Regele pescar: cine este tânărul care a reușit să transforme o simplă cherhana din Agigea într-un business de aproape 2 milioane de euro

Acest articol apare în numărul 30 (18 decembrie – 7 ianuarie) al revistei NewMoney

„Și-a deschis pescarul restaurant!“ Cam așa se spunea în urmă cu câțiva ani prin Agigea, când Matei Datcu ieșea la apă cu „Pescăria lui Matei“. La sfârșit de 2017, pescarul-antreprenor are vânzări de aproape două mili­­oane de euro, fiind desemnat antreprenorul anului de redacția NewMoney pe baza voturilor cititorilor.

Este simplu, sincer, nu are modele de oameni de afaceri și nu îi place să împrumute bani ori să ia credite. Este Matei. Datcu Matei. Mai întâi a fost (și a rămas) pescar, iar apoi antreprenor. Metaforic vorbind, s-a născut în barcă și toată viața a crescut printre pescari. Ieșea cu echipa de pescari pe mare la patru dimineața, iar câteva ore mai târziu mergea să vândă la Agigea peștele prins. „Am primit cadou de la tata un Audi la mâna a doua. Umpleam portbagajul cu pește și ieșeam cu el la vânzare prin oraș“, povestește Matei Datcu.

În 2013 a deschis la Agigea restaurantul „Pescăria lui Matei“. Nu știa nimic despre afacerile din HoReCa și nu făcuse niciun studiu de piață. Intuise în schimb o oportunitate și a decis să-și asculte instinctul de om al mării pe care o vedea în fiecare dimineață de la fereastra cherhanalei în care locuia împreună cu familia. Dar până să ajungă aici, în urmă cu mai bine de 15 ani, Matei Datcu se pregă­­tea să devină bugetar.

Afacere din familie. Tocmai terminase liceul și era admis la Facultatea de Chimie Alimentară a Universității Dunărea de Jos, din Galați. Fusese sfă­­tu­­it de tatăl său să nu se orienteze către piscicul­­tu­­ră, pentru că învățase de mic tainele meseriei de pescar și nu ar fi avut de ce să repete ceea ce știa deja. „Mi-a spus să mai învăț și alte lucruri. Dacă fă­­ceam piscicultura, cu tată și bunic șefi de pescă­­rie, eram prințișor în facultate“, glumește el. Vestea că a intrat la facultate a primit-o tot pescuind. „Eram pe stâncile din fața cherhanalei și pescuiam. M-a strigat mama să-mi spună că am intrat la facultate“.

După cinci ani de studii la Galați și alți doi de master, Matei Datcu a ajuns inspector la Direcția Sanitar-Veterinară Constanța. Se întâmpla în 2007-2008, dar pasiunea pentru mare avea să-l poarte în cele din urmă către antreprenoriat. „Făceam de toate în va­­canțe. Dacă nu pescuiam, plimbam tu­­riștii pe mare“, mai povestește el, recunoscând că nu-i prea place să cheltuie banii, ci doar să-i facă.

După cum la fel de mult îi place și să conducă dis­­cuțiile spre familia sa, care l-a crescut, la propriu, în pescărie. „Primul pescar a fost bunicul. Are multe bălți pe care le-a făcut de la zero“, povestește Datcu. Ca șef de pescărie, bunicul lui era plecat cu săptămânile de acasă, iar absența lui era puternic resimțită de familie. Sătulă de acest trai, mama lui Matei Datcu a plecat de acasă, a absolvit liceul pedagogic și a ajuns educatoare într-o localitate în apropiere de Hârșova.

Acolo avea să-l cunoască pe învățătorul Matei Datcu, tatăl antreprenorului. S-au căsătorit și s-au mutat apoi la Constanța. Pentru că nu și-au găsit amândoi loc la catedră, tatăl antreprenorului s-a angajat la o pescărie. Odată cu inaugurarea Cana­­lului Dunăre – Marea Neagră și după reconfigurarea localității Agigea, la jumătatea anilor ’80, când au fost construite podul și noul port, autoritățile comuniste au decis să ridice în zonă și o cherhana.

