Ce au în comun un om și un robot? Sufletul, cred proprietarii de Aibo

NewMoney 18/05/2018 | 10:58 Digital
Ce au în comun un om și un robot? Sufletul, cred proprietarii de Aibo

Autor: Romulus Deac

Tot mai mulți Aibo au început să moară. Iar pentru proprietarii lor din Japonia, a muri este cu totul altceva decât o figură obosită de stil.

Acest articol a apărut în numărul 40 (14-27 mai) al revistei NewMoney

Fumul tămâios al bețișoarelor se ridică în aerul rece al vechiului templu budist, în timp ce preotul șoptește sacadat o sutră, rugându-se pentru o călătorie liniștită a sufletelor celor plecați. La prima vedere, e o ceremonie funerară ca oricare alta în Ja­ponia. Cu excepția faptului că, de această dată, cei omagiați sunt câini de companie-robot.

Vreme de șapte ani, între 1999 și 2006, Sony  a fabricat și vândut peste 150.000 de Aibo, câinii-robot care pot să umble, să recunoască și să răspundă la peste o sută de comenzi vocale. Primul lot, de 3.000 de unități, s-a vândut în doar 20 de minute, în ciuda prețului de atunci de 2.000 de dolari. Nu le lipsesc nici instinctele și emo­țiile – dragoste, curiozitate, foame, somn, tristețe, fericire, furie, surprindere, frică și antipatie –, pe care nu ezită să și le manifeste. Versiunile sale cele mai avan­sate sunt capabile nu doar să învețe și să evolueze de la stadiul de pui la adult, ci chiar să și vorbească.

ÎNCEPUTUL SFÂRȘITULUI. Când și-a cumpărat primul Aibo, familia Sakurai locuia într-un mic apartament din Tokyo. A fost și unul dintre motivele pentru care au ales un robot. „Ne-am fi dorit un câine, dar întreținerea lui ar fi fost foarte dificilă într-un apartament de bloc“, mărturisea Takeshi Sakurai pentru The New York Times. I-a costat echivalentul a 2.900 de euro și l-au primit după o lună de aș­teptare. L-au botezat Toto. Era un pui, așa că, la început, mișcările îi erau timide, nu prea reușea să se ridice pe lăbuțe și ră­mânea indiferent la vederea mingii sale de plastic. A rămas în acest stadiu aproape o lună. „De obicei evoluează mult mai repede, dar noi ne întorceam doar seara acasă și nu am avut prea mult timp să-l educăm sau să-l scoatem la plimbare“, mai spunea Sakurai.

Cu timpul, comportamentul unui Aibo se diversifică. Când stăpânii săi sunt ocu­pați, Toto, de exemplu, pleacă să explo­reze apartamentul, grație unei camere video și a unor senzori de recepție inte­grați în lăbuțe. Pentru că un Aibo nu vine cu instrucțiuni de utilizare, fiecare proprietar e liber să își dreseze câinele după cum vrea. De altfel, există o rețea de portaluri dedicate unde pot fi stocate tipare comportamentale ale Aibo, care pot fi apoi induse câinilor prin intermediul unor cartele electronice.

FOTO: Guliver / Getty Images

 

Totuși, în ciuda complexității și a popu­la­rității sale, Aibo a rămas un proiect secundar pentru Sony. Când compania a început să piardă bani în anii 2000, Aibo au fost printre primele victime ale tăie­ri­lor de costuri și scoși din pro­duc­ție în 2006. Dar chiar și așa, Sony a continuat să-i repare și să ofere piese de schimb pentru ei până în martie 2015. O dată ce a rămas fatidică pentru mii de japonezi!

Articol vizibil în întregime doar pe bază de abonament.

← Close