Povestea lui Jack Ma: un profesor de engleză prost plătit care a fondat o companie de 500 de miliarde de dolari

NewMoney 21/09/2018 | 14:11 Digital
Povestea lui Jack Ma: un profesor de engleză prost plătit care a fondat o companie de 500 de miliarde de dolari

Autor: Romulus Deac

 

și pentru că mai erau câteva ceasuri bune până la ivirea zorilor, Șeherezada începu să spună povestea adevărată a lui Ali Baba 2.0, Jack Ma.   

Acest articol a apărut în numărul 49 (24 septembrie – 7 octombrie) al revistei NewMoney

Trăia odată în China un băiat pe care îl chema Ma Yun. Se născuse în octombrie 1964 și era al doilea dintre cei trei copii ai unor muzicanți din Hangzhou. Unii dintre cei care l-au cunoscut de mic spun că era un puștan rebel, căruia îi plăceau greierii. Îi colecționa, îi creștea și îi punea să se lupte între ei. Ajunsese atât de bun încât putea să le ghicească specia și mărimea fără să-i mai vadă, doar după sunetele pe care le scoteau. Mai târziu a descoperit engleza și a început să facă pe ghidul prin orașul său natal pentru a-și perfecționa conversația. Atunci și-a căpătat și numele de alint de „Jack“, de la un turist american care îi devenise prieten. N-a fost însă niciodată bun la mate­ma­tică, iar asta aproape că l-a costat ceea ce părea să fie pe atunci viitoarea sa carieră. Din cauza ei a și ratat două examene de admitere la facultate și a intrat cu greu la un institut care pregătea viitori profesori. A absolvit în 1988 și a început să-și trimită CV-ul peste tot, dar a fost respins de fie­care dată, inclusiv de KFC, unde aplicase pentru un post de asistent de manager. A reușit într-un final să se angajeze pe un post de profesor de engleză la o universitate din localitate. Dar nu vă lăsați păcăliți de solemnitatea asocierii termenilor de „profesor“ și „universitate“! Avea un salariu între 12 și 15 dolari pe lună și consola­rea că studenții săi îl considerau cel mai popular profesor al școlii.

Când politicile economice de stat au început să se relaxeze, Ma a văzut în această schimbare o oportunitate pe care nu trebuia să o rateze. A fost cofondator al unei agenții de traduceri, a vândut leacuri tra­diționale chinezești și s-a îngropat în stocuri de mărfuri. „Dacă nu ajung milionar până la 35 de ani, te rog, omoară-mă“, îi spunea prietenului său Qi Xiaoning.

PUNCT ȘI DE LA ZERO. Spre deosebire de portretul-robot al vizionarilor din Silicon Valley, Ma nu a scris în viața lui nici măcar o linie de cod și a văzut pentru prima oară un calculator abia în 1995, când a făcut o vi­zită în Statele Unite în calitate de tradu­cător pentru o firmă din China. Tot atunci, un prieten i-a arătat cum să intre pe internet. Primul său impuls a fost să caute in­for­mații despre berea chinezească. „Nu știam nimic despre calculatoare personale, internet sau e-mail. Era pentru prima dată când atingeam o tastatură. De asta spun despre mine că sunt un orb călare pe spatele unui tigru orb“, povestea Ma la o întâlnire a The Economic Club of New York. Motorul de căutare al Yahoo! nu i-a întors niciun rezultat. Ba chiar a constatat că există foarte puține informații despre China. Se trezise în fața unui hău informa­țional în care a văzut imediat o nouă oportunitate de afaceri.

S-a întors acasă, a împrumutat 2.000 de dolari și a fondat China Pages, un director online pentru companii chinezești aflate în căutarea de clienți internaționali. „Internetul era un concept complet necunoscut în China, iar cei cărora le-am prezentat ideea nu au știut nici măcar cum să reacționeze“, mărtu­risea Yu Xiaohong, unul dintre foștii săi parteneri de la China Pages. Încrezător în viziunea sa, Ma a bătut din ușă în ușă, a strâns și tradus informații de la companii, a făcut fotografii și a trimis to­tul la un partener din Seattle pentru a fi postat pe internet. Afacerea mergea greu, dar își păstra optimismul și era convins că va da lovitura și se va îmbogăți. Ma nu doar că nu s-a îmbogățit atunci, dar avea și să piardă controlul companiei sale, în 1996, când China Pages a format un joint-venture cu China Telecom. „S-au oferit să in­vestească 185.000 de dolari, iar eu nu mai văzusem în viața mea atât de mulți bani. Numai că China Telecom a primit cinci locuri în Consiliul de Administrație, iar eu doar două. De aici încolo, toate propune­rile noastre ulterioare au fost refuzate. Era asemenea unei lupte dintre o furnică și un elefant, și am demisionat în cele din urmă“, povestea el.

Articol vizibil în întregime doar pe bază de abonament.

← Close