Noua revoluție verde: asistăm la debutul celui de-al doilea val de investiții în capacități de producție din resurse regenerabile în România

În contextul politicii de „înverzire“ a con­­­tinentului european, pare că asistăm la debutul celui de-al doilea val de inves­tiții în capacități de producție din surse rege­nerabile în România, după cel de acum un deceniu și jumătate.

Emmanuel Muntmark, cel de care se leagă multe proiecte eoliene din România, din pri­mul val al „revoluției verzi“ de acum un de­ceniu și jumătate – proprietarul grupului Monsson –, a început demersurile pentru un parc fotovoltaic gigantic, de 700 de me­ga­wați, în județul Arad – 700 de mili­oane de euro investiția, pentru panouri fotovoltaice pe circa 1.000 de hectare de teren, aproape de granița cu Ungaria.

Gigantul Verbund, cel mai mare produ­cător de electricitate din Austria, a reluat un proiect eolian de 57 de megawați în Do­brogea, proiect care fusese pus pe hold, în condițiile în care schema actuală de sprijin pentru investitorii în capacități energetice din surse regenerabile, cea cu cer­tificate verzi, a fost amputată.

Furnizorul român Restart Energy, care are o campanie agresivă de racolare a clien­ților casnici cu prețuri competitive, a anunțat un proiect fotovoltaic de 45 de megawați în zona Sălaj, de circa 30 de mili­oane de dolari, primul dintr-o serie de in­vestiții care ar viza un total de 500 de me­ga­wați instalați în regenerabil până la finalul lui 2025.

Beta Wind, o altă firmă locală, are un pro­iect de 151 de megawați, primele turbine urmând să fie puse în operare în 2025.

Doi oameni de afaceri din Buzău au obți­nut, de asemenea, avizul tehnic de racordare pentru un parc de 360 de megawați, Pechea Eolian, în Galați.

Grupul românesc E-Infra a anunțat că vizează să opereze parcuri fotovoltaice de 300 de megawați în zona Transilvaniei, în următorii cinci ani.

Electrica, grupul cel mai mare de distri­buție și furnizare din România, are planuri pentru construcția a 200 de megawați, mixt solar-eolian, în sudul Moldovei și în Transilvania.

Hidroelectrica, producătorul cel mai mare de energie din țară, controlat de stat, a cumpărat recent parcul eolian Crucea din Dobrogea, operat de firma germană STEAG, și are și ea o strategie de diversificare a portofoliului de producție de energie electrică, vizând 300 de megawați în eolian și 50 de megawați în fotovoltaic, la orizontul anilor 2023-2025.

Și producătorul național de energie pe bază de cărbune, Complexul Energetic Oltenia, are o strategie de decarbonare, vi­tală pentru a putea supraviețui, care presupune instalarea a 725 de megawați în parcuri fotovoltaice amplasate pe haldele de steril de la exploatările miniere din Oltenia.

Câtă energie verde producem

În momentul de față sunt in­sta­lați în România aproape 4.500 de mega­wați în regenerabil, circa 3.000 în eolian și 1.400 în fotovoltaic.

Ultimele date ale ope­ra­torului național al rețelei electrice, Transelectrica, arată că mai sunt semnate contracte de racordare pentru 940 de mega­wați în eolian și 120 de megawați în fotovoltaic, deci investiții care sunt cel mai aproape de finalizare.

De asemenea, sunt primite avize tehnice de racordare pentru proiecte de circa 1.100 de megawați în eolian și 370 în fotovoltaic.

„România va fi polul eolian și fotovoltaic al UE. Zona Banatului, Satu Mare, Moldova, peste tot se vor instala eoliene și fo­to­­voltaice. Autoritățile pot spune că multe proiecte au început să fie în stadii avansate“, indică Sebastian Enache, business development manager la compania Monsson.

