Paradox pandemic

Pentru investitorii pe care pandemia i-a găsit capitalizați, stresul principal nu este să treacă peste criză, ci să scape de bani. Iar zona imobiliară este poate cel mai bun exemplu care ilustrează această observație. În ultimele luni, segmentele pre­mium ale pieței au avut o imunitate sporită la COVID-19. Acționarii One United, cel mai mare dezvoltator de pe piața rezidențială de top din Bucu­rești, au atras două finanțări în valoare cumulată de 25 de milioane de euro pentru finanțarea proiectelor de birouri One Tower și One North Gate, în plină stare de urgență.

Iar acum se află pe punctul de a finaliza atragerea unei noi finanțări de încă 25 de milioane de euro pentru construirea proiectului mixt One Cotroceni Park. Cumpărătorii sunt antreprenori români.

ATENȚIE, CALEA VICTORIEI! Dezvoltatorul unui complex de apartamente premium din nordul Capitalei, WIN Herăstrău, a vândut 100 de apartamente unui grup de investitori străini din Uniunea Euro­peană în plină pandemie, de asemenea. Nu cu mult timp în urmă, compania de consultanță imobiliară SVN Romania anunța un proiect turistic în apro­piere de orașul Horezu, în valoare de 10 milioane de euro (prima fază). Printre promotorii dezvol­tării, unul din foștii acționari ai lanțului de cabinete dentare Dent Estet, preluat de MedLife. Aceste două proiecte oferă pachete care garantează investitorilor randamente de 7% pe an.

O altă companie de consultanță imobiliară – Cushman & Wakefield Echinox – a lansat recent un studiu care arată că mai mulți dezvoltatori plă­nuiesc să investească 300 de milioane de euro în clădiri de birouri și hoteluri pe Calea Victoriei din Capitală. Precizare: noul stoc de spații de birouri (100.000 de metri pătrați) e de două ori mai mare decât cel existent acum pe artera bucureșteană.

Mutând discuția pe litoral, dezvoltatorii proiectului turistic și rezidențial Nordis Mamaia au anunțat o vânzare-record în valoare de cinci milioane de euro a mai multor camere de hotel și apartamente rezidențiale într-o singură săptămână.

Aceste exemple contrazic teoria potrivit căreia, în perioade tulburi, capitalul este mai fricos ca oricând. Dacă în timpul recesiunii din 2008, am asistat la o înghețare cvasigeneralizată a inves­tițiilor, acum vedem contrariul. Dar nicio criză nu seamănă cu alta și de aici diferențele majore de comportament.

În actualul context, nu lipsa ba­nilor e problema, ci abundența lor. Potrivit unui calcul al revistei The Economist, băncile centrale din America, Marea Britanie, zona euro și Japonia și-au împrospătat rezer­vele cu echivalentul a 3,7 trilioane de dolari în 2020. O bună parte din bani au fost folosiți pentru a cumpăra datorii suverane, finanțând astfel – indirect – pachetele de relansare economică, după cum observă jurnaliștii publica­ției britanice. Asta le permite statelor să plătească dobânzi reduse pe termen lung, deși valoarea datoriei publice explo­dează.

Pe lângă tipărirea de bani noi, băncile centrale au menținut sau scăzut dobânzile-cheie pentru a da mai mult dinamism creditării. Astfel, FED (Sta­tele Unite) are o dobândă de 0,25%, Banca Angliei – 0,1%, iar Banca Centrală Europeană – 0%. Și banca centrală a României s-a înscris în această tendință și a coborât dobânda de referință în trei etape, până la 1,5%, față de 2,5%, cât era din mai 2018. Având la dispoziție sume fără precedent cu care se pot împrumuta la costuri aproape de zero sau chiar zero, este de așteptat ca băncile comerciale să mențină sau chiar să scadă dobânzile la depo­zite și așa ca și inexistente (pentru euro) încă dinainte de criză.

În asemenea condiții, imobiliarele devin o alter­nativă investițională atractivă atât pentru profesio­niști, cât și pentru amatori. Un randament anual de 7% garantat e mult mai atractiv decât dobânzile la depozitele în euro care depășesc cu puțin nivelul de 0% pe an. O bună parte din investițiile atrase deja sau care urmează să se concretizeze în peri­oada următoare provine din segmentul de birouri al pieței imobiliare.

Dar parcă soarta spațiului de lucru clasic era pusă sub semnul întrebării în contextul COVID-19. Investitorii merg pe principiul că proiectele bune (din zone centrale, nereplicabile) vor atrage clienți și le vor scoate de pe piață pe cele de calitate mai scăzută. Nu e neapărat un ra­țio­nament greșit. Același principiu se aplică și în cazul investițiilor în unități turistice din zona mon­tană și de pe litoral.

O bursă modestă. Și mai e un motiv pentru care Calea Victoriei se va umple de hoteluri și clădiri de birouri, iar litoralul va fi înțesat de hoteluri și blocuri de apartamente. România are o piață de capital modestă, fără multe opțiuni de investiții. Acțiunile de calitate ale unor companii pe care criza nu a făcut decât să le propulseze atrag miliarde de dolari. Tesla e un exemplu în acest sens. Același lucru e valabil și pentru companiile ne­lis­tate, care au intrat în vizo­rul marilor fonduri de investiții. UiPath, recent evaluată la peste zece miliarde de dolari, e un alt exemplu.

Acest articol a apărut în numărul 96 al revistei NewMoney.

Citește ultimul număr al revistei NewMoney în format e-paper

Ionuț Ancuțescu are o experiență de peste 17 ani în presa economică și de business. A lucrat la publicațiile Ziarul Financiar, Capital, Biz, Business Magazin, Money Express, Forbes și Adevărul Financiar, iar acum este redactorul-șef al revistei NewMoney.