Trolii lui Putin. Cum funcționează mașinăria de propagandă online a Kremlinului

Autor: Romulus Deac

Când internetul a devenit o amenințare notabilă, o sferă în afara sferei de control a Kremlinului, au apărut ei, trolii.

Acest articol a apărut în numărul 60 (4 – 17 martie 2019) al revistei NewMoney

Se știe de ceva vreme că Kremlinul a condus o campanie masivă de legitimare prin dezinformare a anexării Crimeei și a inter­venției militare din Ucraina, angajând armate de troli care să ia cu asalt frontul on­line, înarmați cu o retorică pro-Mos­cova. Cei de la BuzzFeed scriu că Moscova ar fi cheltuit un milion de dolari pentru angajarea câtorva sute de internauți ruși vorbitori de engleză, cu misiunea de a-l promova pe Vladimir Putin, cu politicile sale, pe site-urile unor instituții media precum Fox News, The Huffington Post sau Poli­tico. Aceștia erau plătiți să posteze zilnic, sub multiple identități false, câte 50 de co­mentarii în secțiunile dedicate ale știrilor, de multe ori cu mesaje simple de tipul „Putin îl face pe Obama să pară slab și stupid“. Pe Facebook, de exemplu, fiecare trol avea câte șase conturi și obligația de a atrage după prima lună cel puțin 500 de urmăritori.

Potrivit unor documente ajunse în mass-media pe filiera unei grupări de hackeri ruși, întreaga operațiune s-ar fi desfășurat sub tutela infamei Agenții pentru Cerce­tarea Internetului (ACI), o companie cu se­diul în Sankt Petersburg condusă la acea vreme de un oarecare Igor Osadchy. Contactat de BuzzFeed, acesta a declarat că nu a lucrat niciodată pentru ACI și că do­cu­mentele în cauză – printre care și unul care arăta că ar primi un salariu de 35.000 de dolari – nu ar reprezenta decât o „provocare eșuată“. Au fost, de altfel, singurele sale explicații publice. Kremlinul a declinat orice comentariu. La fel și cei de la ACI.

A FOST ODATĂ ÎN LOUISIANA. Desigur, demonstrarea autenticității documentelor în cauză și mai ales legătura directă cu Kremlinul nu e nici pe departe ușoară. To­tuși, anvergura proiectului, costurile implicate și modul în care a fost pus în practică i-au făcut pe mulți observatori să se îndo­iască de faptul că lucrurile ar putea sta de fapt altfel. „Sub fiecare articol scris pe tema implicării Rusiei în criza din Ucraina sau a realității politice de aici observăm de fiecare dată zeci sau sute de comentarii scrise într-o engleză semicoerentă de către utilizatori care semnează cu prenume en­gle­zești“, explica Shaun Walker, corespondent The Guardian la Moscova.

„Dacă intri pe paginile de internet ale The Washington Post sau New Republic, la fie­care articol care critică Rusia vei găsi cel puțin 200 de comentarii scrise parcă de copii de 12 ani. În cele din urmă, ajungi să nu te mai obosești să le răspunzi. Din păcate, e și asta o tactică menită să opreas­că dezbaterile democratice. Și tot din păcate, funcționează“, comenta și ana­lis­tul media Catherine Fitzpatrick.

„Ce, ai impresia că toți nebunii din Rusia au învățat engleză în masă și s-au apucat brusc să comenteze articole? Dacă arată a porcărie a Kremlinului, miroase a porcărie a Kremlinului și are gustul unei porcării a Kremlinului, atunci e clar o porcărie a Kremlinului“, răbufnea și Leonid Ber­shi­dsky, executiv media și editorialist la Bloomberg View.

Să trecem însă de la teorie la practică. Un tweet din 11 septembrie 2014 anunța că în acea zi „a avut loc o explozie puternică, auzită de la kilometri distanță, la o uzină chimică din Centerville, #ColumbianChe­micals“. Imediat, un alt tweet dădea un link către o captură de imagine dintr-o știre pe această temă a CNN. Un al treilea tweet concomitent făcea trimitere la un film pos­tat pe YouTube prin care ISIS își asuma responsabilitatea pentru producerea exploziei. Au trecut mai bine de două ore până când cei de la Columbian Chemicals au reușit să intre pe firul poveștii și să anunțe că exploziva știre a zilei era de fapt inventată. De cine însă? Povestea din spa­tele acestei „farse“ avea să se afle abia la începutul lui iunie 2015, dintr-o anchetă publicată de The New York Times, iar la bu­­toane apărea din nou Agenția pentru Cercetarea Internetului.

