23 august 1944, ziua în care Churchill și Stalin au ucis capitalismul românesc

Florel Manu 23/08/2019 | 12:00 Ştiri
23 august 1944, ziua în care Churchill și Stalin au ucis capitalismul românesc

Înainte de 1990, ziua de 23 august se reducea la defilare, mici, bere și plimbări la iarbă verde. Era zi liberă. Toată lumea, vrând-nevrând, sărbătorea „insurecția armată”, adică momentul în  care România a rupt legăturile cu Germania și a trecut alături de forțele aliate în Al Doilea Război Mondial. Acum, 23 august este ca oricare zi din calendar.

Guvernele comuniste aflate la putere au făcut din ziua de 23 august un model de luptă împotriva capitalismului, care, potrivit liderilor de stânga, a adus țara în pragul dezastrului economic. Dezastru care a fost atribuit liderilor politici, fie că au susținut sau nu alianța României cu Germania.

Contextul politic nu a fost nici el de partea capitalismului românesc. Împărțirea sferelor de influență din Europa de Est, la Conferința de la Moscova din octombrie 1944, între Churchill și Stalin au plasat România în brațele Uniunii Sovietice. Discuțiile privind influența marilor puteri începuseră înainte de 23 august 1944, când România trecea de partea aliaților. Atunci, România a fost sacrificată de Churchill în favoarea Greciei. Întreaga industrie dezvoltată de oamenii de afaceri interbelici a luat drumul Moscovei, iar întreprinderile românești au servit intereselor sovietice. Dar cum arăta cu adevărat economia unei Românii pe care comuniștii au început să o „reclădească” cu ajutorul „fratelui mai mare” de la răsărit.

Până în septembrie 1939, când Germania a invadat Polonia și a declanșat Al Doilea Război Mondial, România cunoștea una dintre cele mai mari creșteri economice din lume. Cea mai importantă ramură a economiei era agricultura, dar și industria constructoare de mașini avea să cunoască progrese vizibile. După ce armata română a început recrutările la începutul războiului, în principal agricultura a rămas fără forță de muncă, fiind declanșat declinul. Investițiile în economie au început să scadă din cauza nesiguranței generate de război și efortul s-a îndreptat spre asigurarea necesarului de armament și asupra producției de alimente pentru consumul intern.

Și asta pentru că începând din 1939, tratatul economic româno-german aducea mai multe avantaje, în special Germaniei lui Hitler. Iar din anul următor, Germania controla majoritatea întreprinderilor din România, fie prin cumpărarea de acțiuni, fie prin înțelegerea între trusturile internaționale. În 1940, BNR anunța o inflație de 50%. Leul se devaloriza. În 1941, dolarul era 102 lei. Victoria germanilor în vestul Europei a făcut ca leul să-și revină în 1942 la paritatea de 57 de lei pentru un dolar american. În 1944 însă, problemele armatei germane se vedeau și în economia României. Un dolar era aproape 170 de lei.

De economia premergătoare evenimentelor din 1944 se leagă câteva nume de capitaliști români, în special din domenii ca agricultura ori industria.

Jean Mihail

Până la declanșarea războiului, titlul de cel mai bogat român îi era atribuit lui Jean Mihail, fiul celui mai mare deținător de terenuri din Oltenia, Constantin Mihail. Familia Mihail avea peste 100.000 de hectare de terenuri în Oltenia și mai multe proprietăți prin țară. Jean Mihail nu a avut urmași, fapt pentru care și-a lăsat averea în grija statului român.

Jean Mihail a absolvit dreptul la Paris, unde și-a luat și doctoratul. El nu s-a căsătorit niciodată și a trăit în Craiova, dar călătorea des la Paris și la Viena. În 1911, Jean Mihail ajungea deputat din partea Partidului Conservator, iar în 1915 a fost ales deputat, pe listele liberalilor de această dată.

Chiar dacă era un personaj discret, Jean Mihail era destul de vizibil, mai ales în ochii elitelor țării, cum ar fi chiar familia regală. La începutul anilor 1920, averea lui Jean Mihail era estimată la nouă tone aur.

În perioada de criză economică, între 1928 și 1933, Jean Mihail era atât de bogat încât a girat statul român pentru o mare parte din împrumuturile făcute în străinătate, în special cele făcute în Franța. Toată averea sa avea să se risipească după 1936, când a murit și a lăsat totul statului român.

