Adio, dar rămân cu voi?

Guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, a dat de înțeles că nu mai este interesat de un nou mandat în fruntea Băncii Naționale a României. Remarca a fost făcută mai în glumă, mai în serios cu ocazia pre­zentării motivelor pentru care Banca Națională a luat decizia să crească din nou dobânda de politică mone­tară.

Gluma lui Isărescu vine într-un moment în care presiunile asupra BNR au ajuns la maximum. În sen­sul că de aproape un an de zile lideri PSD și unii membri ai Guvernului au criticat constant activitatea Băncii Naționale, deciziile luate, precum și luă­rile de poziție ale unor specialiști din BNR. Marota PSD este că BNR nu susține programul de guvernare. Ironic, guvernatorul BNR a spus cu aceeași ocazie (conferința de presă susținută după ședința Consiliului de Administrație din 7 mai) că din comunicatul băncii centrale a fost efectiv scoasă trimi­terea la politica fiscală a Guvernului. Au rămas alte sintagme, precum „mixul de politici macroeco­no­mice“, care, pentru cunoscători, tot același lucru înseamnă. Dar este ciudat că s-a făcut compromisul renunțării la unii termeni ce țin de deciziile guvernamentale, ceea ce arată că întâlnirile din ultima perioadă dintre Guvern–PSD și Banca Națio­nală încep să dea roade.

Strică petrecerea. Peste tot în lume, nu doar în România, băncile centrale au darul de a strica petrecerea. Adică, în plină creștere economică, în plin avânt al creditului, banca centrală, fiind con­centrată pe datele fundamentale ale economiei, atrage atenția asupra riscurilor și, în plus, ia decizii precum creșterea dobânzii-cheie.

Totuși, gluma guvernatorului BNR a fost deja luată foarte în serios. În sensul că specialiștii se întreabă în ce măsură posibila retragere a lui Mugur Isărescu de la conducerea BNR va influența deciziile băncii centrale? Scenariile luate în calcul sunt complet diferite: pe de o parte, există aștep­tări ca BNR să facă o serie de concesii în fața puterii politice (de la limbajul de specialitate care să fie mai blând față de politicile guvernamentale până la deciziile efective). Pe de altă parte, există opinii care afirmă că posibila retragere a guvernatorului BNR îl va face pe acesta să fie intransigent în politicile BNR pe care le va adecva situației economice a României făcând abstracție de presiunile politice.

În orice caz, ne aflăm într-o situație inedită. În sensul că este previzibilă o evoluție complicată a economiei românești (inflație, lipsa investițiilor publice, creșterea deficitelor ș.a.) care va trebui manageriată și de o conducere a băncii centrale aflată sub presiune politică și sub spectrul unui mandat limitat.

S-a spus pe bună dreptate că Mugur Isărescu este vaccinat în materie de presiuni făcute asupra sa și asupra băncii centrale. Au fost momente în care asupra guvernatorului BNR au existat presiuni mai mari decât astăzi. Presiuni pe care guvernatorul le-a gestionat uneori cu discreție, alteori cu abilitate.

Reproșuri pe față. Dar parcă niciodată în ultimii 29 de ani atacurile la adresa BNR nu au fost mai publice. În anii ’90, presiunile erau făcute și negociate în spatele ușilor închise. Informațiile se aflau doar pe surse și erau cu greu confirmate. Astăzi, repro­șu­rile politicieni­lor de la putere sunt făcute la vedere, fără perdea și fără ascunzișuri. Logica acestei atitudini este simplă: Guvernul a dorit să tran­s­fere vinovăția creșterii prețu­rilor și a dobânzilor asupra BNR. Ceea ce este incorect, dacă înțelegem că mecanismele de inter­ven­ție pe piețe ale BNR sunt diferite de cele ale Guvernului. Dar, Guvernul a încercat să transfere nota de plată a măsurilor guvernamentale asupra BNR.

Indiferent, însă, dacă anul viitor guvernatorul BNR se va retrage sau va fi retras, banca centrală nu are o marjă prea mare de manevră. Inflația s-a inflamat și obligă BNR să ia măsuri (să crească dobânda-cheie), creșterea economică decelerează, consumul scade ușor, investițiile sunt la un nivel redus, iar deficitul de cont curent și cel bugetar sunt în creștere având o contribuție negativă asupra creșterii economice. În plus, creditul pentru populație a crescut, în ultimul an, cu aproape 10%.

Iar situația de pe piețele financiare internaționale converge spre aceeași idee: epoca dobânzilor mici s-a încheiat. În Statele Unite, relaxarea fiscală pro­movată de administrația Trump a dus la creșterea peste anticipări a inflației și ca atare este de aștep­tat creșterea dobânzii la moneda americană. În zona euro este de așteptat ca banca centrală să treacă și ea la o înăsprire a politicii monetare. Chiar raportul de primăvară al Fondului Monetar Internațional anticipează un risc privind schimbarea politicii monetare, respectiv creșterea dobân­zilor.

În România, antreprenorii și populația trebuie să înțeleagă că, indiferent cât s-ar opune Guvernul și PSD, dobânzile vor crește. Aceasta este realitatea și de ea trebuie să fie conștienți cei care au luat sau vor lua un împrumut. Cu costurile de rigoare. În fața acestei realități, pălesc tensiunile și presiu­nile existente între BNR și PSD–Guvern.

Constantin Rudnițchi, realizator de emisiuni la Radio RFI România și la TVR1. De asemenea, a fost redactor-șef adjunct al revistei economice Capital.
← Close