Ionuț Dumitru, economist-șef Raiffeisen Bank: „Nu există alternativă pentru moneda națională decât deprecierea”
Noua guvernare PNL va avea de înfruntat rapid probleme economice substanțiale, precum majorarea pensiilor, fără a compromite prea mult ținta de deficit de 3% din produsul intern brut (PIB).
O „ecuație imposibilă“ fără modificarea legii care crește pensiile cu 40%, apreciază economistul Ionuț Dumitru, profesor la Academia de Studii Economice din București și economist-șef la Raiffeisen Bank.
Acest articol a apărut în numărul 79 (2 – 15 decembrie 2019) al revistei NewMoney
NewMoney: Care este, în opinia dumneavoastră, cea mai mare problemă a economiei?
Ionuț Dumitru: Bugetul este bolnavul economiei. Avem o situație bugetară foarte tensionată, cu o execuție bugetară care era de fapt previzibilă, o nerealizare a veniturilor și o depășire semnificativă a cheltuielilor. La începutul anului, în opinia pe care a formulat-o Consiliul Fiscal asupra bugetului, am atras atenția asupra acestui aspect, că veniturile sunt supraestimate, iar cheltuielile sunt subestimate.
Execuția bugetară a confirmat în totalitate această evaluare pe care noi (Consiliul Fiscal era condus atunci de Dumitru, n.r.) am făcut-o. Practic, presiunea pe buget, anul acesta, este dublă – și pe venituri, și pe cheltuieli –, iar deficitul bugetar poate derapa major până la finalul anului, dacă nu se iau măsuri de corecție. Iar măsurile de corecție sunt aproape imposibile, dacă ținem cont de faptul că suntem aproape la finalul anului.
Nu știu ce s-ar mai putea salva pe final de an. Iar anul viitor devine și mai complicat, pentru că vor interveni alte măsuri care vor pune presiune suplimentară pe cheltuielile bugetare. Mă refer în primul rând la creșterile de pensii de 40% programate pentru septembrie 2020, respectiv creșterile de salarii din sectorul public. Calendarul electoral nu face decât să complice și mai mult situația.
NM: Pentru anul viitor pot fi luate măsuri care să echilibreze oarecum situația?
– Trebuie luate măsuri de ajustare, pentru că, altfel, ne vor penaliza piețele financiare. Ne va fi foarte dificil să ne împrumutăm la costuri rezonabile pentru a finanța deficite care deja sunt mult mai mari decât ar trebui. Dacă anul acesta sărim de 4%, la anul este posibil, cu presiunile suplimentare, să ne ducem spre 5% din PIB. Iar în 2021, la peste 6-7% din PIB, dacă nu se iau măsuri de corecție.
În plus, un eventual șoc la nivelul creșterii economice (o creștere economică mai mică) va amplifica derapajul bugetar. În acest context, este absolut necesar ca bugetul pe 2020 să arate un efort de ajustare, în primul rând prin măsuri care să mai tempereze din presiunile pe buget, precum o regândire a creșterii pensiilor din septembrie 2020.
Nu va fi foarte complicat, ținând cont de creșterile de cheltuieli sociale prevăzute pentru anul viitor?
– Tocmai asta este problema. După cum știm deja, există o decizie a Curții Constituționale din 2010 care spune că, odată mărite, pensiile bazate pe contributivitate trebuie plătite, se consideră drepturi de proprietate. Iar efectul acestei creșteri cu 40%, la nivelul unui an întreg (2021), este uriaș.
Nu ne putem imagina, nici măcar la nivelul unui exercițiu pe hârtie, ce am mai putea face, ce măsuri am mai putea lua pentru a compensa la buget impactul aplicării acestei legi. Deci e foarte important ca această măsură de creștere a pensiilor să fie reanalizată.
Cinci la unu
Discrepanțele dintre regiuni se adâncesc, spune guvernatorul Băncii Naționale a României. Cât de mare e diferența între București (cu PIB cât Berlinul, potrivit lui Mugur Isărescu) și zona cu infrastructura cel mai puțin dezvoltată, Moldova?
