Angajații din IT, despre impozitarea veniturilor: „În companie domină frustrarea, angajații speră că o să fie cumva protejați de angajator”

Acest articol apare în numărul 30 (18 decembrie – 7 ianuarie) al revistei NewMoney

Într-o țară unde sectorul IT e conside­rat strategic, generând 4 miliarde de euro anual și având peste 100.000 de an­ga­jați, se aplică o „revoluție fiscală“ care poate scoate domeniul din zona com­pe­ti­tivității și creează incertitudini privind viitorul. Nu este o poveste de se­zon cu Grinch, ci realitatea fina­lului de an.

„În companie domină frustrarea, angajații speră că o să fie cumva protejați de angajator, dar majoritatea nu-și fac speranțe că o să li se mărească bruturile, ci cel mult speră ca pierderea să fie cumva com­pensată“, spune Adrian S., unul dintre cei peste 100.000 de angajați din sectorul IT. Propoziția surprinde starea de spirit dominantă în majoritatea companii­lor private din domeniul IT, cel puțin în ultima lună, de când a fost anunțată „re­vo­luția fiscală“. Concret, aceasta va însemna pentru sectorul IT&C (până acum „răsfă­țatul“ creș­terii economice, cu un avans de 15% în ultimii trei ani și având a doua cea mai mare contribuție la PIB, cu 6%), nu doar trecerea contribuţiilor de la angajator la angajat, ci mai ales introducerea unui impozit pe venit de 10%. Încă de la începutul anilor 2000, angajaţii din acest domeniu beneficiau de scutire de impozit pe venit, aceasta fiind, de altfel, una dintre facilită­țile care au permis dezvoltarea sectorului.

Nu este însă pentru prima dată când se încearcă (re)impozitarea domeniului. În urmă cu câțiva ani, în plină criză, s-a mai propus o astfel de măsură, dar ideea a fost abandonată în cele din urmă. De această dată, însă, pare că nu mai există cale de întoarcere. Vorbind strict de mediul privat, companiile trebuie să gă­sească rapid soluții pentru ca angajaților să nu le scadă veniturile. În schimb, bugetarii care beneficiau de scutirea de impozit pe venit sunt deja puși la adăpost.

ANUL NEGRU. În prezent, estimează Aso­ciația Patronală a Industriei de Software și Servicii din România (ANIS), companii­le vor fi nevoite să aloce cu 5% până la 7,5% mai mulți bani pentru fondul de salarii pentru a putea păstra actualele venituri nete ale angajaților. Acestor cheltuieli li se mai adaugă și taxa de solidaritate, care a urcat la 2,25%. De fapt, din punct de vedere al fiscalității, anul a început cu stângul pentru sectorul IT, una dintre primele măsuri luate fiind eliminarea plafonului de cinci salarii brute pentru plata CAS și CASS (schimbare ce a afectat circa o cincime dintre angajații din industrie).

Prin urmare, potrivit ANIS, costurile salariale pe care companiile vor fi nevoite să le suporte vor fi mai mari cu 15% în ianuarie 2018, față de ianuarie 2017. Este adevărat că, din cei 100.000 de angajați în sectorul IT, circa 35.000 sunt scutiți de impozitul pe venit (dar în unele companii ponderea acestora ajunge și la 80%, ceea ce în­seam­nă o povară fiscală foarte mare). Iar dacă luăm în conside­rare că, cel puțin în cazul companiilor care fac outsourcing, cheltuielile cu salariile reprezintă circa 80%-90% din totalul costurilor, după cum preciza cu ceva vreme în urmă Florin Talpeș, CEO Bitdefender, orice modificare devine un cartof foarte fierbinte.

Există promisiuni din partea guvernului ca și salariile angajaților din mediul privat care lucrează în industria de IT să nu sca­dă, fiind vehiculată inclusiv varianta ajutorului de stat pentru companiile din industrie – o măsură care, oricum, e mai greu de pus în practică, au explicat, pentru NewMo­ney, specialiștii în fiscalitate.

În aceste condiții, o mare parte dintre companii iau în calcul măsuri temporare, cum ar fi bonusuri sau prime care să compenseze trecerea contribuțiilor la angajat și introducerea impozitului pe venit. Temerile sunt mari, căci învățătura pe care au tras-o șefii companiilor din IT în ultimul an este aceea că nu mai există siguranța că, pe termen scurt, nu vor mai urma și alte modificări fiscale. Iar opți­unile sunt întoarse pe toate părțile, mai ales că, într-o industrie în care lupta pentru angajați e mai acerbă ca niciodată, nicio companie nu vrea să fie pusă în fața unui exod de personal, astfel că greutatea poverii fiscale e dublată de nevoia acută de oameni. „Chiar în condițiile curente, pentru companii este dificil să găsească resur­sele necesare în piață – pen­­tru fiecare zece poziții des­chise reu­șesc să fie anga­jați 4-6 specia­liști“, explică Valerica Drago­mir, directo­rarea executivă a ANIS. Compe­tiția duce automat la creș­te­rea salariilor.

CERCUL VICIOS. Cu toate acestea, în special companiilor multinaționale, cu bu­gete stabilite de la sediul central cu mult timp înainte (în general, planurile se fac pe minimum trei ani), pare să le fie mai dificil când vine vorba de reveniri de azi pe mâine asupra bugetului de salarii. Ceea ce înseamnă că ritmul angajărilor, cel puțin la prima vedere, va încetini, însă companiile nu au cum să le blocheze, nici măcar temporar. Alina Rusei, directoarea de HR a companiei Qualitance, cu afaceri de zece mili­oane de euro în 2017, a explicat că, deși se încearcă reduce­rea migra­ției externe a specialiștilor, astfel de mă­suri arbitrare reprezintă un obstacol „pe care îl creăm singuri“. Cu alte cuvinte, un efect este și scă­derea compe­ti­tivității și a complexi­tă­ții proiectelor născute în Ro­mâ­nia, ca urmare a lipsei specialiștilor.

Articol vizibil în întregime doar pe bază de abonament.