Angajații din IT, despre impozitarea veniturilor: „În companie domină frustrarea, angajații speră că o să fie cumva protejați de angajator”

Acest articol apare în numărul 30 (18 decembrie – 7 ianuarie) al revistei NewMoney

Într-o țară unde sectorul IT e conside­rat strategic, generând 4 miliarde de euro anual și având peste 100.000 de an­ga­jați, se aplică o „revoluție fiscală“ care poate scoate domeniul din zona com­pe­ti­tivității și creează incertitudini privind viitorul. Nu este o poveste de se­zon cu Grinch, ci realitatea fina­lului de an.

„În companie domină frustrarea, angajații speră că o să fie cumva protejați de angajator, dar majoritatea nu-și fac speranțe că o să li se mărească bruturile, ci cel mult speră ca pierderea să fie cumva com­pensată“, spune Adrian S., unul dintre cei peste 100.000 de angajați din sectorul IT. Propoziția surprinde starea de spirit dominantă în majoritatea companii­lor private din domeniul IT, cel puțin în ultima lună, de când a fost anunțată „re­vo­luția fiscală“. Concret, aceasta va însemna pentru sectorul IT&C (până acum „răsfă­țatul“ creș­terii economice, cu un avans de 15% în ultimii trei ani și având a doua cea mai mare contribuție la PIB, cu 6%), nu doar trecerea contribuţiilor de la angajator la angajat, ci mai ales introducerea unui impozit pe venit de 10%. Încă de la începutul anilor 2000, angajaţii din acest domeniu beneficiau de scutire de impozit pe venit, aceasta fiind, de altfel, una dintre facilită­țile care au permis dezvoltarea sectorului.

Nu este însă pentru prima dată când se încearcă (re)impozitarea domeniului. În urmă cu câțiva ani, în plină criză, s-a mai propus o astfel de măsură, dar ideea a fost abandonată în cele din urmă. De această dată, însă, pare că nu mai există cale de întoarcere. Vorbind strict de mediul privat, companiile trebuie să gă­sească rapid soluții pentru ca angajaților să nu le scadă veniturile. În schimb, bugetarii care beneficiau de scutirea de impozit pe venit sunt deja puși la adăpost.

ANUL NEGRU. În prezent, estimează Aso­ciația Patronală a Industriei de Software și Servicii din România (ANIS), companii­le vor fi nevoite să aloce cu 5% până la 7,5% mai mulți bani pentru fondul de salarii pentru a putea păstra actualele venituri nete ale angajaților. Acestor cheltuieli li se mai adaugă și taxa de solidaritate, care a urcat la 2,25%. De fapt, din punct de vedere al fiscalității, anul a început cu stângul pentru sectorul IT, una dintre primele măsuri luate fiind eliminarea plafonului de cinci salarii brute pentru plata CAS și CASS (schimbare ce a afectat circa o cincime dintre angajații din industrie).

Prin urmare, potrivit ANIS, costurile salariale pe care companiile vor fi nevoite să le suporte vor fi mai mari cu 15% în ianuarie 2018, față de ianuarie 2017. Este adevărat că, din cei 100.000 de angajați în sectorul IT, circa 35.000 sunt scutiți de impozitul pe venit (dar în unele companii ponderea acestora ajunge și la 80%, ceea ce în­seam­nă o povară fiscală foarte mare). Iar dacă luăm în conside­rare că, cel puțin în cazul companiilor care fac outsourcing, cheltuielile cu salariile reprezintă circa 80%-90% din totalul costurilor, după cum preciza cu ceva vreme în urmă Florin Talpeș, CEO Bitdefender, orice modificare devine un cartof foarte fierbinte.

Există promisiuni din partea guvernului ca și salariile angajaților din mediul privat care lucrează în industria de IT să nu sca­dă, fiind vehiculată inclusiv varianta ajutorului de stat pentru companiile din industrie – o măsură care, oricum, e mai greu de pus în practică, au explicat, pentru NewMo­ney, specialiștii în fiscalitate.

În aceste condiții, o mare parte dintre companii iau în calcul măsuri temporare, cum ar fi bonusuri sau prime care să compenseze trecerea contribuțiilor la angajat și introducerea impozitului pe venit. Temerile sunt mari, căci învățătura pe care au tras-o șefii companiilor din IT în ultimul an este aceea că nu mai există siguranța că, pe termen scurt, nu vor mai urma și alte modificări fiscale. Iar opți­unile sunt întoarse pe toate părțile, mai ales că, într-o industrie în care lupta pentru angajați e mai acerbă ca niciodată, nicio companie nu vrea să fie pusă în fața unui exod de personal, astfel că greutatea poverii fiscale e dublată de nevoia acută de oameni. „Chiar în condițiile curente, pentru companii este dificil să găsească resur­sele necesare în piață – pen­­tru fiecare zece poziții des­chise reu­șesc să fie anga­jați 4-6 specia­liști“, explică Valerica Drago­mir, directo­rarea executivă a ANIS. Compe­tiția duce automat la creș­te­rea salariilor.

