Afacerea Buncărul: Aurul din Alpi

[vc_row][vc_column][vc_column_text]

Undeva în inima Alpilor elvețieni, în apropierea unei piste unde pot ateriza cu ușurință avioane private Gulfstream sau Falcon, se află una dintre cele mai mari ascunzători de aur din lume.

Intrarea, păzită de un bodyguard cu vestă antiglonț, este, de fapt, o ușă de metal încastrată chiar în granitul muntelui. Dincolo de această ușă nu foarte impresionantă se află însă piesa de rezistență: un perete metalic de trei tone și jumătate, care se deschide doar pe baza unui cod și după ce sunt scanate irisul și fața celui care vrea să intre. Urmează un labirint de tuneluri lăsat moștenire de armata elvețiană.

Proprietarul aurului ascuns aici preferă anonimatul, de teama compromiterii securității locației, și evită să facă public și numele companiei, de teamă că ar fi un indiciu de care potențialii hoți s-ar folosi, pentru a-l identifica. Nu răspunde la întrebările legate de cât de atent își selectează clienții, dar spune că mulți dintre cei care vin să-și adăpostească aurul la el nu trec de testul de… adulmecare. „La fiecare client pe care îl acceptăm, refuzăm alți doi, cel puțin. Nu vrem probleme“, mărturisește el.

Criza și aurul. Cererea pentru depozitarea aurului a crescut odată cu criza financiară din 2008. Mulți dintre bogații lumii se gândesc că a deține depozite de aur este o garanție în fața insecurității pe care băncile o presupun și reprezintă totodată o investiție firească atunci când piețele sunt volatile, iar depozitele bancare sau bondurile de risc scăzut au randamente aproape de zero. În fine, poate fi și o modalitate de a evita ochiul vigilent al autorităților fiscale. În numeroase cazuri, de acum notorii, procurori din Franța, Germania sau SUA au mers pe urmele celor care aveau conturi bancare nedeclarate în Elveția.

Opțiunile de depozitare, precum cea descrisă aici, nu intră sub incidența acelorași obligații pe care băncile elvețiene trebuie să le respecte – de a raporta autorităților federale orice tranzacție suspectă. Iar americanilor nu li se cere să declare aurul stocat în afara instituțiilor bancare, potrivit Legii americane a conformității fiscale a conturilor deschise în strănătate.

Din cele aproape o mie de foste buncăre militare care încă există în Elveția, câteva sute au fost vândute în ultimii ani. Dintre acestea, circa zece sunt folosite pentru a depozita aur sau pentru stocare de informații, potrivit Ministerului elvețian al Apărării.

Lounge pentru VIP-uri. Sunt puține însă care au opulența celui prezentat mai sus și al cărui proprietar susține că este cel mai mare depozit de aur pentru clienți privați și al șaptelea seif de aur ca mărime din lume. În apropiere se află un lounge pentru VIP-uri și câteva apartamente luxoase pentru clienți. Proprietarul le oferă clienților săi un loc să doarmă și să mănânce, deoarece „mulți dintre ei nu vor să lase urme în vreun hotel sau restaurant“, explică acesta.

La câțiva kilometri depărtare, Dolf Wipfli, fondatorul și directorul executiv al companiei Swiss Data Safe, este unul dintre puținii care operează un astfel de business și au fost de acord să-și divulge identitatea. Depozitul de aur pe care compania sa îl deține se află tot într-un buncăr, situat într-un cătun din localitatea Amsteg.

În cadrul vizitei recente făcute acolo, Wipfli nu a dezvăluit localizarea exactă, preferând să-i ducă pe vizitatori într-o cameră unde se aflau servere ce deserveau cealaltă jumătate a afacerii – stocare de date. Wipfli nu a dorit să dezvăluie prețul perceput pentru stocarea aurului. Site-ul companiei are versiuni în chineză și rusă. „Din 2008, oamenii sunt interesați de alternative pentru depozitele bancare“, explică Wipfli, a cărui companie acoperă această cerere. Swiss Data Safe „nu are nicio legătură cu sistemul bancar și nici cu vreo altă organizație sau grup de interese. Compania noastră și rivalul anonim nu sunt supravegheate de reglementatorul guvernamental Finma“, a ținut să mai precizeze Wipfli.

