Agende diferite

 

Recent, într-o oarecare discreție față de agitația continuă a știrilor zilnice care vin dinspre guvernare, industria auto și-a prezentat viziunea de dezvoltare pentru următorii trei ani. Mai întâi, nu este pentru prima oară când o organizație a mediului de afaceri propune o strategie de viitor. A rămas în memoria specialiștilor Carta Albă pe care a prezentat-o, în urmă cu câțiva ani, Consiliul Investitorilor Străini. Ce a rămas în urma ei? Doar niște aduceri-aminte. Niște propuneri de dezvoltare a infrastructurii și o țintă de atins: România să organizeze Campionatul European de Fotbal din anul 2020.

Acum este diferit. În primul rând, prin anvergura industriei care propune viziunea de dezvoltare. Industria auto este cea mai importantă din România. Ea include 600 de companii cu peste 200.000 de angajați și cu o cifră de afaceri de 22 de miliarde de euro, din care 16 miliarde de euro re­prezintă cifra de afaceri a firmelor producătoare de componente auto. Exporturile industriei auto ating 13 miliarde de euro, adică aproape un sfert din expor­turile totale ale economiei românești. Industria auto produce anual 360.000 de vehicule.

Se pot aduce și critici companiilor auto: că au localizat în România prelucrarea industrială cu va­loa­re adăugată scăzută, că avem, de fapt, o economie de lohn auto. Toate acestea sunt adevărate, dar esențial este că industria auto a devenit „prea mare pentru a risca să o pierdem“. O viziune de dezvoltare a celei mai mari industrii din România ar trebui să fie în atenția adminis­trației.

O nevoie veche. În al doilea rând, viziunea de dezvoltare propusă nu înseamnă neapărat și costuri bugetare. Sigur că în viziunea de dezvoltare a industriei auto se vor­bește și despre dezvoltarea infrastructurii, dar cine nu are pe agendă, astăzi, și infrastructura?!  În documentul Parteneriatului Auto Român (PAR) sunt numite explicit chiar rutele de infra­structură ce ar trebui dezvoltate. Este vorba despre toate variantele de infrastructură: rutieră, feroviară, aeriană și na­vală. Către aceste zone ar trebui îndreptat efortul investițional al statului. Iar sursele de finanțare pot fi destul de diverse, alături de fondurile bugetare putând să fie atrase cele europene sau cele incluse într-un par­teneriat public-privat.

Există, însă, o serie de obiective incluse în viziune care nu necesită neapărat alocarea unor bani de la buget, ci, pur și simplu, doar un efort de organizare și de îmbunătățire a legislației. Iată, însă, câteva repere importante ale „viziunii de dezvol­tare durabilă a industriei auto în România“. Direc­țiile de acțiune avute în vedere sunt: producție și industrie 4.0, forță de muncă, furnizori, cercetare-dezvoltare și infrastructură.

La capitolul producție și industrie 4.0, raportul trece în revistă principalele constrângeri. Este vorba despre absența unei strategii naționale pri­vind industria 4.0, despre un sistem educațional care nu promovează creativitatea și abilitățile necesare industriei 4.0 și despre lipsa interconectării soluțiilor IT. Propunerile PAR sunt legate de adaptarea sistemului educațional la standardele industriei 4.0 sau la necesitatea dezvoltării infrastructurii IT pentru a permite exploatarea „Big Data“.

Obiective. În ceea ce privește forța de muncă, viziunea industriei auto propune următoarele obiective eșa­lonate pentru următorii trei ani: în 2018, începerea unei campanii de promovare a învăță­mântului dual printre tineri și părinți și o întărire a colaborării cu Ministerul Educației pentru programe pe termen lung. În 2019, ar trebui să aibă loc o revizuire a curriculei, iar în 2020, crearea unui program națio­nal de stagii practice susținut atât de angajatori, cât și de instituțiile de învăță­mânt și creșterea moti­vației personalului didactic. Este de remarcat că obiectivele par realiste, adică sunt structurate în timp pe măsura „vitezei“ cu care se mișcă apa­ratul administrativ. Altfel nu se explică motivele pentru care instruirea „la locul de muncă“ ar trebui introdusă în anul 2020, și nu de mâine.

Cât despre domeniul cercetării-dezvol­tării, PAR propune extinderea facilităților fiscale existente pentru angajații din sectorul IT și pentru cei din cercetare-dezvoltare, includerea industriei auto, ca un pilon separat, în strategia națională de cerce­tare-dezvoltare și (poate surprinzător) aplicarea unui program de imigrație pentru cetățenii cu potențial înalt din afara Uniunii Europene.

Ceea ce frapează este diferența dintre agenda guvernamentală și cea a companiilor, în cazul de față a celor din industria auto. Comparați inițiat­i­vele guvernamentale cu cele ale firmelor. Puterea politică este preocupată de schimbarea legislației penale și fiscale, de trecerea contribuțiilor sociale de la angajator la angajat, de split TVA, de creș­te­rea salariului minim și a pensiilor.

Companiile se gândesc la industria 4.0, la felul în care învățământul poate răspunde mai bine pro­vo­cărilor industriei și de strategii care să dezvolte sec­torul de cercetare-dezvoltare. Nu putem să nu ob­ser­văm că inițiativele guvernului față de nevoile companiilor sunt ca două linii paralele. Nu ar trebui să fim deloc surprinși că unele companii vor pleca din România sau își vor reduce activitatea. Ce sea­mănă azi guvernul, vom culege peste trei-patru ani.

Constantin Rudnițchi, realizator de emisiuni la Radio RFI România și la televiziunea Profit.ro. De asemenea, a fost redactor-șef adjunct al revistei economice Capital.