– România are o problemă de convergență față de mediile europene în ceea ce privește produsul intern brut pe cap de locuitor. Convergența față de mediile europene se produce, dar ea trebuie să fie și sustenabilă. Dacă forțăm lucrurile, stimulând exagerat consumul, deși pe termen scurt convergența este rapidă, economia se dezechilibrează și, la un moment dat, se vor produce corecții care vor încetini procesul. În cazul nostru e vorba și de probleme în interiorul aceleiași țări. Discrepanțele sunt foarte mari.
Distanța dintre cel mai bogat județ, București, și cel mai sărac, Vaslui, e de cinci la unu, în termeni de PIB per capita. Programele de reducere a acestor decalaje au eșuat lamentabil. Și cu fonduri europene, și finanțate prin aceste PNDL (Programele Naționale de Dezvoltare Locală, n.r.), care sunt, după mine, eșecuri majore sau chiar au distanțat și mai mult anumite regiuni. Problema majoră este că în regiunile mai sărace investitorii nu se duc din cauza lipsei de infrastructură. Infrastructura e cea care facilitează investițiile private.
Dacă statul nu reușește să conecteze regiunile istorice între ele, mai ales pe cele sărace cu celelalte regiuni ale țării, va fi aproape imposibil să vedem acolo investiții serioase. Mai ales că ele sunt și depopulate, emigrația a fost mai accentuată în aceste regiuni.
„Suntem buni la desenat hărți“
Care ar fi valoarea investițiilor în infrastructură necesară pentru a aduce și zona de est a României la un nivel de dezvoltare comparabil cu Bucureștiul?
Evident că necesarul de finanțare este uriaș, așa că trebuie făcută mai întâi o listă de priorități. Avem nevoie de câteva proiecte mari, prioritare, care trebuie să fie duse însă și la bun sfârșit. Până acum am dovedit doar că suntem buni la desenat pe hărți și la întocmit studii de fezabilitate.
Dar nu am făcut pasul mai departe, să și construim acele autostrăzi pe care le-am desenat pe hărți. Probabil că ar fi nevoie și de un acord politic larg care să stea în spatele marilor proiecte de infrastructură, astfel încât acestea să fie finanțate, indiferent de culoarea politică a guvernelor și chiar de schimbările de guverne. Ar fi nevoie și de o bugetare multianuală care să acopere mai mult de un ciclu electoral.
„Bugetul este foarte tensionat“
Sunt tot felul de avertismente că ar putea să apară o nouă criză. Cât de nepregătită ar fi România într-un astfel de scenariu? Mai rău decât în urmă cu un deceniu?
– Dacă ne uităm la economie în ansamblu, prin prisma deficitelor pe care le avem, și în primul rând a deficitului de cont curent, situația pare mai puțin gravă ca în 2008-2009. Deficitul de cont curent este astăzi la un nivel îngrijorător, undeva la 5% din PIB, dar este mai mic decât cel pe care îl aveam în perioada pre-criză, când era la 12-13-14% din PIB.
Deci, din perspectiva economiei, în ansamblu, s-ar putea spune că economia e mai puțin vulnerabilă. Problema e că avem și un alt context economic acum, suntem printre puținele țări din Europa care au un deficit de cont curent, iar al nostru este printre cele mai mari, dacă nu cumva chiar cel mai mare.
Bugetul e, probabil, mai vulnerabil decât era în 2009-2010. De ce? Dacă ne uităm la salariile bugetarilor, această cheltuială a ajuns la 12% din PIB. În 2009 era de 10%. Iar veniturile la buget sunt mai mici decât erau în 2009-2010, de numai 27% din PIB. Deci, practic, bugetul este foarte tensionat, mai ales din cauza unei facturi prea mari a cheltuielilor sociale în raport cu veniturile la buget.
În Europa, veniturile din taxe și impozite sunt în general de aproximativ 40% din PIB, iar factura de salarii publice se ridică la cel mult 10% din PIB. Dacă adăugăm și factura de asistență socială, adică mai ales pensii, ecuația devine aproape imposibil de rezolvat. Pensiile sunt azi aproape 9% din PIB ca efort bugetar și sunt estimate să ajungă, prin aplicarea noii legi a pensiilor, la 14,5% din PIB în 2021-2022.