Potrivit publicației americane, ACI ar fi an­gajat zeci de troli pentru a teroriza comunitatea din Louisiana în acea zi come­mo­rativă. Pregătirea operațiunii a durat câteva luni. Trolii au replicat site-urile unor televiziuni și ziare din Louisiana, pe care au postat mărturii și fotografii false, după care au făcut capturi de imagine pe care le-au folosit apoi în tweet-uri trimise de pe zeci de conturi false către alte pu­blicații americane. În plus, în ziua „explo­ziei“ au creat o pagină pe Wikipedia, în care „dezastrul“ de la Columbian Chemicals era descris pe larg.

Diferite instituții media independente din Rusia spun că sub coordonarea ACI s-ar afla o echipă de 400 de troli. Alte surse vorbesc de 300 de angajați. Se lucrează în ture de 12 ore, timp în care fiecare trol trebuie să facă propagandă prin cel puțin cinci post-uri politice, zece apolitice și 150 de comentarii la post-urile colegilor.

„MINISTERUL MINCIUNILOR“. Analiștii spun că subminarea internetului ar fi intrat printre prioritățile lui Vladimir Putin imediat după alegerile din 2011, când opo­nenții săi politici s-au folosit de Twitter și de alte rețele sociale pentru organizarea protestelor stradale prin care era denun­țată fraudarea procesului electoral. Dar asta nu înseamnă că atunci ar fi început totul. S-a trecut doar la un alt nivel.

„Putin nu a fost niciodată un iubitor al in­ternetului. Iar când a fost obligat să se gân­dească serios la el, în timpul protestelor, a devenit extrem de suspicios, mai ales în ceea ce privește rețelele sociale. E convins de existența unui complot, a unei conspirații a Vestului împotriva sa. E un lucru periculos, crede el, unul pe care trebuie să-l țină sub control“, declara pentru BuzzFeed ziaristul rus de investigații Andrei Soldatov.

În același 2011, ziaristul englez Luke Harding, pe atunci corespondent al cotidianului The Guardian la Moscova, a fost ex­pul­zat din Rusia, cu interdicția de a mai intra vreodată în țară. Kremlinul părea să fie deranjat de articolele sale despre ade­vă­rata avere a lui Putin, corupția de la ni­vel guvernamental sau asasinarea la Londra a spionului FSB Aleksandr Litvinenko. La scurt timp după expulzare, contul său de Twitter a fost clonat, iar de pe el au început să fie postate sute de mesaje pro-Kremlin. „Am sunat la Twitter, în San Francisco, le-am explicat situația și contul fals a fost dezactivat. După care, ca o armată de zombi, alte 21 de conturi care îmi copiau identitatea au fost create pentru a răs­pândi informațiile pro-Moscova“, po­vestea jurnalistul.

Harding nu a mai intrat în Rusia, dar a scris apoi despre evenimentele din estul Ucrainei. Mai multe dintre textele sale au primit, brusc, peste 2.000 de comentarii. „Din acestea, 1.200 cred că erau mesaje pro-Putin, iar alte 400 cu injurii personale. Eram fie spion CIA, fie agent MI6 sau un rusofob patologic, iar câteodată, toate trei la un loc. Respect dreptul oricui la un punct de vedere diferit, cred în dezbaterile raționale duse pe baza unor argumente solide. Partea proastă cu trolii este că nu are rost să te angajezi într-o discuție în con­tradictoriu cu ei“, mai spunea el.

Mai multe documente obținute de mass-media, dublate de mărturiile unor foști an­ga­jați ai ACI, arată că activitatea trolilor se desfășoară după reguli stricte și clare.

Un post scris pe tura de zi, de exemplu, nu tre­buie să fie mai scurt de 700 de caractere, în timp ce textele de pe tura de noapte nu trebuie să coboare sub 1.000. Totodată, postacii învață cum să optimi­zeze textele sau ce cuvinte-cheie să folo­sească pe temele fierbinți ale momentului.

„E ca și cum ai lucra pentru Ministerul Adevărului (trimitere la „1984“, romanul lui George Orwell, n.r.), doar că de fapt e Ministerul Minciunilor, și fiecare pare să creadă în acest pseudo-adevăr. Cu toții au o misiune clară. Se scrie și se scrie permanent, iar subiectele se schimbă zilnic. Azi poate fi Obama sau Merkel, mâine poate fi Grecia sau Coreea de Sud“, mărturisea blog­gerul rus Marat Burkhard, care a lucrat o vreme pentru ACI.

