul Londrei are mai multe ingrediente. Limba engleză a contribuit esențial, la fel cum și-au adus aportul sistemul juridic imparțial, contractele respectate, elitele universitare și atitudinea tolerantă față de străini, care este o tradiție de sute de ani. Londra a fost, de pildă, cea care l-a primit pe Karl Marx să-și expună teoriile anticapitaliste după ce, pe rând, Germania, Belgia sau Franța l-au expulzat. Esențială a fost și ceea ce poate fi numită indiferența, până la un anumit punct, a autorităților centrale față de sursele fluxului de capital care curge dinspre Moscova, Orientul Mijlociu sau din alte părți ale lumii.
OPTIMISM. Cum ar putea fi Londra salvată de cele mai pesimiste predicții? A existat mereu o viziune liberală a Brexitului, planul a fost un soi de dublare. În mare, prefigura transformarea Regatului post-Brexit într-un soi de Singapore gigantic – care să absoarbă lacom capital, să scadă masiv taxele și să devină atractiv pentru companii care inovează.
La Canary Wharf, Iacobescu preamărește avantajele Londrei cu zelul unuia care a fost sedus și convertit cu mulți ani în urmă. „De ce sunt toate instituțiile aici?! Pentru limbă, pentru sistemul legislativ, pentru fusul orar, pentru infrastructură, pentru expertiză. Toate aceste lucruri nu au dispărut odată cu Brexitul“, spune el. Toate companiile pe care acest oraș le-a îmbogățit nu-l vor părăsi.
Dar chiar și optimismul unuia obișnuit să vândă Londra lumii întregi are limite. Cu ochii pe macheta districtului financiar ajunge în dreptul sediului Agenției Europene a Medicamentelor, un chiriaș important al Canary Wharf. Asemenea celorlalte instituții europene cu prezență în Regat, agenția va opta curând pentru alte capitale europene.
Este doar un exemplu al realității de azi. Inevitabil, Londra va pierde business în favoarea unor centre globale precum Paris sau New York. Românul Iacobescu crede la fel de mult în Londra, dar este convins că, fără un leadership luminat, atuurile metropolei nu vor fi de-ajuns pentru a depăși dura realitate politică.
Înainte și după
Brexitul amenință motorul economic londonez de jumătate de trilion de dolari. Totuși, scenariile nu sunt atât de pesimiste.
• DESCENTRALIZARE. Spre deosebire de SUA, de pildă, Marea Britanie are un sistem de guvernare extrem de centralizat. Este motivul pentru care ce-și dorește premierul cam și obține.
• LA DUBLU. Regatul își va negocia rapid propriile tratate comerciale, dar va căuta să gestioneze un Brexit avantajos care să-i permită accesul la uriașa piață UE.
• JOCUL. Dacă va primi un acord nefavorabil cu Bruxelles, are un as în mânecă – va mai scădea o dată impozitul de 19% pe profit. Astfel va atrage în mod cert giganții mondiali mereu în căutare de taxe scăzute.
FOTO: Getty Images
