Rezultatul alegerilor europene din 26 mai reprezintă o veste foarte bună pentru națiunile aflate la periferia Uniunii Europene. Chiar dacă cei mai mulți observatori sunt neliniștiți de fragmentarea politică a legislativului european și mai ales de faptul că, pentru prima dată, popularii și socialiștii nu mai dețin împreună majoritatea absolută. Astfel, Partidul Popular European (PPE) și Alianța Progresistă a Socialiștilor și Democraților (S&D) au obținut 320 de mandate din totalul de 751 ale Parlamentului de la Strasbourg.
Pentru a constitui o majoritate, cele două familii politice mai au nevoie de 56 de voturi, care pot fi obținute fie prin alianța cu grupul centrist, inițiat de președintele francez Emmanuel Macron (101 mandate), fie cu Verzii (71 de mandate).
Acest lucru trebuie să ne bucure, deoarece o alianță între trei blocuri oferă o marjă de manevră întotdeauna mai mare decât o alianță formată de doi parteneri.
ȘANSE MAI MICI. În plus, șansele celor doi candidați, Manfred Weber și Frans Timmermans, la șefia Comisiei Europene scad, apărând posibilitatea unui candidat de centru, capabil să asigure un echilibru între stânga și dreapta și între statele din nucleul dur și cele periferice. Și acest lucru, cu atât mai mult, cu cât cei doi spizenkandidat nu manifestau simpatii deosebite față de România, dincolo de justețea unor observații cu privire la calitatea statului de drept.
În plus, un candidat german nu poate fi de dorit în acest context, al relațiilor reci dintre Berlin și Washington. Germania ocupă deja o poziție dominantă în Uniunea Europeană, economic și demografic, iar un președinte german al Comisiei Europene ar fi prea mult, după cum prea mult înseamnă și aspirația germană pentru un loc de membru permanent al Consiliului de Securitate al ONU.
UN CANDIDAT EXPERIMENTAT. Toate aceste motive ne fac să privim cu interes propunerea președintelui Emmanuel Macron de a pune pe tapet candidatura lui Michel Barnier, negociatorul-șef al Uniunii Europene pentru Brexit.
Experiența de fost ministru delegat pentru afaceri europene, fost ministru de externe și fost comisar european − la care se adaugă aprofundarea chestiunilor europene din poziția de negociator-șef pentru Brexit – face din Michel Barnier candidatul ideal. Experiența sa ar putea fi o garanție a unei Comisii Europene puternice.
De asemenea, în contextul actual al multiplelor crize care pun în pericol proiectul european, dar și al așteptărilor mari ale europenilor (manifestate prin prezența la vot ridicată în ansamblul blocului comunitar), în fruntea Comisiei Europene este nevoie de un personaj charismatic și cu viziune. Michel Barnier ar putea răspunde acestor provocări.
ATUURILE ROMÂNIEI. Contextul este favorizant pentru noi și datorită faptului că eurodeputații români constituie grupuri destul de mari (în jur de 10) în fiecare dintre cele trei mari familii politice europene − populară, socialistă, centru. Totul este să privim poziționarea noastră la nivel european ca pe ceva strategic, cu impact foarte mare pentru viitorul României și, prin urmare, transpartinic. Absența reprezentanților unor forțe politice extremiste și populiste reprezintă un alt atu pe care România îl poate folosi.
Prin urmare, ne aflăm într-un moment de transformare a scenei politice europene, care va influența evoluțiile instituționale europene, iar România poate privi acest context ca pe o șansă de a se relansa, de a-și contura un profil cu amprentă regională la nivel european.
RĂGAZ PENTRU POZIȚIONARE. Tergiversările provocate de Brexit, ce se vor prelungi cel puțin până în noiembrie, vor face ca instituțiile europene să-și înceapă practic activitatea în parametri normali abia în ianuarie 2020. Până atunci vor fi absorbite de Brexit, inclusiv Comisia Europeană, care ar putea avea și un comisar britanic, iar activitatea acestuia va sta sub semnul provizoratului.
Această perioadă de incertitudine poate fi folosită pentru a face contacte și a se poziționa pe marile dosare, precum cadrul financiar multianual, care vor influența dezvoltarea Uniunii Europene în următorul deceniu.
Fragmentarea politică la nivel european mărește ponderea României, care poate emite pretenții mai mari atât în ce privește fotoliul de comisar european, alte posturi-cheie mai puțin vizibile în cadrul Comisiei Europene, dar și la nivel de comisii europarlamentare, cu atât mai mult, cu cât țara noastră a arătat că se poate mobiliza și a găsit resursele pentru a avea o președinție eficientă a Consiliului Uniunii Europene.
Iată că exercițiul electoral din 26 mai a deschis calea unor lungi și complicate negocieri, în care nu ar trebui să fim afectați de competiția politică internă.
