Acestea sunt cele trei riscuri care pot duce la „grecizarea” României

Vocile din spațiul public care atrag atenția asupra derapajelor economice care pot apărea în urma creșterilor salariale programate de Guvern au început să se înmulțească.

Profesorul universitar Mircea Coșea este de părere că deși România nu este încă în situația Greciei, politicile publice din ultima perioadă riscă să împingă finanțele țării într-o situație similară cu cea a elenilor, care, nemaivând cum să-și onoreze împrumuturile, au fost la un pas de a intra în faliment, fiind salvați de „troika” vestică.

„Drumul către Grecia are o caracteristică specială. Se fac aceleași greșeli pe care le-au făcut și grecii: pensii suplimentare și salarii mai mari. Sectorul public nu creează valoare adăugată”, rezumă Mircea Coșea, care face referire la măsurile luate de Grecia începând cu 2005. El adaugă că aceste creșteri trebuie făcute etapizat pentru că salariile depind de productivtate. Mai mult nu exist o garanție că rezervele bugetare vor acoperii toate măsurile de la început de an. „Este un pericol major. Ține de pornirea foarte prostă a acestui an atât bugetar cât și politic. Mai există încă posibilitatea trecerii la un program care să echilibreze eforturile bugetare”, adaugă Mircea Coșea.

El mai spune că suntem în perioada în care mai putem lua măsuri. În primul rând vorbește despre necesitatea negocierilor cu reprezentanții sectorului public pentru creșteri graduale de salarii. În al doilea rând insistă asupra finanțării sistemului de investiții în ideea de a crește locurile de muncă și implicit majorarea masei de impozitare.

Pe această temă se desprind trei mari argumente care ne-ar îndrepta către exemplul Greciei.

1. Statul social

O supradimensionare a cheltuielilor legate de asistența socială poate distorsiona puternic cheltuilelile statului, în special atunci când numărul de locuri de muncă nou create nu ține pasul și numărul celor varsă contribuții se menține constant.

În prima lună a anului s-au încasat contribuții de 3,3 miliarde de lei, dar costurile legate de asistența socială (plata pensiilor) au fost de 4,5 miliarde de lei. Doar în prima lună, deficitul acestui buget a fost de peste 1,2 miliarde de lei.

Dacă se menține la același nivel, rezultă că până la finalul anului, statul va cheltui pentru plata pensiilor cu 3,2 miliarde de euro mai mult decât încasează de la salariați.

2. Problema aparatului bugetar

Ponderea cheltuielilor cu salariile bugetarilor a fost unul dintre punctele nevralgice din bugetele României în perioada de criză. Acestea atinseseră un nivel nesustenabil. Odată cu accesarea împrumutului de la FMI, România s-a angajat să reducă aceste cheltuieli, ceea ce s-a și întâmplat, până în 2016, când acestea au început să ocupe un spațiu tot mai mare din buget.

În afară de măsurile votate până acum, un alt proiect aflat pe masa Guvernului ar putea duce la creșterea salariilor din sectorul public. Ministrul Muncii, Lia Olguța Vasilescu, spune că impactul legii salarizării unitare ar fi de 32 de miliarde de lei în trei ani. Calculele s-ar putea schimba, însă, în urma discuțiilor cu sindicatele.

3. Deficit-datorie publică

Calculele Guvernului și cele ale partenerilor internaționali ai României diferă semnificativ în ceea ce privește deficitul bugetar, un indicatori esențial pentru evoluția în timp a datoriei publice. Fondul Monetar Internațional (FMI) vede un deficit cu peste un miliard de euro mai mare în acest an, calcule ce par să fie împărtășite și de executivul european.

Mai mult, din estimările Comisiei Europene reiese că datoria publică ar putea avansa cu echivalentul a 3,5 puncte din PIB până în 2018. Acest scenariu ar plasa România, potrivit unei analize a Băncii Naționale a României (BNR), într-un teritoriu periculos.

Banca centrală argumentează că o datorie publică de 40-45% din PIB crește riscul intrării României în recesiune la peste 50%. Adică este mai probabil ca economia să scadă decât să crească atunci când datoria este atât de mare.

Lecția grecească

La numai doi ani distanță de măsurile fiscale anunțate de Guvernul Grindeanu, în 2015, Grecia a fost la un pas de faliment. Și asta în condițiile în care în acel an, Grecia era nevoită să plătească o tranșă considerabilă din împrumut către creditorii externi. Este adevărat, Grecia ajunsese la un grad de îndatorare de 177% din PIB, în condițiile în care datoriile României din acea vreme erau de circa 40% din PIB.

Cu cuțitul ajuns la os Grecia a fost nevoită să ia măsuri fiscale dure cum ar fi reducerea salariilor din sectorul bugetar și micșorarea pensiilor. Măsurile luate de greci au fost practic ineficiente pentru că în vara lui 2015 sistemul bancar elen a intrat în colaps. Dar și așa bonusurile pentru angajații din sectorul de stat nu au ezitat să curgă. O bloggeriță româncă stabilită în Grecia a întocmit în acea perioadă un top al celor mai bizare bonusuri oferite salariațiilor din sectorul de stat. Angajații de a OTE aveau primă de 690 de euro pentru încălzirea motorului mașinii, angajații de la căile ferate primeau bonus de 420 de euro pentru spălarea mâinilor, în timp ce salariații care conduceau tramvaiele aveau spor de antenă de 1.120 de euro. Iar exemplele continuă cu șoferii transportului public care se bucurau de un spor de 450 de euro lunar pentru preluarea/predarea autobuzului, ori funcționarii din serviciile de stat care primeau 290 de euro pentru… deplasarea dosarului. Acestea sunt doar câteva din artificiile financiare făcute de greci pentru menținerea salariilor ridicate în sectorul public, în condițiile în care FMI și ceilalți creditori externi cereau reducerea costurilor bugetare.

FOTO: Wikipedia.org