Aplaudați-i în picioare pe bugetari!

Recunoaștem sau nu, România este „ruptă“ între bugetari și mediul privat. Există o prăpastie care s-a format și s-a adâncit în timp. În anii ’90, imediat după Revoluție, aspirațiile erau către sectorul pri­vat. O Românie ieșită dintr-un socialism dur și intransigent, care excludea practic inițiativa privată, se trezise într-o lume nouă, liberă, din punctul de vedere economic și din cel al exprimării.

Acest articol a apărut în numărul 73 (9 – 22 septembrie 2019) al revistei NewMoney

Atunci, noua economie trecea de la socialism la libertate econo­mică și cohorte de români prindeau gustul economiei de piață. Adică se „privatizau“ aducând haine din Turcia, vânzând suc sau înghețată la aparate spe­cializate sau luând cu chirie câte un mic magazin. Privatizarea era un nou eldorado al româ­ni­lor, iar trecerea de la stat la privat era una dintre do­rințele cele mai mari ale românilor.

Sectorul privat atrăgea ca un magnet sute de mii de români, era expresia libertății și a dorinței de a câștiga mai mulți bani. Cu timpul, capitalismul românesc s-a decantat, a trecut de momentele „copilă­riei“ și a intrat într-o fază mai matură. Acest lucru s-a întâmplat odată cu intrarea hotărâtă a companii­lor străine în economia autohtonă. Încet-încet, economia locală a ajuns să fie dominată de companii mari, iar privatizarea din anii ’90 a creat un număr limitat de antreprenori români care au putut rezista pe piață. În orice caz, mirajul sectorului privat s-a stins, au apărut suspiciunile la adresa întreprinzăto­rilor români, iar scandaluri de tot felul au săpat la statuia antreprenorului român și a sectorului privat.

După 20 de ani. Modelul aspirațional din anii ’90 își pierde din aură. După 20 de ani, centrul de interes se mută din nou către stat și către sectorul public. Criza din 2008 a accentuat divergența dintre sectorul public și cel privat. Justificarea măsurilor nepopulare din punct de vedere economic s-a făcut antagonizând statul cu privatul. Suferințele funcțio­narilor publici (tăierea salariilor cu 25%) sunt folo­site intens la nivel politic. Angajații bugetari sunt victimele perfecte, toată lu­mea îi compătimește, dar se trece cu vederea mult mai ușor că sectorul privat are aceleași mari probleme. În companiile private, situația este, de multe ori, mai dramatică decât la stat. Nu sunt reduse doar salariile, ci și locurile de muncă, salariile nu numai că sunt micșorate, dar în unele firme private nu sunt plătite cu lunile.

După un timp de la declanșarea crizei, în anul 2015, totul se întoarce în favoarea aparatului bugetar, adică nu doar că bugetarii își recuperează salariile tăiate în anul 2009, ci și începe o adevărată sara­bandă de creșteri salariale. Guvernele par de neoprit, cresc salariile bugetare în ritm accelerat, fără a se mai ține cont de echilibrele macroeconomice. Astfel, se ajunge la dorința angajaților de a-și căuta un loc de muncă în sectorul de stat. În plus, restric­țiile de angajare la stat sunt anulate. Asistăm la un fenomen dublu: salarii mai mari în sectorul bugetar și angajați mai mulți.

În aceste condiții, sectorul de stat redevine un pol de atracție pentru cei care doresc să se angajeze. De câțiva ani, de la demnitari la funcționari de rang inferior, angajații din sectorul public fac totul pentru a-și angaja rudele, prietenii și prietenele, pentru că salariile au devenit tot mai mari și privilegiile tot mai multe. Sau, mai exact, salariile sunt mai mari decât în sectorul privat. O demonstrează statisticile.

În aceste condiții, nici nu trebuie să ne mai mire că locurile de muncă la stat sunt vânate de tot mai mulți angajați. Statul se întoarce în anii ’90. Doar că acum miza este mult mai mare, pe măsura salariilor la care au ajuns angajații din sectorul public.

La Congresul PSD de la sfârșitul lunii august, mi­nistrul finanțelor, Eugen Teodorovici, le-a cerut celor prezenți să îi salute în picioare pe cei un mi­li­on de bugetari, oameni de bine, după cum s-a exprimat chiar ministrul. Teodorovici făcea apel la un așa-zis atac al liberalilor la adresa angajaților din sectorul bugetar. Ce se întâmplase? Florin Cîțu, eco­nomist și lider politic liberal, declarase că bugetarii ar trebui să lucreze fără vouchere, tichete de va­canță, sporuri sau pensii speciale. Este o idee pe care o au mulți angajați din sectorul privat, dar care spusă tranșant este imediat atacată politic.

Analize independente. Acum, în anii de creș­tere economică și de deficit de forță de muncă în sectorul privat, ar trebui făcute analize independente referitoare la funcționarea in­s­tituțiilor publice. Analize care să aibă în vedere rolul fiecărei instituții și numărul de angajați cu care îl poate realiza. Acolo unde este cazul, ar trebui să aibă loc o restructurare a activității și a personalului, în sensul reducerii nu­mărului de angajați. Se vor­bește despre reducerea numărului de ministere, dar aceasta este doar o parte foarte mică a procesului de restructurare a statului.

Până să se întâmple ceva din toate acestea, mediul privat nu poate decât să plătească excesele bu­getare. Dacă tot achită nota de plată, măcar să nu mai fie îndemnat să îi și aplaude pe cei care primesc salariile din bani publici!