Alianțele secrete din Orientul Mijlociu
[vc_row][vc_column][vc_column_text]
Dacă pacea rămâne un obiectiv îndepărtat în Orientul Mijlociu, războiul este un teren cât se poate de fertil pentru business, dincolo de ostilități.
În cei 30 de ani de când lucrează în serviciile de informații israeliene, Shmuel Bar (62 de ani) a ajuns să înțeleagă în profunzime hermeneutica terorismului. Preluând tehnicile de analiză literară ale criticilor Bibliei sau ale erudiților care interpretează Coranul, Bar reușește să identifice acele fraze cu caracter religios și limbajul distinctiv la care recurg atentatorii sinucigași în înregistrările video. „Pentru victorie este nevoie de răbdare“ este una dintre afirmațiile recurente din declarațiile de martiriu ale recruților Hamas (organizație palestiniană islamistă considerată teroristă, n.r.). În timp ce adepții Al-Qaeda preferă, de pildă, invocări de tipul „Allah, numără-i, ucide-i și nu-l cruța pe niciunul dintre ei“.
BIG DATA vs. TERORISM. Bar a părăsit serviciul guvernamental în 2003 într-un context în care terorismul internațional prolifera. A sesizat o oportunitate de business. A fondat compania IntuView, un soi de versiune israeliană a Palantir Technologies, compania de software din Palo Alto care oferă analize de Big Data și colaborează cu serviciile americane de securitate, CIA, NSA, FBI (fondată tot în 2003). Genul de business care sapă după informații adânc și mai ales în zonele întunecate ale internetului.
Folosind resursele extrem de calificate recrutate din hub-ul tehnologic de la Herzliya (oraș din nordul Tel Aviv-ului), Bar și-a folosit expertiza de analist lingvistic pentru a contribui la dezvoltarea unor algoritmi customizați capabili să trieze nesfârșitul flux de mesaje din rețelele sociale în care se strecoară și amenințările teroriste. A vândut acest serviciu poliției, poliției de frontieră și în general comunității de informații din Europa și SUA.
Dar nu doar țările de pe cele două continente s-au arătat interesate. În urmă cu doi ani, s-a trezit cu un e-mail venit din senin. Era o invitație făcută de un înalt oficial din Arabia Saudită de a participa prin Skype la o discuție despre un posibil proiect. Saudiții auziseră de tehnologia lui Bar și voiau să îi ajute să-i găsească pe teroriști. Era însă nevoie de un truc: Bar trebuia să înființeze o firmă intermediară pentru a ascunde că IntuView este o companie israeliană. Așa a luat naștere IntuScan, o tehnologie capabilă să-i localizeze pe jihadiștii saudiți prin procesarea a patru milioane de postări zilnice pe Facebook și Twitter. Ulterior, scanarea s-a extins și asupra întregii comunicări publice despre familia regală saudită.
„Nu am fost eu cel care i-a căutat, ei au venit la mine“, spune cumva amuzat Bar, referindu-se la această neașteptată întorsătură în viața sa. „Dacă este vorba despre o țară care nu este ostilă Israelului, o vom ajuta“, ține să precizeze Bar, admițând totodată că se vede în mod regulat cu saudiții și cu reprezentanți ai altor guverne din Golful Persic la evenimente private sau conferințe. Colaborările și schimburile comerciale în materie de tehnologie și intelligence dintre Israel și câteva state arabe sunt în plină dezvoltare, chiar dacă angajații sau companiile implicate vorbesc foarte rar în mod oficial despre asta.
Frica, sursă de bani. Pacea pare încă departe de Orientul Mijlociu. Iar genul acesta de colaborări nu înseamnă că războiul s-a încheiat, ci sunt semnul unui amestec de interese generat de temeri comune: un posibil atac din partea Iranului, terorismul jihadist, insurgențe pe plan intern, o eventuală retragere a SUA din regiune.
IntuView deține licență de export și se bucură de sprijinul deplin al guvernului israelian pentru a ajuta orice țară care se confruntă cu acest gen de amenințări. Sunt excluse Siria, Liban, Iran și Irak. În schimb, petrostate precum Arabia Saudită sunt fericite să plătească oricât pentru acest ajutor.