O socoteală simplă ne arată că, în 2022, pensiile și salariile, 14,5+12%, ar echivala cu tot ceea ce se colectează din taxe și impozite, aproape 27% din PIB. Or, bugetul trebuie să asigure și alte cheltuieli, dintre care unele, obligatorii: dobânzi la datoria publică, cofinanțări de fonduri europene, contribuția la bugetul Uniunii Europene, cheltuielile de funcționare a statului, investiții.
Deprecierea leului, fără alternativă
Vedem record negativ după record negativ privind cursul de schimb. E asta o problemă?
– Sunt doar evaluări inflamate de presă. E drept că suntem la un maxim istoric al cursului de schimb valutar, dar nu cred că asta ar trebui să ne mire, în condițiile în care, de câțiva ani de zile, echilibrele economice s-au deteriorat, deficitul de cont curent a crescut, avem dezechilibre între creșterile de salarii și cele de productivitate, inflația e mai mare decât în zona euro.
Toate aceste argumente pledează pentru un leu mai slab. În realitate, în ultimii cinci ani, leul s-a întărit cu aproximativ 10%. Deși, nominal, cursul a fost destul de stabil, în termeni reali, ajustat cu inflația, leul s-a întărit.
Pentru mine, mirarea nu e de ce am ajuns la un maxim istoric, ci de ce s-a întâmplat abia acum, și nu mai demult, când s-au rupt echilibrele macroeconomice prin aplicarea irațională a unor stimuli de creștere a consumului. Cum de nu a crescut cursul atunci când au fost mărite salariile și a fost redusă TVA, cererea nemaiputând fi acoperită decât cu ajutorul importurilor. În acest context, nu există altă alternativă pentru moneda națională decât deprecierea.
Mai e trecerea la euro o țintă pentru România?
– Nu există nicio alternativă la trecerea la euro. Suntem obligați ca, mai devreme sau mai târziu, să adoptăm euro, ca țară membră a Uniunii Europene. Nu ne obligă însă nimeni să-l adoptăm la un anumit moment. Îl adoptăm atunci când suntem pregătiți. Dacă ne uităm la ce s-a întâmplat în ultimii ani, guvernul, care trebuia să avanseze pe calea convergenței dintre leu și euro, nu a făcut decât să acționeze împotriva acestui deziderat.
Dezechilibrarea economiei prin creșterea deficitelor bugetare nu face decât să te îndepărteze de adoptarea euro. Ca să revenim cu deficitul bugetar acolo unde trebuie, să îndeplinim criteriile de la Maastricht, ne va lua probabil ani de zile. Obiectivul de a adopta euro în 2024 este momentan nefezabil
Ce prevede noua lege a pensiilor
Adoptată cu scandal de Parlament, la sfârșitul lunii iunie, legea inițiată de Olguța Vasilescu (ca ministru al muncii) prevede o creștere substanțială, în etape, a valorii punctului de pensie.
- PRIMA MAJORARE. O creștere de până la 1.265 de lei se aplică deja de la 1 septembrie 2019 și presupune un efort bugetar de aproape 8,5 miliarde de lei doar în acest an.
- A DOUA MAJORARE. Marea lovitură ar urma să fie dată bugetului la 1 septembrie 2020, când punctul de pensie ar urma să fie mărit cu 40%, până la 1.775 de lei. Impactul bugetar ar urma să ajungă la 24,8 miliarde de lei în 2020 și la 58,1 miliarde de lei în 2021.
- ULTIMA MAJORARE. Odată cu ultima creștere, de până la 1.875 de lei, de la 1 septembrie 2021, impactul bugetar ajunge la peste 81,1 miliarde de lei.
- CONTROVERSĂ. Olguța Vasilescu susține că bugetul poate suporta creșterea, fără să precizeze și de unde ar fi urmat să vină sumele suplimentare. Președintele Klaus Iohannis a promulgat legea în iulie, în ciuda protestelor specialiștilor, după ce a epuizat căile legale de atac.
- NECLAR. Noul guvern liberal a negat deocamdată orice „tăiere de pensii“. Nici miniștrii Guvernului Orban nu au spus de unde vor veni banii pentru aplicarea legii.
- AVERTISMENT. Comisia Europeană a transmis oficial guvernului român, în noiembrie, un avertisment privind riscul cauzat de noua lege a pensiilor, de creștere semnificativă a deficitului bugetar.
FOTO: Laszlo Raduly