TOȚI (TREI) PENTRU UNU. Sistemul e simplu și eficient. Dacă un articol cu su­biect (cu potențial) sensibil este publicat pe site-ul unei publicații, textul este atacat de o echipă de trei troli, fiecare având un rol bine definit. Unul este personajul negativ și critică autoritățile, iar ceilalți doi îi răs­­pund prin texte de sprijin și propa­gandă guvernamentală. În plus, aceștia din urmă trebuie să includă în comentariile lor imagini sau linkuri către imagini (foto, infografii, grafice etc.) care le susțin argu­men­tația. „Astfel, fiecare trio traversează țara, oprindu-se pe fiecare forum, înce­pând din Kaliningrad și terminând în Vladi­vostok. Scriem ceva, ne răspundem reci­proc și creăm iluzia unei activități reale pe toate aceste forumuri. Se dau cuvinte-cheie, tag-uri, necesare pentru motoarele de căutare, cum ar fi «ministru al apărării» sau «armata rusă», iar cei trei trebuie să se asigure că apar peste tot în comentariile lor“, mai spunea Burkhard.

Când lucrurile par să scape de sub controlul echipelor de postaci, Rusia nu ezită să recurgă la intimidări și amenințări. După explozia pe rețelele sociale a conflictului din Ucraina, Kremlinul a amenințat cu blocarea imediată a Twitter în Rusia – com­pania fiind catalogată drept o unealtă a guvernului american –, dacă serviciul de microblogging nu va începe să suspende conturi la cererea Moscovei. Gestul a fost interpretat în general ca o tentativă de înă­s­prire a cenzurii, în vreme ce Twitter a făcut un pas înapoi și a blocat un cont na­ționalist ucrainean.

Două luni mai târziu, președintele Vladi­mir Putin semna așa-numita Lege a bloggerilor, prin care vocile cunoscute din online-ul rusesc sunt obligate să se înregistreze la Roskomnadzor, serviciul federal pentru monitorizarea comunicaţiilor, „câi­nele de pază“ al Rusiei. Concret, orice site cu mai mult de 3.000 de vizitatori pe zi trebuie să se conformeze reglementărilor valabile pentru instituțiile mass-media. Acești bloggeri nu mai pot rămâne ano­ni­mi și sunt obligați să prezinte la solicitarea autorităților ruse informații despre uti­li­zatori, iar rețelele sociale trebuie să păs­treze timp de șase luni datele privind utilizatorii săi. Mai mult, informațiile trebuie să fie stocate pe servere aflate pe teri­toriul rusesc.

Pe lângă postaci, Moscova are și canale media controlate de stat pentru a-și promova mesajul, atât în țară, cât și în afara ei. Și dacă nu mai există nicio îndoială că majoritatea rușilor sunt ușor de convins, analiștii spun că lucrurile stau cu totul altfel când vine vorba despre convingerea publicului occidental. Filosofia adoptată de propaganda rusă a fost mai degrabă de atac și subminare a instituțiilor media vestice și a liderilor occidentali, și nu de a li­vra mesajul Rusiei. Una dintre armele cele mai puternice ale Kremlinului este RT, o te­le­viziune de stat ce transmite în mai multe limbi și regiuni. O televiziune despre care analistul media Vasily Gatov spune că lucrează după principiul „toată lumea minte și nu există un adevăr – o astfel de teh­nică nu a fost niciodată eficientă și puțin probabil să fie vreodată“.

CELĂLALT ADEVĂR. Propaganda Kremlinului a vizat întotdeauna publicul rus, iar metodele la care recurge au fost testate în timpul conflictului din Ucraina, spune și jurnalistul Nikolai Svanidze. După primele atacuri aeriene din Siria, de exemplu, jur­naliștii occidentali au început să scrie des­pre victime din rândul civililor și despre intervenții militare în teritorii în care ISIS nu deținea controlul. „Activiști sirieni, civili și rebeli au declarat că bombardamentele Rusiei au vizat forțele moderate care se opun regimului președintelui Bashar al-Assad, un aliat al Kremlinului. Președintele unei grupări a opoziției spune că în atacul de la Homs au murit cel puțin 36 de civili, inclusiv femei și copii“, scria The Guardian. „Coaliția internațională îi cere Rusiei să înceteze imediat atacurile asupra civililor și opoziției siriene și să se concentreze pe lupta împotriva ISIS“, scria și CNN pe portalul său.

Mașinăria de propagandă a răspuns ime­diat. Televiziunile au dedicat ore în șir operațiunilor ruse din Siria. Bloggerii și trolii Kremlinului au dezvăluit rapid „minciunile“ corespondenților străini. Chiar și Ministerul Apărării a făcut publice înregis­trări video ale unor atacuri aeriene care au lovit inamicii reali. „Aceste rapoarte au fost pregătite în avans, iar oficialii armatei ruse le-au catalogat drept pseudo-sen­zații“, anunța televiziunea de stat Russia-24.