Avea să fie condusă de tatăl lui Datcu care s-a născut și a crescut acolo. Matei a fost și a rămas legat sufletește de pescăria preluată de la stat de tatăl său, iar din acest an a început să o și reno­veze. „Peste 50.000 de euro m-a costat doar acope­rișul“, spune el, explicând că mai are de investit în modernizarea liniei de recepție a peștelui adus de pe mare, dar și în spațiile de locuit care au fost răpuse de vreme și umezeală. Și este conștient că, fără restaurant, nu ar fi putut face investițiile din ultimii ani.

„Cu pescăria mori de foame. N-ai cui să vinzi peș­tele“, mărturisește el franc. Familia sa prindea pește și îl vindea proaspăt sau afumat. Pentru a-și rotunji veniturile, Datcu s-a gândit să deschidă pe plaja din fața cherhanalei un mic bar sezonier. Dovadă stă și acum o mică baracă din lemn în care sunt adăpostite umbrele și șezlonguri de plajă, dar care, în urmă cu aproape cinci ani, era bar pe timpul zilei și discotecă după lăsarea întunericului. Antreprenorul își amintește că pentru a atrage atenția arborase în bar o pancartă comunistă cu slo­­ganul „Ceaușescu și mândria“. Nu avea nicio sem­­nificație, alegând să o expună în bar doar pentru că îi plăcea cum suna.

„Din peștele prins dimineața, mama făcea ciorbă, iar eu îl prăjeam pe plită“, povestește Datcu. Afacerea sezonieră re­­u­­șise să fidelizeze turiști care veneau la Agigea doar pentru a mânca pește abia scos din mare și îi aducea tânărului antreprenor un venit constant de peste 10.000 de euro pe an. Nu avea rețete scrise și gătea în funcție de inspirația de moment.

Rețeta bulgaro-românească. Prin 2010, când clientela devenise deja mai numeroasă, și-a dat seama că a venit momentul să facă o schimbare. „Eram la un șpriț cu un unchi pe stâncile lân­­gă care am făcut restaurantul. Ne-am uitat către mare și am văzut că ne place priveliștea. Așa am luat hotărârea să ridic restaurantul“, povestește Datcu. S-a gândit atunci că, dacă lui, care e crescut pe litoral, îi place marea, de ce nu le-ar plăcea și turiștilor.

Inițial s-a gândit ca localul să fie rotund, dar a renunțat repede la idee. A mizat totuși pe priveliște și l-a făcut în linii drepte. Construcția restaurantului a durat peste trei ani, iar investițiile au fost fă­­cu­­te treptat, din banii câștigați din barul de pe pla­­jă. Nu a diversificat meniul, ci s-a axat doar pe câ­teva feluri de pește proaspăt. „Nu-mi dădea nimeni șanse. Chiar spuneau: «Își face pescarul restaurant»“, povestește Datcu. A renunțat la barul de pe plajă în 2013 și a mutat toată afacerea în noul local, cu peste 150 de locuri, construit de el cu aju­­torul câtorva meseriași locali.

Odată inaugurat restaurantul trebuia să aducă și bani. Însă Datcu nu știa detaliile businessului în HoReCa. Văzuse doar că restaurantele pescărești pe care urma să le concureze își vindeau preparatele din pește la prețuri calculate la suta de gra­­me. „Eu am schimbat strategia și am mers pe varianta unei porții, ca omul să mănânce relaxat, să nu se gândească cât ar costa la final consu­­ma­­ția“. Și recunoaște că a făcut mai multe drumuri la Popasul Pescarilor de la Olimp, deschis încă din 1996, unul dintre cele mai cunoscute restaurante pescă­­rești de la malul mării, pentru a „spiona“ meniul și modul de servire.