Nicolae Malaxa

Este de departe una dintre figurile reprezentative ale industriei românești din perioada interbelică. Mai cu ajutor de la stăpânire, mai cu idei proprii, milionarul a reușit să își creeze un imperiu financiar, a cărui valoare exactă a fost și a rămas greu de estimat. Modelul de business al lui Malaxa se axa pe afaceri cu statul, din care obținea profituri imense. O parte din bani se întorcea către autorități care erau răsplătite pentru contractele oferite industriașului români. Printre cei „șpăguiți” de Malaxa se număra inclusiv Carol al II-lea, care câștiga bani frumoși de la industriașul român în timpul partidelor săptămânale de poker.

Cunoscut pentru influența pe care o avea în anturajul regal, Malaxa primea în 1927 o comandă cu plata în avans pentru construcția de locomotive. Așa s-a ajuns în 1931 la construcția primului automotor Diesel românesc, pentru ca în următorii patru ani Uzina Malaxa să ajungă la o producție de 93 de locomotive. În tot acest interval, Malaxa a investit și s-a extins, construind o uzină de țevi fără sudură (Uzina Republica după naționalizare) pe platforma alăturată fabricii de locomotive.

În timp, din grupul Malaxa aveau să facă parte și Uzinele Tohan Zărnești, Magazinele Unite de Fierărie Galați, industriașul deținând acțiuni la Astra Arad, Uzinele și Domeniile de Fier Reșița, IOR București sau Unio Satu Mare. Și tot de la Malaxa vine o altă premieră. În 1945, a construit primul automobil românesc, care a fost asamblat la Reșița și i-a purtat numele. După război, rușii au demontat fabrica și au transferat toate liniile de producție în Uniunea Sovietică. A venit apoi și anul 1948, în care averea i-a fost naționalizată.

Max Auschnitt

A condus Uzina Domeniilor de Fier din Reșița (UDR), cea mai mare companie pe acțiuni din România înainte de instaurarea comunismului. Capitalul social era de un miliard de lei. Principalul concurent al lui Auschnitt era Nicolae Malaxa. Înainte de declanșarea războiului, alături de Malaxa, Auschnitt era partener de croaziere și jocuri de poker al lui Carol al II-lea.

Lupta cu Malaxa în business, dar și pentru influența Casei Regale, în 1939, îl prinde pe Auschnitt într-un mare scandal în urma căruia e arestat și condamnat la șase ani de pușcărie. Eliberat de Antonescu, în 1942, Auschnitt nu mai reușește să se impună în afaceri.

După căderea lui Antonescu, procesul său a fost rejudecat și a fost achitat în toamna anului 1944. Însă țara se îndrepta spre comunism și Uniunea Sovietică, lucru care l-a determinat să emigreze în Statele Unite, unde a și murit în 1959. Toate proprietățile sale au fost confiscate de guvernul comunist în 1948.

Dumitru Mociorniță

A fost opusul lui Nicolae Malaxa. Dacă filozofia de afaceri a lui Malaxa se baza pe relațiile cu statul, Mociorniță a fost omul de afaceri  care a întemeiat un business curat. Fost combatant în Primul Război Mondial, Mociorniță a intuit că mai multe articole din industria pielăriei ar fi necesare atât pentru uz militar cât și pentru cel civil.

Asta a făcut ca în 1925 să riște tot ce are și să înființeze fabrica de încălțăminte Mociorniță, pe un teren viran la marginea Bucureștiului, în urma unui împrumut de 30 milioane lei. Utilajele au fost luate în leasing din Germania și din Marea Britanie. Astfel a reușit să creeze una dintre cele mai performante fabrici din domeniul pielăriei din perioada interbelică.

După 1930, Mociorniță a decis să aibă rețea proprie de distribuție. Așa a ajuns să se extindă și în provincie, la Cluj, Brașov, Craiova, Câmpulung, Roman, Tecuci, Târgoviște, Ploiești, Buzău și Galați.

În februarie 1942, a înființat societatea pe acțiuni „Pielăria și Confecțiunea Românească D. Mociorniță” unde îl numește director general pe fiul cel mare Dumitru Ioan Petre, care îl secondase în toți anii în care a dezvoltat afacerea.

După preluarea puterii de către comuniști a refuzat să emigreze și a fost condamnat la închisoare, unde a și murit în 1953.

 


FOTO: Wikipedia.org

Cu o experiență de peste 20 de ani în presa românească, Florel Manu a debutat la Radio PRO FM, după care și-a continuat activitatea la mai multe trusturi media precum PRO TV, Antena1 și Antena3, Adevărul, The Money Channel. Acoperă domeniile retail, real estate și turism.