Absurdul american: În multe state americane este mai ușor să deții o armă decât un câine

Statele Unite ale Americii trebuie să înăs­prească radical condițiile de achiziție a unei arme. Acum, absurdul american arată așa – în multe state americane este mai ușor să deții o armă decât un câine, observă o ana­liză a revistei britanice The Economist.

Motivele unui asasinat în masă variază. Adolescentul din Buffalo (statul New York), care pe 14 mai ucidea zece oameni, majoritatea de culoare, a fost mânat de o pa­ranoia rasistă. Bătrânul de 68 de ani, care pe 16 mai a împușcat un om și a rănit alți cinci într-o biserică din California, îi ura pe taiwanezi. Ce l-a împins pe adolescentul Salvador Ramos să ucidă 21 de copii, pe 24 mai, la o școală din Texas s-ar putea să aflăm la un moment dat, chiar dacă tânărul a murit și el în schimbul de focuri.

Ce au însă în comun aceste orori este arma crimei. Armele de foc sunt un mijloc simplu și sigur de ucis. Un om cu o armă și cu suficientă muniție poate ucide mai mulți oameni, mai rapid și cu mai puțin efort fizic decât cu un cuțit sau cu un alt obiect as­cuțit. Arma folosită de Ramos – o pușcă mi­litară de asalt cu un încărcător de mare capacitate – i-a permis să tragă încontinuu, până când cineva a reușit să-l ucidă. Pare tras la indigo cu multe alte tra­gedii americane prin prisma ușurinței cu care armele ucigașe au putut fi procurate.

Prea multe arme de foc

Când un hoț are asupra lui o armă, cresc șansele să ucidă. Și probabilitatea ca unele certuri domestice să fie tranșate letal crește dacă există arme în casă. Tentativele de suicid folosind o armă de foc de obicei nu eșuează. Polițiștii din Marea Britanie au ucis doar doi oameni în 2021, cei americani – 1.055. Nu înseamnă că polițiștii din Marea Britanie sunt mai blânzi sau mai puțin rasiști. Principalele motive din spatele acestor disparități țin de faptul că oamenii au arme. Majoritatea celor care ajung să ucidă sunt înarmați cu arme de foc. Chiar și mulți americani care nu ajung să le folosească dețin totuși arme.

Abundența armelor de foc este motivul pentru care rata criminalității în America este de patru sau de cinci ori mai mare decât în oricare dintre țările dezvoltate. Potrivit uneia dintre numeroasele estimări, americanii dețin 400 de milioane de arme. Dacă ar fi egal distribuite, înseamnă că o familie cu cinci membri ar deține șase arme. În 2020, peste 45.000 de oameni și-au pierdut viața în SUA din cauza folosirii ar­me­lor de foc. Armele de foc ucid mai mulți tineri decât accidentele de mașină.

În analiza lor, jurnaliștii britanici de la The Economist cred că o cale de a ameliora aceste cifre ar fi înăsprirea condițiilor de a deține arme. Fiecare armă trebuie licen­țiată și înregistrată. Fiecare deținător trebuie să aibă permis obținut după ce i-a fost verificat trecutul (cazier), procesul de obținere ar trebui să ia timp, nimeni nu ar trebui să poată cumpăra o armă ca și când ar cumpăra orice alt produs dintr-un ma­ga­zin. De asemenea, civilii nu ar trebui, nici cu permis, să aibă acces la arme de foc rapid sau cu încărcător cu capacitate mare, care le-ar permite să poată ucide mulți oameni până la prima reîncărcare.

Al doilea amendament

Ei bine, în America, toate aceste restricții privind controlul deținerii de arme sunt de neconceput în continuare. Al Doilea Amendament garantează dreptul de a avea arme de foc, iar Asociația Națională a Armelor promovează o interpretare extremă. Politi­cienii care ar vrea să înăsprească regulile pentru achiziția unei arme de foc pierd capital politic. În alegerile primare repu­blicane, de pildă, puțini au îndrăznit să deranjeze lobbyul făcut în favoarea ar­melor.

Așa se explică o relaxare a regulilor în lo­curi ca Texas, unde un tip de 21 de ani poate să aibă asupra lui o armă de foc, fără pregătire prealabilă și fără o licență (de pildă, pentru a fi frizer, ar fi nevoie de ambele). Sau unde un puști de 18 ani poate cumpăra o armă dacă provine dintr-o fa­milie violentă (pentru a se apăra, chipurile, de rudele abuzive). Ei bine, Ramos a cumpărat legal două arme de asalt imediat ce a făcut 18 ani și și-a ucis bunica înainte să plece spre școală, în ziua de 24 mai.

Numai că nu asta vor toți americanii. Majoritatea și-ar dori anumite limitări, de pildă cei cu probleme mintale dovedite să nu poată avea acces la arme. Sau ar dori crearea unor baze de date cu toate vân­ză­rile de arme, iar cele de asalt și cu încărcă­toare de mare capacitate să nu poată fi pro­curate de către civili.

Realism sângeros

Este puțin probabil ca astfel de măsuri să fie adoptate în Congres, din cauza tacticilor de amânare din Senat. Ar trebui, așadar, ca, la nivel de stat, autoritățile să se implice mai mult, deși, dacă vor fi adoptate reguli mai stricte, va crește fluxul de arme la negru.

La rândul lor, alegătorii ar trebui să-i răs­plătească pe politicienii care pledează ca per­misul de armă să fie măcar la fel de greu de obținut precum cel de conducere. Chiar dacă nu pot fi împiedicate toate cri­mele cu arme de foc, măcar o parte din vieți ar fi sigur salvate.

„Mă întreb când avem de gând să ne schim­băm. Trăind în teroare, până când ni­­mic nu va mai rămâne“ sunt versuri din coloana sonoră a distopiei „Mad Max: Cupola Tunetului“, interpretată memorabil de Tina Turner și inserate la finalul unui editorial din cotidianul The Washington Post pe marginea crimei oribile din 24 mai.

Când, acum patru ani, America era din nou zguduită de un masacru oribil la un liceu din Parkland, John Paul Stevens, defunctul procuror general al Statelor Unite, atrăgea atenția, cu puțin timp înainte să moară, la vârsta de 99 de ani, că nu există decât o sin­­gură soluție, radicală – abrogarea celui de-Al Doilea Amendament. Amendamentul a fost adoptat când o armată federală putea pune în pericol securitatea statelor americane. Acum, această temere este o relicvă din secolul al XVIII-lea, nota Stevens într-un comentariu din martie 2018. Ce nu a spus acesta este dificultatea ex­tremă de a abroga acel amendament – este nevoie ca două treimi dintre congresmenii din ambele camere ale Congresului să vo­teze pentru și apoi de ratificarea modifi­cării de către trei pătrimi dintre statele americane. Sunt zero șanse ca parti­zanii abro­gării măcar să se apropie vreo­dată de un astfel de prag.

Acest articol a apărut în numărul 141 al revistei NewMoney.

FOTO: Getty