CERCUL VICIOS. Cu toate acestea, în special companiilor multinaționale, cu bu­gete stabilite de la sediul central cu mult timp înainte (în general, planurile se fac pe minimum trei ani), pare să le fie mai dificil când vine vorba de reveniri de azi pe mâine asupra bugetului de salarii. Ceea ce înseamnă că ritmul angajărilor, cel puțin la prima vedere, va încetini, însă companiile nu au cum să le blocheze, nici măcar temporar. Alina Rusei, directoarea de HR a companiei Qualitance, cu afaceri de zece mili­oane de euro în 2017, a explicat că, deși se încearcă reduce­rea migra­ției externe a specialiștilor, astfel de mă­suri arbitrare reprezintă un obstacol „pe care îl creăm singuri“. Cu alte cuvinte, un efect este și scă­derea compe­ti­tivității și a complexi­tă­ții proiectelor născute în Ro­mâ­nia, ca urmare a lipsei specialiștilor.

Pe de altă parte, pe termen scurt, companiile de IT vor încerca să „înghită gă­lușca“. Au contracte în derulare, iar cei mai mulți vor rupe din banii alocați pentru cercetare, inovare sau traininguri pentru a putea acoperi creșterea ad-hoc a fon­dului de salarii. „Noi negociem contractele de servicii pe termen lung. Or, acum, suntem puși în situația de a rediscuta, de pe o zi pe alta, cu clienții noștri aspecte financiare, cu riscul ca unele dintre proiecte să nu mai fie sustenabile“, spune Voicu Oprean, CEO al companiei clujene AROBS Transilvania Software, cu afaceri de 24 de milioane de euro anul trecut și 622 de angajați. Cu alte cuvinte, pe termen mediu și lung, decontul se va face la clienți, care vor fi nevoiți să scoată din buzunar mai mulți bani.

Apar astfel alte riscuri: clienții companiilor prezente pe piața locală vor căuta alternative în regiune. „Ceea ce pierd din vedere guver­nanții este că suntem într-o industrie per­fect globalizată, dinamica marilor companii fiind direct pro­por­țio­nală cu sta­bi­lita­tea economică“, punc­tează antreprenorul Bogdan Putinică, acum vicepre­şe­dinte senior al Enea Software. Și apar deja ca alternativă state din estul Europei precum Ucraina sau Repu­blica Moldova, dar și din Asia. „Nu putem prognoza în acest moment care va fi efec­tul măsurilor luate în cursul acestui an, dat fiind că și pentru companii este dificil să își refacă planurile (într-un timp foarte scurt, n.r.)“, spune di­rec­toarea ANIS. Astfel, e posibil ca indus­tria de profil să nu mai atingă 4,75 miliarde de euro în 2018, așa cum era estimat.

În cele din urmă, toată lumea pierde pe termen lung: an­gajații vor avea salarii mai mici și vor începe să (e)migreze; companiile au poveri fiscale pe care unele nu le vor suporta și vor capota, iar statul va șterge cu buretele avansul înregistrat în ultimii ani de un sector pe care îl consi­dera „stra­tegic”. Un efect de bumerang al că­rui impact nu este deo­cam­dată cu ade­vărat cuantificat.

IT-UL, LA RAPORT

Cu un salariu mediu net ajuns la 1.500 de euro, industria de IT din România a avut creșteri spectaculoase, arată datele studiului ARIES.

• Firme. Numărul companiilor din IT a crescut în perioada 2011-2016 de la puțin peste 9.800 la peste 14.300, iar anul acesta urmează să treacă de 17.000.
• Angajați. La finalul anului 2016, în cele peste 14.300 de firme lucrau peste 100.000 de angajați, numărul acestora crescând cu 75% în intervalul analizat.
• De top. În 2017, multe companii au anunțat că vor să dezvolte sau să facă centre de cercetare în România – printre acestea, Amazon, care vrea să mai deschidă un birou la București, sau producătorul de brățări de fitness Fitbit.

FOTO: Laszlo Raduly / NewMoney