Era încă în perioada în care el frigea peștele pe plită la malul mării, iar practica vânzării la gramaj era întâlnită și în localurile cu specific pescăresc din Constanța și celelalte pescării. Între timp, în Bulgaria, la Dalboka, ajungeau tot mai mulți turiști români. „Am plecat și eu să văd ce fac bulgarii de strâng sute de români la restaurant“, își amintește antreprenorul. A constatat că porțiile nu erau exa­gerat de mari, iar mâncarea era ieftină și bună, fără prețuri la suta de grame. A decis atunci să opteze și el pentru acest model, dar ușor adaptat aștep­­tă­­rilor locale. „Am plecat pe principiul că românul vrea porții mari“, spune el, recunoscând că nu are cele mai mici prețuri din piață, poziționându-se undeva în zona puțin peste medie.

Și asta pentru că piața este în continuare deschi­­să, cererea de preparate de pește rămâne suficient de mare, iar clienții sunt dispuși să plătească pentru produse proaspete. Cherhanalele sunt privite ca o sursă potențială de noi venituri și de jucătorii din piața restaurantelor. Marian Alecu, acționar minoritar City Grill, spune că localurile cu specific românesc de la malul mării sunt căutate de clienții care vor în meniu pește românesc. „Cei care pre­­fe­­ră peștele românesc s-au săturat de dorada înghe­­țată sau pește din import și preferă calcanul proas­­păt ori rapanele“, explică acesta. În piață, adaugă el, există un segment de clienți dispuși să plătească destul de mult pentru produse de pește provenite din producția locală.

Pe acest fond, Matei Datcu nu a ezitat ca în vara ce a trecut să ajusteze ușor în sus prețurile din me­niu. În plus, mai are un mare avantaj. Lanțul de aprovizionare este securizat. Peștele de mare pe care îl gătește îl prinde singur, iar pe cel de apă dulce îl primește de la tatăl său, care pescuiește pe Dunăre spre Ostrov, unde are concesionată balta Bugeac. Pentru că cererea de pește este foarte ma­­re la restaurant, vinde doar 10% din cantitatea pe care o pescuiește, restul fiind congelată ori afumată.

Turism pescăresc. Pescăriile de la malul mării vor fi incluse de vara viitoare de touroperatori în circuitele turistice și în pachetele de vacanță. Pe Litoralul românesc, de la nord spre sud, au apărut în ultimii doi ani noi restaurante cu specific pes­căresc, la Năvodari, Eforie ori Vama Veche. Cel puțin așa, spun operatorii din turism, românii își pot potoli pofta de pește fără a mai trece granița în Bulgaria.

În ultimii ani, numărul cherhanalelor de la malul mării a crescut constant, pentru că cererea este din ce în ce mai mare. „Toate aceste restaurante cu profil pescăresc nu au caracter sezonier, ci sunt deschise tot anul“, spune Corina Martin, președin­­tele Federației Asociațiilor de Promovare Turistică din România (FAPT), adăugând că multe dintre acestea au început să organizeze inclusiv Reveli­oane sau petreceri de Crăciun. „Eu negociez de ceva timp cu Matei Datcu să introduc în circuitele turistice ale agenției mele vizită la cherhana“, adau­gă Corina Martin, potrivit căreia turiștii sunt dornici nu doar să mănânce pește, ci să și iasă ală­turi de pescari pe mare.

„O corcitură cu de toate“. Matei Datcu nu ascun­­de haosul prin care a trecut în momentul des­chiderii restaurantului. „Când am deschis nu aveam personal. Am avut și două ore timp de aș­tep­tare. Stăteau până nu mai știau ce au comandat“, admite el, cu umor. În primul an a avut o cifră de afaceri de aproximativ 93.000 de euro și un pro­­fit de 14.000 de euro. Anul trecut, vânzările au ajuns la 1,88 milioane de euro, iar profitul la aproa­­pe 629.000 de  euro.