„Privind spre viitor, sper ca anul 2021 să ne aducă primele investiții în noi capacități de producție de energie curată, în scopul ca România să își îndeplinească obiecti­vele pentru 2030 și pentru a-și asigura neutralitatea emisiilor de carbon până în 2050. Se așteaptă apariția centralelor electrice pe gaz, centralelor fotovoltaice, centrale­lor eoliene sau cel puțin să se înceapă construirea lor anul acesta“, a spus recent și vicepreședintele Autorității Naționale de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE), Zoltan Nagy Bege.

Ce ne mai trebuie

„În România există potențial de a se construi foarte mult. Dar ce trebuie să se întâmple? Ei bine, astăzi, România nu are nicio formă de mecanism de licitație pentru noi parcuri eoliene. Aproape orice țară din Europa organizează licitații pentru a sprijini dezvoltarea de par­curi eoliene“, a spus Giles Dickson, pre­ședintele Wind Europe, cea mai puternică asociație a industriei eoliene de pe continent.

Într-adevăr, după finalizarea schemei de sprijin cu certificate verzi, noile investiții în capacități energetice din surse regene­rabile au nevoie de două lucruri pentru dez­voltare: apariția contractelor pentru di­ferență și posibilitatea de a se încheia contracte bilaterale directe de vânzare de energie electrică, pe termen lung (PPA).

Explozia regenerabilelor din România a fost posibilă datorită introducerii uneia dintre cele mai generoase scheme de sprijin de pe continent. Spre exemplu, cine in­ves­tea într-un parc fotovoltaic primea până la șase certificate verzi (dacă le vindea la prețul minim, primea undeva la 160 de euro, pe lângă prețul pentru energia electrică vândută). Certificatele verzi sunt plătite de fiecare consumator de energie electrică, prin facturi.

Schema a fost însă amputată în trecut, numărul de certificate a fost diminuat, unele certificate au fost amânate la plată și, oricum, investițiile noi nu mai benefi­ciază de această schemă de sprijin care, după cum ați văzut, a condus la apariția a 4.500 de megawați nou-instalați, cu care România și-a îndeplinit țintele „verzi“ asumate în fața Comisiei Europene.

Ce se cere în loc? În primul rând, posibilitatea de a se putea încheia contracte de tip PPA, cu care, odată semnate, un investitor în capacități energetice din surse regenerabile își poate finanța investiția cu bani de la bancă, garanția fiind livrarea de energie pe termen lung unui cumpărător.

În al doilea rând, investitorii și-ar dori un me­canism numit contract de diferență (CfD), mecanism care ar putea fi implementat și în România.

Mecanismul funcționează prin stabilizarea veniturilor pentru producătorii care be­neficiază de acesta, la un nivel de preț fix, cunoscut sub numele de „preț de exercitare“. Acesta este un preț al energiei electrice care reflectă costul investiției într-o anumită tehnologie.

Producătorii beneficiari de CfD își vor vinde energia electrică produsă pe piață, iar în cazul în care prețul obținut de ei este sub cel de exercitare, vor primi diferența de bani. Dacă, dimpotrivă, prețul de piață este peste acest preț de exercitare, vor ram­bursa diferența.

Noi ținte

România și-a asumat, prin Planul Național Integrat Energie și Schimbări Climatice (PNIESC) 2021-2030, ca 30,7% din consumul de energie al țării să fie obținut din surse regenerabile.

• CERINȚA INIȚIALĂ. Comisia Euro­peană considerase inițial că nivelul de 34% ar fi fost o țintă potrivită pentru țara noastră, pe baza resurselor de care dispune.
• NECESARUL. Pentru a se ajunge la nivelul de 30,7% s-a calculat că ar fi nevoie de instalarea de capacități de pro­duc­ție suplimentare din surse rege­nerabile de cel puțin 6.000 de mega­wați în intervalul 2021-2030.
• BANI EUROPENI. În teorie, România are la dispoziție bani europeni, aproximativ 15 miliarde de euro disponibili pe termen mediu pentru proiecte energetice, potrivit estimărilor din piață. Suma totală ar urma să fie ob­ți­nută din trei surse: Fondul de Moder­nizare, Fondul pentru Tranziție Justă și Planul Național pentru Redresare și Reziliență.

Acest articol a apărut în numărul 112 al Revistei NewMoney