Iar securitatea cibernetică este o zonă predilectă de colaborare. În 2012, când hackerii au spart sistemul de securitate al companiei petroliere saudite Aramco, firmele israeliene au fost solicitate pentru a debloca situația. Unele oferă servicii permanente intermediate de companii offshore, spune Erel Margalit, parlamentar israelian și proprietarul unui fond de investiții de mare risc. Și acest gen de colaborări se vor extinde, după cum apreciază Rudy Giuliani într-un interviu acordat în Israel la sfârșitul acestei luni, unde s-a întâlnit cu premierul israelian Benjamin Netanyahu. „Și le văd depășind zona cibernetică“, adăuga fostul primar al New Yorkului, actualmente consilier prezidențial pe probleme cibernetice.
Evident că oficialii saudiți refuză să vorbească deschis despre posibilele legături cu Israelul. Setul de întrebări trimis de Bloomberg Businesweek pentru acest articol ministrului saudit de interne și Ambasadei saudite de la Washington a rămas fără răspuns. O sursă din Riad, care a preferat anonimatul, a negat orice legătură comercială între cele două țări, invocând faptul că, atunci când cumpără tehnologie militară de orice tip, Arabia Saudită o face doar în baza tratatelor comerciale încheiate cu țările prietene care pot dezvolta tehnologia respectivă și dețin licență de export din partea guvernelor lor. Iar Israelul, din câte știe toată lumea, nu are relații oficiale comerciale cu regatul saudit, a reamintit sursa.
Embargoul arab impus la nivel oficial Israelului odată cu fondarea sa în 1948 impune ca orice afacere între Israel și statele arabe să fie făcută la negru, camuflată într-o suveică de companii intermediare înregistrate în alte țări. Doar că volumul și aria businessurilor pe care le acoperă companiile de profil israeliene în cele șase state arabe din Golf devin tot mai greu de camuflat.
UNDERCOVER. Prin firme-fațadă, în Golf, companiile israeliene acoperă o arie variată de business – de la infrastructură de protecție, securitate cibernetică până la colectare de intelligence sau desalinizare.
„Toate companiile mari israeliene, dar și cele mici fac afaceri aici (în Golf, n.r.)“, a declarat fără multe detalii despre companii Shabtai Shavit, fost director general al Mossad (serviciul de informații externe al Israelului, n.r.) între 1989 și 1996, în prezent președintele Athena GS3, firmă care oferă servicii de securitate și intelligence. Discreția este extrem de prețioasă când vine vorba de tranzacții cu arme.
La fabrica Elbit Systems of America din New Hampshire, filială a Elbit Systems, cea mai mare companie israeliană care furnizează echipamente militare, există o procedură specială când potențialii clienți sunt din Kuweit, Qatar sau din Arabia Saudită, mărturisesc angajații. Sunt scoase orice indicii, semne, inscripționări în ebraică, numele angajaților sunt ascunse, după cum mărturisește Richard Wolfe, care a lucrat aici timp de 15 ani concepând lentile pentru diverse sisteme optice pe care fabrica le produce.
Vânzările Elbit către Arabia Saudită au atras însă atenția în urmă cu doi ani, când unul dintre tehnicienii fabricii, Chris Cramer, și-a pierdut viața în mod misterios într-o deplasare în regatul arab. Potrivit unei postări a acestuia pe Facebook, a fost trimis să asiste armata saudită în timpul unor trageri demonstrative cu noul sistem de țintire care echipează rachetele TOW. Cramer lucra de 12 ani pentru Elbit și a făcut parte din echipa care a dezvoltat sistemul. A fost găsit mort în camera de hotel, cu o zi înainte de a reveni în SUA. Poliția saudită susține că este vorba de o sinucidere, versiune pe care familia lui Cramer o respinge. În cadrul unei adrese trimise Israelului, Elbit nu a dorit să specifice ce făcea mai exact Cramer în Arabia Saudită, ci doar că a lucrat pe un „proiect american“ care nu implică tehnologie israeliană. E-mailul saudiților a sunat așa: „În legătură cu moartea cetățeanului american, există aspecte penale și juridice. Guvernul saudit nu a intervenit în acest caz și l-a încredințat organismelor de anchetă penală și judiciară pentru a analiza și decide conform legislației statului saudit“.