Nicio raportare. De asemenea, aceste companii nu sunt obligate să raporteze către Oficiul elvețian de combatere a spălării banilor. În trecut, sesizările făcute acestui Birou l-au determinat pe procurorul general al Elveției să înceapă ancheta în cazul FIFA.

„Se știe, comerțul cu aur reprezintă o componentă consistentă a economiei elvețiene“, precizează John Cassara, fost agent special în cadrul Trezoreriei SUA și autorul unei cărți despre spălarea banilor. „Nu mă surprinde că nu există eforturi mai susținute și mai eficiente pentru a monitoriza abuzurile“. În noul context, „aurul ar trebui supus raportărilor transfrontaliere“, adaugă Cassara.

În decembrie 2015, secretarul de stat elvețian responsabil pentru finanțe internaționale a dat publicității un raport privind casetele de depozit și riscul de a fi folosite abuziv pentru acte de spălare a banilor și pentru finanțarea de acte teroriste. Fostele buncăre militare nu au fost menționate în raport. Sunt însă numeroase și legitime motive pentru a le investiga și pe acestea. Prețul metalului rar a crescut cu 25% la finalul anului trecut, iar cantitatea de aur tranzacționată de fonduri de plasament speciale (ETFs) a crescut cu 39% în 2016, potrivit unor date compilate de Bloomberg.

Selecție strictă. Wipfli susține că și compania sa, Swiss Data Safe, își monitorizează clienții potențiali foarte atent și îi respinge pe cei în privința cărora are suspiciuni. Compania acceptă companii drept clienți, dar cu condiția să cunoască proprietarul afacerii, condiție care este mult mai strictă, decât, de exemplu, controversatele depozite guvernamentale, unde pot fi depozitate, ani de zile, opere de artă și alte active de valoare și unde taxele percepute sunt foarte mici sau lipsesc.

Compania lui Wipfli verifică atent și marfa care intră în buncăr, fapt care, la fel, deosebește acest gen de business de cel al companiilor care operează celebrele seifuri valorice unde tronează politica discreției totale – nimeni nu întreabă pe nimeni nimic. „De fapt, noi nu operăm un business cu seifuri la negru“, subliniază ironic Wipfli.

Așadar, chiar dacă în ultima vreme, la presiunea internațională, conturile bancare elvețiene nu mai sunt chiar atât de secrete, depozitele de aur rămân sub radarul autorităților sau al celor care ar vrea să afle mai multe despre ele.

[/vc_column_text][vc_text_separator title=”Cu ochii pe aurul elvețian” color=”juicy_pink” style=”double”][vc_column_text css=”.vc_custom_1477649928332{background-color: #ffe8e8 !important;}”]Oficialii elvețieni nu au, deocamdată, nicio pârghie de control asupra aurului din Alpi. Însă autoritățile internaționale sunt preocupate de averile ascunse în munți.[/vc_column_text][vc_column_text]Riscuri. Organismul interguvernamental Financial Action Task Force a tras un semnal de alarmă, într-un raport din 2015, în legătură cu riscurile ca aurul să fie folosit pentru finanțarea actelor de terorism sau de spălare a banilor.

Fostul agent. John Cassara, fost agent special al Trezoreriei Statelor Unite, consideră că „aurul ar trebui supus raportărilor transfrontaliere“.

Context. Refugiul în aur are drept cauză deprecierea dobânzilor bancare. Prețul metalului rar a crescut cu 25% la sfârșitul anului trecut, potrivit unor date Bloomberg.[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][vc_row][vc_column][vc_column_text]

Articol preluat din BloombergBusinessweek

de Hugo Miller, Stephanie Baker; traducere: Mimi Noel

FOTO copertă: Guliver / Getty Images[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row]