Angela nu mai merge mai departe

Adulată sau contestată, iubită sau hulită, Angela Merkel, fostul cancelar german, iese din politică având multe realizări indubitabile, dar și suficiente motive pentru care a fost criticată. Merkel a trecut prin crize de tot felul, dar a reușit să țină pe linia de plutire atât „corabia“ Germaniei, cât și pe cea a Uniunii Europene.

După 16 ani, Merkel se retrage din politică și din funcția de cancelar al Germaniei. A stat atât de mult, încât germanii s-au obișnuit cu ea și au început să o numească Mutti („mămica“). A stat atât de mult în politica mare, încât părea la un moment dat că este de neînlocuit. Dar Angela s-a retras și, până să dis­cutăm despre noul cancelar, este util să trecem în revistă evoluția unor indicatori ai economiei germane în cei 16 ani în care a fost condusă de ea.

BILANȚ. Cotidianul german Handelsblatt a făcut câteva calcule. Sunt date și cifre care arată cum un om politic poate schimba o economie și o țară. De­sigur, schimbarea nu a făcut-o singură, ci împreună cu aparatul politic pe care l-a condus și cu simplii cetățeni germani care au urmat-o.

Așadar, iată câteva cifre ale mandatelor Merkel relevate de presa europeană. Cancelarul a făcut 553 de vizite în străinătate, cele mai multe, aproape firesc, la Bruxelles, date fiind crizele de tot felul prin care a trecut Uniunea Europeană. A doua destinație a cancelarului Merkel a fost Franța și, după cum se spune, amiciția franco-germană s-a consolidat cu în­tâlniri „multe și dese“.

Prețul unui apartament vechi din centrul Berlinului este acum de 4.300 de euro pe metrul pătrat, față de 2.000 de euro, cât era la momentul în care Angela Merkel prelua guvernarea Germaniei, în anul 2005. Piața imobiliară germană a crescut accelerat înce­pând cu anul 2016, cu un avans de aproximativ 10% pe an, chiar dacă rămâne mult mai jos față de Paris sau Londra. Dar nu doar prețul apartamentelor a crescut, ci și cel al alimentelor de bază, precum pâinea sau carnea. Fiecare dintre acestea s-au scumpit, în ultimii 16 ani, în total, cu 32%. Despre Germania se spune că nu a uitat nici astăzi hiper­in­flația anilor 1920, un moment în care pâinea costa câteva miliarde de mărci. De aceea, creșterea in­fla­ției de anul acesta îi îngrijorează pe germani.

Germania a ajuns la nivelul unui produs intern brut (PIB) pe cap de locuitor de 39.000 de euro, cu o treime mai mult decât în anul 2005. Chiar dacă Germania nu este, totuși, pe podiumul european în ceea ce privește PIB/locuitor, progresul este vizibil. Dar diferențele de dezvoltare între Germania de Vest și cea de Est persistă și acum, la mai bine de trei decenii de la unificarea țării.

Germanii nu au putut evita problemele de care s-au lovit, în general, europenii. Iar mass-media arată că germanii consumă 57 de doze de medicamente antidepresive la 1.000 de locuitori, dublu față de pe­rioada în care Angela Merkel își începea mandatele.

Rata șomajului este în Germania de numai 3,6%, un nivel extrem de redus, în ciuda crizei sanitare. Altfel era situația în anul 2005, la preluarea mandatului de către Angela Merkel de la socialistul Gerhard Schröder. Acesta declanșase celebra reformă a fle­xi­bilizării legislației muncii, dar nu a apucat să vadă roadele în timpul guvernării sale. Mai exact, în anul 2005, rata șomajului era în Germania ridicată, res­pectiv de 12%.

Într-o Europă tot mai preocupată de egalitatea de gen, Germania nu a făcut progrese semnificative. În sensul că și în anul 2005, și acum, în 2021, Bundes­tagul, parlamentul german, este ocupat în pro­por­ție de 31% de către femei. În același timp, funcțiile de conducere deținute de femei în companiile germane care formează indicele bursier DAX sunt în propor­ție de numai 35%.

Primele trei companii germane cotate la bursă au acum o capitalizare de aproximativ 400 de miliarde de euro, dublu față de momentul 2005. Totodată, trebuie remarcat că s-au schimbat și companiile. În urmă cu 16 ani, cele mai valoroase firme cotate erau Deutsche Telekom, Siemens și E.ON, în timp ce, în acest moment, firmele cu cea mai mare capitalizare sunt SAP, Linde și Volkswagen.

Datoria publică germană nu a evoluat în ultimii ani. La începutul „erei Merkel“ era de 67% din PIB, înainte de pandemie se afla la nivelul de 60% din PIB, iar anul trecut ajunsese la aproape 70% din PIB. Mult mai jos decât în cazul altor state europene, pre­cum Franța, Italia sau Marea Britanie.

În fine, producția de energie electrică din surse nucleare a fost în ultimii ani o temă de dezbatere în politica și societatea germane. Concret, ponderea acestui tip de energie a scăzut în ultimii 16 ani de la 26% la 11%. În schimb, procentajul de energie obți­nută din combustibili fosili rămâne ridicat, ajungând la aproape 40%.

CONCLUZIE. Angela Merkel iese din scenă lăsând Germa­nia într-o poziție bună în economia globală. O pozi­ție pe care succesorul său este aproape obligat să o consolideze.