În ciuda acestor cifre, Datcu nu se consideră om de afaceri. „Sunt o corcitură cu de toate“, glumește el. Recunoaște că lectura și limba engleză nu sunt punctele lui forte și că nici nu se raportează la mo­­delul unui anume om de afaceri de succes. Îi place însă Ion Țiriac, pe care l-a întâlnit din întâmplare în urmă cu aproape zece ani în urmă, pe când mergea să schieze la Poiana Brașov. Mașina în care era alături de alți prieteni derapase într-un șanț cu ză­padă. Într-o primă fază a apărut Ilie Năstase, care le-a dat tinerilor o mână de ajutor pentru a împinge mașina, însă fără niciun rezultat.

„În timpul ăsta am văzut o căciulă de blană la distanță, iar prietenii mei au spus: «Uite, vine ursul!». L-am recunoscut pe Ion Țiriac“, își amintește Datcu. Miliardarul s-a oferit să tracteze mașina cu șenilata, după ce s-a asigurat că este echipată cu „opinci de iarnă“. Ion Țiriac i-a invitat apoi pe tineri la un ceai fierbinte, însă acestora li s-a făcut rușine. După ce au plecat s-au gândit să răsplătească gestul lui Țiriac cu o sticlă de șampanie, dar au renun­­țat la idee și au decis să se cinstească singuri.

„De mic voiam să ies în față și să ies din anonimat“, spunea el, în schimb, într-un videoclip antreprenorial finanțat de Banca Română pentru Dezvoltare (BRD), filmat în urmă cu doi ani. Datcu fu­­se­­se selecționat alături de alți tineri cu potențial din noua generație de business și ajunsese în aten­­ția băncii mai mult sau mai puțin întâmplător. În perioada de înscriere a restaurantului la Registrul Comerțului a interacționat destul de mult cu BRD, fiind nevoit să achite tot felul de taxe. Așa a cunoscut-o pe una dintre fetele de la ghișeu, căreia îi povestise că își deschide restaurant. Se întâmpla prin 2011.

Între timp, afacerea lui Matei Datcu a căpătat no­torietate, iar fata de la ghișeu a devenit șefa băncii. Ea e cea care i-a propus lui Datcu să filmeze pentru promo-ul BRD. Datcu era deja popular, restaurantul său de la Agigea fiind unul dintre puținele obiective turistice de pe litoral preferate și căutate de turiști și în extrasezon.

„Am creat un business cu potențial“, spune acum Datcu. Dar, cu toate acestea, nu vrea să se extindă. Pentru a nu atrage atenția, explică el. Asta și pentru că, încă de la deschiderea restaurantului, e prins într-un conflict deschis cu conducerea primăriei din Agigea. Recunoaște că are 36 de procese pe rol cu administrația locală, fără să intre în detalii. Din acest motiv nu vrea să-și facă nici pensiune, nici să replice restaurantul în alte zone, cu toate că i s-a propus să deschidă un local inclusiv în București. Răspunsul lui a fost: „De ce să merg eu la București. Locul meu e aici, la pescărie. Să vină bucureștenii la mine“.

Și așa a și fost. Pentru că nu duce lipsă de clienți, iar după cât de plin era restaurantul la începutul lui decembrie, Matei Datcu va ști să-și rotunjească veniturile. Mai are balta pește.

La capătul minciocului

Consumul de pește în România rămâne deocamdată redus, dar chiar și așa producția internă nu poate să acopere în totalitate cererea.

• CONSUM. Românii consumă anual circa șase kilograme de pește pe an, de patru ori mai puțin decât media Uniunii Europene.
• SURSE. Consumul de pește din România este acoperit în proporție de 18% din producția internă, restul fiind asigurat din importuri, în special din Grecia.
• PRODUCȚIE. România produce anual 18.000 de tone de pește. Jumătate din această cantitate provine din acvacultură și jumătate din pescuit.
• POTENȚIAL. Suprafața piscicolă din România este estimată la 80.000 – 100.000 de hectare.

Articol documentat la Agigea, Constanța.

FOTO: Laszlo Raduly / NewMoney