DIPLOMAȚIA TEHNOLOGIEI. Premierul israelian Benjamin Netanyahu își presară adesea discursurile cu glume în care spune că sunt trei motive pentru care arabii sunt interesați de Israel astăzi – „tehnologie, tehnologie, tehnologie“. Nu se traduce însă și în business la vedere dintr-un motiv mai presus de cele trei amintite: conflictul palestiniano-israelian. Cooperarea în Golf nu va putea căpăta cu adevărat amploare până când Netanyahu nu va accepta să semneze un acord de pace, crede Riad al Khouri, director în cadrul GeoEconomica, o firmă iordaniană de analiză politică. Conflictul istoric se poate oricând înrăutăți. Donald Trump a decis să mute ambasada SUA de la Tel Aviv la Ierusalim, iar David Friedmann, nominalizat să fie noul ambasador al SUA în Israel, a anunțat că dorește să lucreze de la Ierusalim, „capitala eternă a Israelului“. Cum era de așteptat, reacția de partea palestiniană nu a întârziat: Fatah a apreciat că o astfel de mișcare „va deschide porțile iadului“.
Mai mult, din 1 februarie, premierul israelian a promis că reia construcția unor noi așezări israeliene în Cisiordania, după o pauză de aproape 25 de ani. Intenția este de a construi încă 5.500 de locuințe noi în teritoriile ocupate (Cisiordania și Gaza, n.r.). Președintele american i-a lansat deja lui Netanyahu invitația de a veni la Casa Albă pe 15 februarie.
În ceea ce îi privește, poziția saudiților e clară: vor face pace cu Israelul atunci când acesta va face pace cu palestinienii. Oferta a fost reiterată în 2016 de înalți oficiali saudiți în întâlniri cu omologii lor israelieni desfășurate la Washington și la Ierusalim. Sunt voci care cred că, și în absența unor relații diplomatice oficiale, un parteneriat între Arabia Saudită și Israel s-ar putea dezvolta mai ales sub mandatul pragmaticului și vizionarului prinț moștenitor Mohammad bin Salman. Dar acest context favorabil s-ar putea schimba radical dacă Trump și Netanyahu vor provoca prin deciziile lor o nouă Intifida palestiniană.
În prezent, vârful de lance al premierului israelian pentru cooperare regională este Ayoob Kara (61 de ani), parlamentar cu origini mixte – arabe și israeliene – și membru al cabinetului. Un radical în privința păcii cu palestinienii, Kara împărtășește visul (sau fantezia, cred unii) partidului Likud de a normaliza relațiile cu statele arabe, fără însă a elibera teritoriile palestiniene din Cisiordania.
PRAGMATISM. Israelul și Iordania lucrează la un proiect menit să revigoreze regiunea părăsită unde se întâlnesc Israelul, Iordania și Arabia Saudită și unde Moise i-a condus pe israeliți după 40 de ani de rătăcire prin deșert. Kara crede că și Arabia Saudită se va implica în proiect în cele din urmă, tocmai pentru că, la schimb, își dorește (prea mult) tehnologia israeliană și pentru că, la un moment dat, vor să evacueze din curtea lor problema palestiniană.
Proiectul presupune cea mai amplă colaborare publică între Israel, Iordania și partea palestiniană. Botezat „Proiectul de transport Marea Roșie-Marea Moartă“, planul constă în construcția unei conducte de desalinizare și transport în valoare de 10 miliarde de dolari, realizată la peste 400 de metri adâncime și care va filtra apa din cele două mări. Construcția va începe în 2018 și va livra apă potabilă și electricitate celor trei părți implicate. Proiectul ar putea astfel rezolva conflictele generate de resursele de apă potabilă. Iordania, Israel, Cisiordania și regiuni din Arabia Saudită, Liban și Siria sunt toate dependente de o rețea hidrografică limitată care nu le poate acoperi necesarul.
Pentru a-și lărgi și îmbunătăți relațiile cu statele arabe din Golf, premierul Netanyahu mai apelează și la alte ajutoare – avocatul său personal, Yitzhak Molcho, sau fostul ambasador la ONU, Dore Gold. Dar Kara este unic în felul său. Este singurul arab din Cabinetul lui Netanyahu, se întâlnește constant cu diplomați arabi și oameni de afaceri din Cairo, Casablanca, Geneva sau New York. Kara spune că există, de pildă, interes pentru construirea unei a doua conducte de țiței prin Marea Roșie. Prima conductă are o lungime de 257 km, face legătura între portul Eliat de la Marea Roșie și portul mediteraneean Ashkelon și are deja 50 de ani, fiind construită în parteneriat cu șahul Iranului. Eliat–Ashkelon ocolește Canalul Suez și reduce costul de transport al țițeiului către Europa și America de Nord. Când șahul a fost îndepărtat de la putere în 1979, Israelul a rămas unic proprietar al conductei.