„Nici nu au apucat avioanele rusești să decoleze pentru a-i bombarda pe teroriștii ISIS și pe aliații acestora din Siria, că falsele afirmații făcute de lobby-ul occidental anti-Rusia au început să se reverse, doar pentru a fi preluate și repetate în mass-media mainstream din Vest“, scria și site-ul Russia Today. „Campania isterică anti-Rusia este deprimantă, dar nu mai surprinde pe nimeni“, răspundea redacția la un comentariu din subsolul textului.

Armata de postaci a Kremlinului a fost (și a rămas) pentru mulți un mit al Occidentului corupt, un mit creat și întreținut de armatele de postaci ale Vestului. Numai că povestea trolilor ACI a luat o turnură neașteptată pe la mijlocul lui 2015, când un judecător rus a obligat Agenția pentru Cercetarea Internetului la plata unor da­u­ne simbolice în valoare de o rublă către o fostă angajată.

Lyudmila Savchuk nu a fost însă un pos­tac oarecare, ci o ziaristă sub acoperire infiltrată în ACI pentru a demasca direct de la sursă practicile agenției. Savchuk a lucrat două luni pentru ACI și câștiga un salariu de 770 de dolari. A fost angajată fără niciun fel de acte și a fost concediată după ce a publicat mai multe articole pe această temă. „E o victorie care mă face foarte fericită. Am reușit să demonstrez că trolii internetului există și acesta a fost sco­pul meu principal“, declara ea pentru Associated Press.

Într-un alt interviu, de data aceasta pen­tru Die Welt, povestea că a ajuns la agen­ție răspunzând unui anunț online și că in­terviul propriu-zis de angajare a constat într-o singură întrebare: „Ce părere am despre situația din Ucraina“. Misiunea noastră, spunea ea, era „să-l slăvim pe Putin și politicile sale și să-i insultăm și dis­credităm oponenții“. În rest, relatările ei din presă și depozițiile din instanță au repetat și au confirmat cele deja știute. Dacă mai trebuie spus, nici Kremlinul, nici ACI – care între timp și-a schimbat nu­mele în Teka – nu au făcut vreun comentariu. În fine, cel puțin nu direct. Și nu pe canalele oficiale.

Cronici paralele

„Spam-ul pe rețelele sociale are costuri reduse și un potențial sem­nificativ de a influența mase mari de oa­meni‟, afirmă Filippo Menczer, profesor de informatică la Universitatea Indiana, specialist în manipularea prin new-media.

• PORTRET ROBOTNIC. „Cred că majoritatea acestor troli sunt vânduți. Sunt o categorie de oameni plătiți cu sume nu foarte mari, poate 1.000 de dolari pe lună sau mai puțin. Aparent, sunt bloggeri normali, care uneori publică chiar lucruri interesante. Numai că, atunci când este necesar, nu ezistă să dezinformeze“, spune despre trolii ruși scriitorul ucrainean Vladimir Nesterenko.
• TOVARĂȘUL TRUMP. Executivi ai Google, Facebook, Twitter au apărut în fața unei co­misii a Sena­tului american pentru a răs­punde unor în­trebări legate de rolul pe care platfor­mele lor l-au jucat în campaniile pro-Trump premer­gătoare alegerilor prezidențiale din 2016, estimându-se că, numai în cazul rețelei Facebook, peste 126 de milioane de utilizatori americani ar fi fost expuși la postări ale trolilor ruși. În februarie 2018, Departamentul Justiției a pus sub acuzare 13 cetățeni ruși și trei organizații din Rusia, printre care și ACI, pentru ingerințe în procesul electoral american.
• TEME(RI) UNIVERSALE. Ucraina, Georgia, Estonia și Lituania, dar și Polonia, Franța sau Germania au fost țintele unor campanii de dezinformare. Trolii au folosit ace­leași tactici: cultivarea și amplificarea mesa­jelor dezbinatoare, postarea de fotografii trucate și promo­varea de teme false menite să stârnească teama − vaccinurile provoacă autism sau pun în pericol viața copiilor − sau furia − imigranții vin la tine în țară și îți iau locul de muncă.
• AGENTUL PATOGEN. Activitatea trolilor ruși este asociată și cu epidemia de rujeolă de anul trecut din Europa − cu un bilanț oficial de peste 82.000 de persoane infectate și 72 de morți, majoritatea din țările din Est și Sud-Est −, prin promovarea de mesaje care să „erodeze încrederea publicului în ceea ce privește vaccinarea“, arată un studiu inter­na­țional publicat la sfârșitul lui 2018 în Ame­ri­can Journal of Public Health.

FOTO: Guliver / Getty Images