Creșterea economică record pe primul trimestru, 5,7%, a stârnit reacții interesante. „Este foarte ciudat“ și „este o creștere uimitoare“ au exclamat doi dintre analiștii români.
La polul opus, premierul Sorin Grindeanu a exultat făcând trimitere către cifra creșterii economice. Reacțiile diametral opuse sunt de înțeles. Fiecare se uită unde îi este mai convenabil. Premierul, la cifra de creștere, care, dacă se va menține la nivelul întregului an, tinde să devină un record absolut. Analiștii se uită la calitatea creșterii. Și ce văd acolo? O economie care crește în continuare pe baza unor „stimuli“, fie că vorbim de cei fiscali (scăderi de taxe și impozite), fie de cei care privesc veniturile consumatorilor (creșteri de pensii și salarii). Ambele variante duc la o stimulare a cererii pe piața internă și o creștere a consumului. Consumul este motorul creșterii economice, iar acest tip de politici economice nu se practică de ieri sau de astăzi, ci deja de cinci-șase ani.
Performanțe aparente. Economia nu are nici pe departe performanțele pe care le atinge consumul. Spre exemplu, jumătate din bunurile de consum de pe piața românească provin din import, arată un raport al BNR. Cifra nu include mărfurile importate pentru a fi prelucrate intern și transmise apoi pe piețele externe, așa-numitul lohn.
Dar, raportul import-piața internă în materie de bunuri de consum ne arată specificul economiei românești care nu poate satisface cererea de pe piață internă. La fel de adevărat este că importurile cresc direct proporțional cu consumul.
În esență, analiștii independenți sunt preocupați de calitatea creșterii economice. Cifra creșterii este spectaculoasă, dar motoarele creșterii sunt îngrijorătoare. De ani de zile, guvernele și politicienii, în general, vorbesc despre schimbarea modelului economic și implicit despre schimbarea factorilor creșterii economice. Sunt doar vorbe. În mod concret, administrația nu a reușit să realizeze programe cu rezultate vizibile. De exemplu, același deziderat, schimbarea modelului economic, și-l propune și noul președinte al Franței, Emmanuel Macron. Doar că în programul președintelui francez găsim și o serie de elemente foarte clare. Este vorba despre un pachet de investiții în valoare de 60 miliarde euro, care va fi derulat în următorii cinci ani. Programul Macron trasează și direcțiile în care se vor face investițiile și ele sunt un bun exemplu și pentru administrația românească. Este vorba despre 15 miliarde euro pentru pregătirea profesională, 15 miliarde euro pentru domeniul energetic și pentru tehnologiile de protecția mediului, iar restul de 20 miliarde euro vor fi investiți pentru informatizarea administrației publice, în agricultură, transporturi locale și în sistemul de sănătate. Așadar, atunci când un stat își propune să schimbe modelul economic, direcționează și capacitează, prin investiții publice, schimbarea.
Deocamdată, în România, guvernul Grindeanu, care își propune chiar în cadrul programului de guvernare schimbarea modelului economic, a crezut că găsește o soluție de moment, și anume a crescut salariile. Numai că nu astfel se schimbă economia, respectiv prin impunerea unor costuri mai mari companiilor sau prin creșterea cheltuielilor statului cu personalul. În mod normal, schimbarea poate fi făcută printr-o politică de investiții publice care să aducă alături investiții ale sectorului privat de o calitate și cu o valoare adăugată mai mare, decât are, acum, economia românească.
Pentru cei care se întreabă de unde va găsi bugetul francez bani pentu a derula programul de investiții anunțat, facem precizarea că programul Macron prevede și un pachet de măsuri de reducere a cheltuielilor administrației cu 60 de miliarde de euro. La fel de adevărat este că Franța are cele mai mari cheltuieli cu administrația dintre statele zonei euro. Este, în același timp, ușor de observat că unele idei ale programului proaspătului președinte francez pot fi preluate aproape „copy-paste“ de către guvernanții României.
Un alt exemplu al modului pragmatic în care politicienii văd creșterea economică este chiar exemplul președintelui american Donald Trump, care, în vizita sa recentă în Arabia Saudită, referindu-se la contractele în valoare de 110 miliarde dolari ce urmează a fi parafate între cele două state, spunea „joburi, joburi, joburi“. Este o traducere în termeni politici a unei nevoi imediate: creșterea economică trebuie să ajungă în viața de zi cu zi.
Lucruri amestecate. Din acest punct de vedere, creșterea economică din România nu excelează. A adus salarii ceva mai mari, este adevărat, dar în materie de locuri de muncă lucrurile sunt destul de amestecate, dacă ne gândim că rata șomajului este degradată de specificul românesc al realității că milioane de români lucrează în Europa și nu creează presiune asupra pieței muncii acasă.
În concluzie, analiștii independenți sunt circumspecți față de cifra de creștere economică pentru că văd cum acest model economic sădește semințele unei viitoare recesiuni. Nu neapărat a unei crize, ci a unei recesiuni.