STEALTH-BUSINESS. În acest moment, trebuie ca totul să rămână sub radar, atrage atenția Shavit. Este și un modus operandi adoptat de antreprenorul în serie Mati Kochavi (54 de ani) care a fondat mai multe companii high-tech în domeniul securității, în special după atentatele din 11 septembrie 2001 din SUA. Una dintre ele, 4D SecuritySolutions cu sediul în New Jersey, a furnizat, de pildă, sistemele de monitorizare în aeroporturile din New York.
Kochavi și-a oferit serviciile companiilor sale și liderilor din Emiratele Arabe Unite și Abu Dhabi. Nici măcar nu a ascuns faptul că, în mare parte, angajații și tehnologiile sale provin din Israel. A fost asigurat că nu este un impediment atât timp cât contractorii nu au sediul înregistrat în Israel. În realitate, expertiza Israelului în materie de securitate a fost întotdeauna prețuită în țări care se confruntă cu amenințări similare.
Kochavi a reușit să vândă guvernului Emiratelor Arabe Unite ceea ce a fost socotit la momentul respectiv cel mai complex sistem integrat de securitate din lume. Între 2007 și 2015, compania AGT International controlată de Kochavi și cu sediul în Zürich a instalat mii de camere, senzori și cititoare de plăcuțe de înmatriculare pe toată frontiera internațională de aproape 1.000 de kilometri a Emiratelor Arabe și peste tot în Abu Dhabi. Kochavi a reușit să gestioneze proiectul din SUA și din Elveția, dar artizanul întregii operațiuni era de fapt o companie din Israel, Logic Industries. De două ori pe săptămână, un Boeing 737 decola de pe Aeroportul Ben Gurion, ateriza în Cipru sau în Iordania pentru a avea acoperire din punct de vedere politic, apoi, la o distanță de trei ore, ateriza la Abu Dhabi având la bord zeci de ingineri israelieni, mulți dintre ei foști angajați ai serviciilor de securitate.
În 2014, AGT împreună cu 4D a încheiat un parteneriat cu Mobility, furnizorul saudit de telefonie mobilă, pentru realizarea și implementarea unui proiect de management al mulțimii. Proiectul era conceput pentru gestionarea celor peste trei milioane de musulmani care inundă orașul sfânt Mecca în cadrul pelerinajului anual de cinci zile. Chiar dacă Ministerul de Interne saudit limitează numărul celor care pot intra în Mecca, forțele de poliție nu au cum să-i întoarcă din drum pe pelerinii care reușesc să ajungă în oraș, fără permis. Ceea ce înseamnă că afluxul de pelerini trebuie controlat, cu mult înainte, pe traseu.
Chiar dacă sistemul propus de AGT-4D a obținut cel mai mare scor dintre proiectele care au licitat pentru obținerea contractului, în cele din urmă, proiectul a fost realizat și implementat anul trecut de către firma unor ingineri de la Universitatea saudită King Fahd. Israelienii acuză, neoficial desigur, că ideea le-a fost furată.
În ciuda embargoului, companiile înființate în Europa și SUA de Kochavi au folosit ingineri israelieni pentru a instala în Emirate infrastructură de securitate în valoare de 6 miliarde de dolari. Este doar una dintre cifrele afacerilor care se fac sub radar în Orientul Mijlociu, între state care, la nivel oficial, se află pe părți opuse ale baricadei.
[/vc_column_text][vc_text_separator title=”Big data=big deal„][vc_column_text]Știința informațiilor și prelucrarea lor cât mai precisă sunt un nou El Dorado pentru startup-uri din toate colțurile lumii.[/vc_column_text][vc_column_text]HERMENEUTICĂ HIGH-TECH. IntuView, fondată în 2003 de Shmuel Bar, este specializată, printre altele, în descifrarea codurilor operaționale și decriptarea mesajelor fundamentaliștilor islamici și mai ales ale jihadiștilor.
DUPĂ MOSSAD. Athena GS3, condusă de un fost șef al Mossad, Shabtai Shavit, livrează software de securitate, folosite cu predilecție de serviciile de informații.
VETERANII. Compania AGT International, controlată de Mati Kochavi, angajează zeci de foști ofițeri din armata israeliană, din Mossad și din Shin Bet (serviciul israelian intern de securitate).[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row]
Articol preluat din BloombergBusinessweek
de Jonathan Ferziger și Peter Waldman; adaptare de Mimi Noel
FOTO: Guliver / Getty Images
